Prezentul e mai nou o situaţie necunoscută, nouă tuturor, care ne-a scos din zona de confort şi ne-a schimbat şi rutina. Cuplurile resimt această tranziţie, iar izolarea la domiciliu a venit la pachet cu provocările ei, mai ales în ceea priveste starea de spirit din casa fiecăruia.Aşa s-a născut discuţia de mai jos cu psihologul şi psihoterapeutul Andreea Chiţu, Centrul MindCare, parte a Grupului MedLife. Am încercat să aflăm cum putem gestiona cât mai bine o situaţie în care ambii parteneri lucrează împreuna de acasă, în acelaşi timp – cum îşi împart intimitatea, mai ales dacă apartamentul nu este suficient de mare, despre cum să eviţi monotonia, dar şi despre valorificarea timpului petrecut împreună în condiţiile unor schimbări drastice a agendelor noastre personale.

Adevărul: Cum gestionăm, în această perioadă, discuţiile şi situaţiile neprevăzute ce pot apărea între parteneri de viaţă?

Andreea Chiţu: Discuţia despre acest subiect are legătură cu ceea ce cunoaştem sub denumirea de „spaţiu personal” sau „spaţiu intim”. Fiecare persoană are un astfel de spaţiu şi trebuie să-l respectăm. Desigur că există şi aici diferenţe personale, sociale, culturale sau circumstanţiale, dar dacă ne referim la modul general, fiecare persoană are nevoie să-şi deseneze, să-şi creeze şi să pună în practică un astfel de spaţiu. Practic, el poate fi oriunde. Problema apare acum, când în actuala situaţie de criză, toată lumea stă acasă şi există intersectări sau poate suprapuneri ale acestor spaţii fizice, ale timpului alocat acestor momente personale. În primul rând avem nevoie să ne conştientizăm propriile nevoi de a fi cu noi înşine, de a ne „aduna forţele”, de a ne relaxa altfel decât a fi în contact cu o altă persoană. În al doilea rând, ar fi întelegerea pe care am putea-o avea faţă de nevoile unei alte persoane de „a se separa” temporar de noi, fără să interpretăm acest lucru ca fiind nepotrivit, de nedorit, respingător, înfricoşător sau chiar agresiv. Această separare temporară are ca scop „încărcarea bateriilor personale”, deoarece contactul cu sine, avut din când în cînd, ne ajută la conştientizarea sentimentelor de independenţă şi autonomie, la crearea unui spaţiu vital pentru reverie şi imaginaţie, chiar creaţie. Nu în ultimul rând,presupune respect şi încredere, a putea să oferi acest lucru fără supărare, fără încrâncenare sau fără constrângere sau condiţionare.

Adevărul: Cum trebuie să vorbeşti cu cel de alături despre frici sau despre atacurile de panică, ce pot fi amplificate de reţelele sociale sau cele de ştiri?

Andreea Chiţu: În primul rând aş menţiona că vizionarea continuă a ştirilor, indiferent pe ce canal, ar avea posibil un substart psihologic patologic, adică o tendinţă sau comportament adictiv sau obsesional. Persoana care ar face acest lucru, priveşte în continuu ştiri sau citeşte informaţii pe subiectul actual, ar cunoaşte statisticile sau zonele geografice la perfecţie, dar ar căpăta şi o nelinişte profundă, o angoasă sau o stare de anxietate puternică, care aparent i-ar putea genera şi un sentiment iluzoriu de control. De fapt, este exact pe dos, fără să conştientizeze, acea persoană îşi va întreţine de fapt angoasa şi îşi va spori nivelul de cortizol din sânge. În ceea ce priveşte discuţiile dintre parteneri, aceştia trebuie să fi avut o comunicare suficient de bună şi înainte de această criză, dublată de actuala stare de izolare. Între parteneri este necesară crearea unei zone tampon, a unui moment de apropiere şi de deschidere, de facilitate şi generare a unor discuţii sensibile. Aici am în vedere faptul că nu suntem obişnuiţi să vorbim unii cu altii. Da, femeile fac acest lucru mai des şi mai uşor decât bărbaţii, atacând discuţii pe diverse teme, de la zonele de vulnerabilitate, până la cele legate de limitele şi capacităţile noastre. Nu este un subiect simplu. În aceste momente de deschidere este nevoie de facilitare, de deschidere, de ascultare şi de suprimarea judecăţilor de valoare, de lipsa criticilor şi a devalorizării,şi, mai ales, de încurajare reciprocă. Subiectele trebuie luate în serios şi tratate ca atare. Este nevoie de încurajare şi sprijin reciproc, de speranţă şi de umor sănătos, constructiv, de o generare comună de planuri şi idei.


Psihologul şi psihoterapeutul Andreea Chiţu

Adevărul: Cum putem evita „descărcarea” pe partener, mai ales atunci când realitatea ne apasă?

Andreea Chiţu: La un moment dat e firesc pentru fiecare dintre noi să ne simţim copleşiţi. Aşadar, devine foarte posibil să resimţim acest lucru şi la fel de firesc să ne dorim să scăpăm de emoţiile negative, să evităm această stare de fapt. Din păcate, nici părinţii şi nici şcoala nu ne-au învăţat ce să facem în astfel de momente. Modalitatea de gestionare a emoţiilor, fie ele positive, dar mai ales negative, se deprinde în fragedă copilărie, în relaţia cu părinţii. Atunci se pun bazele unei legături speciale, a unor tipare de relaţionare, a unor tipare de gestionare şi reglare emoţională. Natural, dar şi cultural, în spaţiul nostru românesc, părintii au tendinţa de a-şi proteja copiii de mai toate cele. Lucru firesc până la un punct, însă din această hiperprotecţie din copilărie nu se face trecerea către o adaptare şi o bună gestionare emoţională în viaţa ulterioară,de adult. Fiecare are aşadar dreptul de a-şi atinge punctul sau limita, punctul în care psihicul său nu mai poate face faţă unei anume situatii. Partenerul trebuie să aibă capacitatea de a gestiona această stare, de a fi înţelegator, de a-l asculta fără a se repezi în a-i suprima trăirile, dar şi de a calma rapid această stare, care prin empatie, poate avea efecte chiar şi asupra sa. Gestionarea fricii de boală, a fricii faţă de ziua de mâine, a fricii de moarte, personală sau a celor dragi, nu este simplă, mai ales în cazurile în care acest tip de frici pot fi împărtăşite de ambii parteneri. A-ţi descărca furia pe partener poate fi copleşitor, din mai multe motive. Pe de-o parte faţă de cel care „încasează” această emotie, dar şi faţă de cel care o generează si care ulterior se poate simţi vinovat sau rusinat de ceea ce a făcut. În acest din urmă caz a avea capacitatea de a-ţi recunoaste propriul comportament ca fiind exagerat sau nepotrivit poate fi de mare ajutor. A încerca repararea relaţiei şi veni cu scuze poate fi de ajutor. Desigur, acest lucru nu va anula cele întâmplate anterior, dar poate genera un sentiment de înţelegere între cei doi parteneri.

Adevărul: Cum poţi accepta în noua situaţie rutina? Cum poţi evita reproşurile? Andreea Chiţu: Noua rutină pune pe toată lumea o presiune deosebită. Pe de-o parte constatăm o accentuare a sentimentului de a fi singuri sau împreună doar cu partenerul. Pe de alta, devenim mai irascibili fiindcă simţim că am pierdut ceva, interactiunile cu ceilalţi oameni, cu amicii, colegii etc. Trebuie să ştim să controlăm chestiunile acestea. Cred că stabilirea şi respectarea unui spaţiu si a unui program de lucru este necesară azi în fiecare camin. Acolo unde există şi copii mici, acest lucru devine parcă şi mai dificil de făcut. Dar trebuie să plecăm, atunci când ne stabilim programul, nu doar de la a acorda atenţie propriilor responsabilităţilor de serviciu, ci şi nevoilor de socializare, de comunicare ale partenerului. Putem face asta fie prin scurte pauze, fie prin stabilirea clară a unor asemenea momente în cursul zilei, ori de câte ori considerăm că programul stabilit ne-o permite. Comunicarea nevoilor, comunicarea aşteptărilor şi respectarea spaţiului personal asigură premisa unei bune înţelegeri parteneriale. Şi nu numai!

Acest articol este parte a demersului MedLife – Izolaţi, dar împreună. Susţinut de medici şi specialişti, demersul este menit să informeze corect şi să ofere suport medical şi emoţional celor care au nevoie. #izolatidarimpreuna vorbeşte despre solidaritate şi despre cum putem acţiona responsabil în tot acest timp: prin izolare, prin informare corectă şi prin dedicare, cu empatie şi căldură, putem depăşi acest impas. Împreună facem ca adaptarea la aceste noi condiţii să fie mai uşoară. Să scăpăm de incertitudini, să fim responsabili şi rezilienţi în faţa provocării cu care ne confruntăm. Învăţăm să fim uniţi, prezenţi unii pentru ceilalţi, chiar dacă o facem de la distanţă, să ne protejăm pe noi, dar şi pe cei care au cea mai mare nevoie. Pentru că în noi stă puterea de a schimba traiectoria acestei perioade şi pentru că fiecare dintre noi poate face diferenţa. Dacă crezi că acest articol poate să fie şi altora de ajutor, te rugăm să îl dai mai departe.