Schizofrenicii de la Spitalul Ganesti - destine pentru care timpul s-a oprit in loc

In familie nu mai este loc pentru ei. Abandonati - unii dintre ei de 10 sau chiar 20 de ori -, bolnavii cu afectiuni neuropsihice traiesc intr-o lume a lor, avand rare momente de luciditate. "Pe cine

In familie nu mai este loc pentru ei. Abandonati - unii dintre ei de 10 sau chiar 20 de ori -, bolnavii cu afectiuni neuropsihice traiesc intr-o lume a lor, avand rare momente de luciditate. "Pe cine cautati? Aveti rude aici?... Imi dai si mie un banut ca sa-mi iau tigari?", esti intampinat imediat ce te apropii de poarta Spitalului de Psihiatrie de la Ganesti, judetul Galati. Fiecare dintre cei 118 pacienti ai spitalului are o poveste dramatica. "Ei sunt fericiti, dar te impresioneaza indiferenta celorlalti. Sunt prea marginalizati, de multe ori chiar de familie, care in schimb se bucura de o pensie de pe urma acestora", spune Romica Bujoreanu, asistenta medicala aici de 8 ani, "din motive familiale", dupa cum precizeaza. De altfel, tot personalul medical si administrativ al spitalului este format numai din localnici. Nimeni din afara localitatii nu a rezistat mai mult de o luna, maximum doua, conditiilor de munca si izolarii (Ganesti se afla in nordul judetului, la peste 80 km de Galati). In cele 4 pavilioane ale spitalului gasesti bolnavi cu studii superioare, sau la ucigasi cu una sau doua crime la activ. Silviu Toderascu a terminat o facultate de limbi straine si a fost, timp de mai multi ani, translator la o mare intreprindere din Galati. Acum priveste pierdut in gol, in timp ce pensia de boala la care are dreptul este folsoita de mama sa, care l-a abandonat in spital. Aceeasi soarta o au si Andronic D., absolvent de mecanica, Hristache A., economist, Vasile G., fost profesor de sport... O pitoreasca figura a zonei centrale a Galatiului pana in urma cu putin timp, Alexandru Corciovei, cunoscut ca "Gelutu' Mac-Mac", a fost abandonat, de familia sa, care are posibilitati bune la Ganesti, dar el nu este periculos. Cu lacrimi in ochi si molfaind o sarmaluta data de pomana, Gelutu' ne-a spus: "Sa vie soru-mea, sa vie la mine Popescu Dorina. M-am suparat pe voi ca n-ati mai venit pe la mine"... Zambind cu gura stirba pana la urechi, autoarea unei crime de care nu-si mai aminteste, Iftimita Dajboc are o singura grija: "Da si mie un banut sa-mi iau tigari. Asa! Asa! Un banut", repeta intr-una mergand de-andaratelea. Nu aceeasi amnezie l-a lovit si pe Constantin Boran. Pacient cu doua crime la activ, pe care si le aminteste bine, el se automutileaza in dese crize de penitenta (candva purta o lama de barbierit ascunsa sub limba). "Era in 1978. Aveam 31 de ani atunci si am izbit un copil. Eram cu un topor in mana, bausem si ma apucasera nervii", isi aminteste Boran izbucnind in hohote de plans, dupa care se aseaza in genunchi, nu inainte de a ne arata picioarele tatuate cu "Triodul Biblic", dupa cum spune el. "Cum va descurcati totusi cu "furiosii"?" - "Se mai bat intre ei. Mai sparg geamurile si se taie in cioburi. Am mai cusut ce se putea coase aici. Ne-am descurcat cum am putut", ne-a spus medicul Emilia Stefanescu, directoarea spitalului. Din cand in cand, de schizofrenicii de aici isi mai amintesc localnicii din Ganesti si credinciosii de la diferite parohii din Galati. Sambata, in timp ce ne aflam in incinta spitalului, un microbuz de la biserica "Sf. Ilie" din Galati a adus oale cu mancare, pachete cu cozonac si oua rosii, care au fost impartite bolnavilor. Tot din partea credinciosilor bisericii au fost aduse cearsafuri, halate de molton si cruciulite, pe care bolnavii le-au primit in mainile intinse cu bucurie copilareasca. Nevoile sunt mari la Ganesti. Cladirea veche de 100 de ani are temelia macinata de igrasie. Bolnavii au nevoie de paturi si halate groase pentru iarna. "Cum miliardarii se aduna la vanatoare si ciocnit cupe de sampanie, pot sa se adune 2-3 sa faca un gest crestinesc; pentru ca si cei de aici sunt totusi oameni", spera directoarea Emilia Stefanescu.