Insomnia la bebeluşi

Insomnia la
bebeluşi

Bebeluşii au un tipar de somn diferit de cel al adulţilor

Există insomnie la bebeluşi? Cât este normal să doarmă un nou-născut şi de unde încep tulburările de somn? Şi mai ales, ce pot face părinţii pentru a beneficia atât ei, cât şi bebeluşul de un somn odihnitor?

Necesarul de somn al unui copil depinde de vârstă. Nou-născuţii, deşi dorm cea mai mare parte a timpului, episoadele lor de somn sunt scurte. Pe măsură ce copilul creşte, numărul total de ore de somn scade, dar creşte durata somnului de noapte.  

La modul general, nou-născuţii dorm între 8 şi 9 ore în timpul zilei şi circa 8 ore pe noapte, însă nu mai mult de o oră sau două legate. Cei mai muli bebeluşi nu ajung să doarmă între 6 şi 8 ore pe noapte fără să se trezească până la vârsta de trei luni. Două treimi din copii sunt capabili să doarmă în mod obişnuit pe timpul nopţii de la vârsta de 6 luni, potrivit Departamentului de Neurologie al Universităţii Columbia.

Totodată, copiii au şi un alt tipar de somn, comparativ cu adulţii. Copiii petrec mai puţin timp în somn REM – caracterizat prin mişcări rapide ale ochilor – în care se petrec visele, iar ciclurile sunt mai scurte.

Potrivit sursei mai sus citate, la o lună un bebeluş doarme în total circa 15,5 ore, din care 8-9 noaptea şi 7 ziua, în timp ce un bebeluş de 6 luni doarme 14 ore pe zi, din care 10 pe timpul nopţii. La un an, durata totală a somnului se reduce la 14 ore, din care 11 ore pe timpul nopţii.

Cauzele insomniei la bebeluşi

Insomniile copiilor pot avea cauze foarte diverse. De exemplu, atunci când rutina de a adormi a sugarului a fost prea mult prelungită, iar copilul nu a învăţat să doarmă singur. Această formă de insomnie este cea mai obişnuită şi se manifestă la circa 20% din copiii între 6 luni şi trei ani.

Dacă bebeluşul a fost supraalimentat înainte de culcare se poate trezi de mai multe ori pe noapte, incapabil să adoarmă la loc fără biberon. Este un tip de insomnie care se manifestă la 5% dintre copiii cu vârste între 6 luni şi 3 ani.

Alergiile, nasul înfundat, astmul, colicii, durerile de dinţi sau alte afecţiuni specifice îl pot ţine treaz pe parcursul nopţii. În aceste cazuri se recomandă consultul pediatric. Medicul pediatru este cel mai în măsură să prescrie o conduită terapeutică potrivită.

Insomnia mai poate fi şi idiopatică – de cauză necunoscută – mai rar însă. Ea se poate manifesta încă de la naştere. Se pare că acest tip de insomnie este provocat de o afecţiune neurologică a sistemului de control veghe/somn – hiperactivitate a sistemului de trezire şi hipoactivitate a sistemului de regularizare a somnului. În cazul tulburărilor nocturne frecvente şi cu manifestări neobişnuite se impune o consultaţie de specialitate.

Rutina ajută bebeluşul să adoarmă

Copiii nu sunt capabili să-şi stabilească propriul tipar de somn. Stabilirea de către părinţi a unei rutine îi poate ajuta pe cei mici. Oricum, este recomandabil ca bebeluşul să nu adoarmă în braţe pentru că stabilirea unui astfel de tipar este riscantă. Dacă bebeluşul se trezeşte pe durata unui ciclu de somn el nu va mai fi capabil să adoarmă de unul singur.

Alte metode de a-l ajuta pe cel mic să adoarmă sunt: alocaţi timp pentru odihna de după-amiază dacă vârsta copilului o impune; evitaţi stimularea şi activitatea în proximitatea orelor de somn; stabiliţi o rutină care să includă baia, citirea de poveşti, legănatul; cântatul; puneţi copilul în pătuţ atunci când este somnoros şi nu după ce a adormit; dezmierdaţi-l pe cel mic dacă îi este teamă; dacă se trezeşte peste nopate nu-l luaţi în braţe, mângâiaţi-l uşor pe spate pentru a se simţi confortabil; dacă bebeluşul plânge, aşteptaţi câteva minute înainte de a vă reîntoarce al el; respectaţi rutina.

Recomandările Academiei Americane de Pediatrie

Academia Americană de Pediatrie recomandă aplicarea următoarelor măsuri pentru a evita sindromul de moarte subită a bebeluşilor:

Asiguraţi-vă că bebeluşul este imunizat. Acest gest scade cu 50% riscul de deces.

Hrăniţi copilul la sân măcar până la vârsta de 6 luni.

Aşezaţi copilul pe spate în timpul somnului pentru a reduce riscul de sufocare sau de aspiraţie în caz de regurgitare. Dacă bebeluşul este treaz el poate fi aşezat pe burtă atâta vreme cât este supravegheat.

Utilizaţi o saltea fermă pentru patul bebeluşului.

Împărţiţi aceeaşi cameră cu bebeluşul, nu şi acelaşi pat, pentru a nu risca strangularea sau sufocarea celui mic. Nu se recomandă acelaşi pătuţ în cazul gemenilor.

 Evitaţi scaunele de maşină pentru bebeluşi sau sistemele de suşţinere de tip marsupiu în timpul somnului bebeluşului, ziua. Există riscul de blocare a căilor respiratorii ale copilului şi de sufocare.

Evitaţi să îmbrăcaţi copilul prea gros, să-i acoperiţi capul şi faţa.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: