Metode de reconstrucţie a sânului după cancer

Refacerea sânului este parte integrantă a tratamentului în cancerul mamar, cu puternic impact asupra psihicului şi fizicului feminin şi, deci, asupra calităţii vieţii.

Diagnosticul de cancer reprezintă un punct de cotitură în viaţa oricui. Localizarea bolii la nivelul sânului are un puternic impact psihologic asupra femeii, aceasta ştiind că, pe lângă riscul vital, există şi pericolul pierderii sânului.

Extirparea întregului sân, numită mastectomie, rămâne de multe ori cea mai sigură metodă de eliminare a tumorii. În aceste cazuri, reconstrucţia joacă un rol dublu: pe de o parte, reîntregeşte corpul femeii, iar pe de alta, îi oferă mai multe şanse de a trece, la nivel psihologic, peste momentul bolii şi de a duce o viaţă normală în continuare.

Când se impune mastectomia

Decizia de a extirpa sânul se ia în urma discuţiei dintre medicul oncolog şi pacientă, aceasta fiind informată în legătură cu opţiunile pe care le are şi cu drumul ce urmează a fi parcurs. A

tunci când tumoarea este mică şi este descoperită din vreme, se poate interveni chirurgical pentru a elimina doar o porţiune din sân, adică nodulul şi o mică zonă de ţesut sănătos din vecinătate.Există însă situaţii când mastectomia se impune: dacă tumoarea are un diametru de peste 4-5 cm, dacă este situată în spatele areolei mamare sau dacă invadează tegumentul.

Care este riscul de recidivă

Statistic, riscul de recidivă a cancerului este de doar trei la sută în cazul în care se intervine prin mastectomie şi de zece la ­sută în cazul intervenţiilor conservatoare, care păstrează sânul. Depinde foarte mult de la o femeie la ­alta cât de importantă este păstrarea sânului, în lumina informaţiilor oferite de medic. Oricum, pacienta are nevoie de susţinere din partea familiei şi a unui psiholog.

Cu muşchi şi/sau cu implant

Reconstrucţia sânului se face sub anestezie generală, de obicei pe parcursul mai multor intervenţii. Sânul este recreat cu ajutorul unor fragmente de muşchi şi de piele preluate de pe abdomen sau de pe spate, ce vor forma un buzunar în care se va introduce implantul. În cazul persoanelor cu sâni mici, se poate renunţa la implant. Alteori, buzunarul pentru implant se obţine prin „întinderea" pielii din zona de mastectomie. Sub piele se plasează un săculeţ din silicon prevăzut cu o valvă.

Prin aceasta se introduce ser fiziologic, în mai multe şedinţe, timp de ­4-6 luni, care forţează tegumentul să-şi mărească suprafaţa. Potrivit chirurgilor, procedeele care folosesc doar structuri proprii organismului sunt mai complexe, au o rată a complicaţiilor mai mare, dar, oferă cele mai bune rezultate din punctul de vedere al calităţii vindecării şi evoluţiei.

Operaţia este urmată de 14-21 de zile de spitalizare. În timp, noul sân capătă sensibilitate la atingere, iar cicatricele se estompează, deşi nu dispar complet. Indiferent de procedeul folosit, la aproximativ şase luni de la prima intervenţie va fi nevoie de o a doua, în care se modelează mamelonul şi areola mamară. Cu această ocazie, se pot face mici ajustări ale poziţiei implantului, pentru o cât mai bună simetrie stânga-dreapta.

Implanturile nu se decontează

Implanturile de sân folosite în procesul reconstructiv sunt considerate corecţii estetice, motiv pentru care nu se regăsesc pe lista protezelor decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Potrivit medicilor, aceste reconstrucţii aduc beneficii pentru sănătate, mai mult decât estetice.

Lipsa unui sân face ca greutatea să se distribuie inegal pe coloană, ceea ce poate duce la deformări precum scolioza. În plus, reconstrucţia are un impact puternic asupra psihicului, ea ajutând femeia să lase cancerul în urmă. Costul unui astfel de implant este de 3.000 de lei.

Complexitate: Intervenţia chirurgicală durează până la 8-10 ore, sub anestezie generală.

Specialistul nostru
Prof. dr. Toma T. Mugea
medic primar chirurgie plastică şi estetică Preşedintele Societăţii Române de Chirurgie Estetică

Reconstrucţia mamară a apărut şi s-a dezvoltat ca o alternativă la perspectiva unei vieţi mutilate, încercând să compenseze prin mijloace chirurgicale şi tehnici în continuă perfecţionare pierderile fizice şi psihice pe care le are o pacientă cu mastectomie. Intervenţia poate fi imediată (în acelaşi tip cu mastectomia) sau tardivă (la un an sau mai mult de la mastectomie).

Tehnicile de reconstrucţie pot fi sistematizate în două mari grupe: cu ajutorul unor intervenţii care se bazează doar pe resursele corpului sau cu ajutorul unor materiale străine de structura corpului (implanturi mamare, expandere, proteză-expander), acestea putând fi folosite izolat sau în asociere cu alte tehnici chirurgicale de creştere a calităţii şi cantităţii ţesuturilor de acoperire şi de reconstrucţie. În România, toate aceste tehnici se practică în centrele universitare din Timişoara, Cluj-Napoca, Bucureşti şi din Iaşi.

România ocupă primul loc în Europa în ceea ce priveşte incidenţa cancerului de sân.