Te doare? Operează-te!

În ultima vreme, am constatat că românii au câştigat „expertiză“ medicală. Mai toţi se pricep la boli, medicamente şi tratamente. A crescut educaţia sanitară, s-ar putea spune. Chiar dacă în România a scăzut consumul de săpun sau de pastă de dinţi.

Îi spui unei cunoştinţe (care te-a întrebat ce mai faci) că te doare gâtul...  N-apuci să închei fraza, pentru că persoana respectivă te întrerupe: „Şi pe mine m-a durut gâtul acu’ vreo două săptămâni!“ şi începe să-ţi povestească cum a fost, cum s-a dat de „ceasul morţii“ şi ce pastile trebuie să iei ca să scapi de durerea din gât, neapărat! O întreagă poveste. Poţi să-i zici că nu te interesează? Eşti nepoliticos. Poţi să-i potoleşti insistenţa cu promisiunea că te vei duce la medic? Degeaba te duci, mai dai şi bani, fă aşa cum ţi-am zis! Dai din cap resemnat, ai să faci cum zice persoana care e „doctor“ în toate bolile. Până la urmă, te întrebi dacă limbariţa asta este o formă de empatie cu „bolnavul“ sau o şedinţă ad-hoc de psihoterapie, tu fiind cel care ascultă fără să fii plătit.

La tonele de informaţii medicale care se găsesc pe Google, nu-ţi rămâne decât să devii şi tu expert. Te doare o măsea, cauţi pe internet. Ai o jenă pe partea dreaptă a burţii, te bagi pe Google. Te ţine spatele, tot pe Google găseşti remediul! Suferi de ameţeli, internetul te sprijină. Chiar nu mai ai nevoie de medic, pentru că la Doctorul Google găseşti totul şi pe gratis. (Oricum, medicii au pleacat din ţară!)

Vrăjelile din marketingul farmaceutic sunt mai tari decât discursurile politicienilor.

La mulţimea de farmacii care au împânzit oraşele, nu-ţi rămâne decât să te perfecţionezi la faţa locului. Ocoleşti cabinetul medicului, pentru că farmacia e la doi paşi, uneori mai obţii şi ceva Algocalmin fără reţetă, că doar trebuie să trăiască şi aceste reţele de supermarketuri ale „inimii“, ale „frumuseţii“, ale „preţurilor foarte mici“. Tratamentul se face direct în farmacii. Îţi scoţi pantoful şi-i arăţi farmacistului piciorul atacat de o eczemă, cerându-i să-ţi dea ceva cu care să te ungi chiar acolo, sub tejghea. Repede, că te mânâncă pielea! Chelner sau farmacist, tot aia este! 

La puzderia de reclame TV care te bombardează zilnic, promiţându-ţi remedii în 30 de secunde, cât durează un spot, doar bătut în cap să fii să nu te pui la curent cu noutăţile pharma. Pentru că vrăjelile din marketingul farmaceutic sunt mai tari decât discursurile politicienilor. Orice pensionar poate fi prostit că o pastilă luată minimum două luni (şi nu e deloc ieftină pastila asta!) îi va face prostata ca nouă şi jetul său de pipi va fi la fel de zglobiu ca-n tinereţe.

Apoi, mai sunt şi nişte pseudo-ziarişti care ţin rubrici medicale şi de diete prin presa care a mai rămas pe tarabe, care îşi dau cu părerea (pe bani, desigur!) despre tot felul de medicamente miraculoase. Ăştia sunt formatorii de opinie... medicală. Sunt mai „competenţi“ decât medicii cocoşaţi de atâţia ani de învăţătură.

Şi în aceste condiţii, de ce să mai pierzi timpul la doctor, când te doare gâtul? Deschizi laptopul, dai căutare pe Google, iei un cleşte şi te închizi în baie. În cinci minute te-ai operat de amigdalite!