RADIOGRAFIA SAPTAMANII

Masoara si taie Cativa parlamentari au avut o initiativa nastrusnica. Ei doreau inca o comisie de ancheta, inca un control fulger in sistemul sanitar. Desi aceasta zona e insuficient controlata, o

Masoara si taie
Cativa parlamentari au avut o initiativa nastrusnica. Ei doreau inca o comisie de ancheta, inca un control fulger in sistemul sanitar. Desi aceasta zona e insuficient controlata, o noua razie este si inutila si pagubitoare. Ce se poate pierde? In primul rand, timpul. De doi ani, de cand autoritatile cauta un tap ispasitor pentru cei mai prosti indicatori de sanatate din Europa, Sanatatea o tine intr-un control. Anchetatorii din minister au luat calea spitalelor, petrecand in clinica mai multe zile ca bolnavii. Controlorii de la Casa Nationala au consumat mai mult combustibil pentru deplasari decat toate Salvarile din judet. Corpul de Control al premierului a analizat dosarele Comisiei Anti-SIDA, echipele lui Ionel Blanculescu au luat la puricat comisia de diabet, spitalele lui Oprescu ori dispensarul din Otateni. Rezultatele: cativa pesti mici (directori adjuncti, medici de familie, asistente) si doua-trei miliarde de lei recuperate. Nu s-a reusit nici imbunatatirea vietii bolnavilor, nici o lovitura pe frontul luptei anticoruptie. Mai rau, s-a dat impresia unei negocieri pe fata cu cei anchetati. Dupa o serie de amenintari, in conferintele de presa, dupa comunicatele ditirambice, nu se intampla nimic. Nu se mai spunea nici ca e bine, nici ca e rau. Sefii Comisiilor care impart banii, dirijeaza consumul si stabilesc furnizorii au ramas neatinsi, in post. Apele schimbarii au maturat ministri, anchetatori si vor duce la vale guverne, dar nu vor clinti stancile pe care sta piramida fondurilor Sanatatii. Si atunci, la ce bun un nou control? Ce pot afla parlamentarii si n-au reusit sa gaseasca politistii, functionarii MS sau juristii de la ANC? Este evident ca aici lipsesc tocmai instrumentele de control! De exemplu, unul dintre obiectivele "reformei" l-a constituit reducerea pretului de achizitie a medicamentelor, prin licitatie. Cu aceiasi bani, poti lua mai multe produse, tratand mai multi oameni. Dr. Branzan, ministrul Sanatatii, vrea sa extinda procedura, in acest an, pana la nivelul spitalelor. Din pacate, obiectivul n-a prea fost atins, in urma licitatiilor de anul trecut. Cu exceptia programului de oncologie, unde economiile sunt considerabile, de nivelul milioanelor de dolari, in celelalte domenii rezultatele au fost mai mult cosmetice. E drept ca economiile au fost obtinute de un nou sef, un profesionist care nu s-a "rodat" in angrenajul sistemului, ani de zile. In rest, chiar daca s-au redus preturile unitare, consumurile au crescut. La "Diabet", s-au descoperit, peste noapte, 20.000 de noi pacienti. La "SIDA", brusc, virusii au devenit rezistenti la produsele ieftine si au avut nevoie de mai multe fonduri. In lipsa unor ghiduri terapeutice si a registrelor de bolnavi, accesibile on-line si usor verificabile, controalele sunt dificile sau chiar imposibile. Cand nu stii cat costa o interventie, cate cazuri dintr-o patologie exista si ce medicamente ar trebui recomandate, nu poti calcula costurile, nu stii ce buget sa aloci si ce produse sa ceri. Amanarea oricarei noi masuri de politica sanitara majora, pana nu se cunosc exact datele jocului, ar fi mai utila decat graba, din considerente electorale. Licitatiile, fara Registre Unice de Control si ghiduri, nu fac decat sa perpetueze risipia. Desigur, autoritatile stiu ca mai bine masori de zece ori si tai doar o data, dar chibzuinta nu aduce castiguri electorale. Ce nu stie electoratul e ca introducerea unui sistem de verificare si de monitorizare corecta a consumului se poate realiza in doar cateva luni, dupa care se pot face noi licitatii. Cu conditia sa se doreasca un control real, nu o campanie de imagine.