Durerile de cap persistente sunt cel mai frecvent semn al cancerului de creier

NEUROLOGIE Medicii neurochirurgi atrag atenţia că, în ultimii ani, s-a observat o creştere a incidenţei neoplasmelor sistemului nervos central. La nivel european, această incidenţă este de 6,5%, potrivit statisticilor oficiale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Se estimează că ţara noastră se situează la nivel mediu, cu 7% din totalul cancerelor, ceea ce înseamnă circa 1.400 de cazuri, anual.

„În practica medicală s-a observat nu doar o creştere a numărului cazurilor de cancer de creier în populaţia generală, ci, mai mult decât atât, o incidenţă mai ridicată în rândul tinerilor. Din păcate, tumorile cerebrale afectează atât pacienţii tineri, cât şi pe cei vârstnici, iar un procent semnificativ de cazuri se înregistrează în rândul copiilor“, atrage atenţia dr. Dan Mitrea, medic neurolog supraspecializat în neurooncologie la Clinica Neuroaxis.

Tumorile cerebrale benigne sunt mai frecvente, dar cele maligne sunt foarte agresive. Ele pot fi tumori cerebrale secundare, determinate de neoplazii ale altor organe, cum sunt tumorile pulmonare, cancerul mamar, melanomul, sau tumori cerebrale primare, care sunt determinate de o anumită vulnerabilitate genetică sau de expunerea la anumiţi factori de mediu, completează dr. Bogdan Ene, medic neurochirug la Neuroaxis.

Muncitorii din domeniul energetic, la risc

Expunerea structurilor nervoase la radiaţii ionizante determină alterarea ADN-ului şi promovează formarea celulelor canceroase, subliniază dr. Ene. „Anumite ierbicide şi pesticide cresc, de asemenea, incidenţa acestei patologii neoplazice, fermierii având o incidenţă de 1,3-3,6 ori mai mare, în comparaţie cu populaţia generală. Persoanele care lucrează în domeniul energiei, prin expunerea la carburanţi sau chiar la curenţi electrici puternici, au un risc mai mare de până la 2,5 ori de a dezvolta tumori cerebrale faţă de populaţia generală. În toate cazurile, este vorba despre o înmulţire necontrolată a celulelor, fără o cauză directă cunoscută. Nu s-a demonstrat încă o legatură de cauzalitate între utilizarea telefonului mobil şi creşterea riscului de tumori cerebrale“, explică medicul.

O altă cauză o reprezintă sindroame deja bine documentate, cu determinism genetic clar, cum este neurofimbromatoza tip 1, gena NF1, ce codifică o proteină denumită neurofibromin, al cărei rol este de a inhiba creşterea proliferării celulare, mai spune dr. Bogdan Ene. „Tumorile determinate de această mutaţie sunt iniţial benigne, dar se pot transforma din neurofibroame în neurosarcoame (n.r. – tumori maligne la nivelul ţesutului conjunctiv care înconjoară nervii). Un alt sindrom bine cunoscut este von Hippel Lindau, boală autozomală dominantă, ce se remarcă prin prezenţa de hemangioblastoame, tumori neuroendocrine, asocierea cu tumori renale şi feocromocitom. Defectul în cazul acesta este la nivelul cromozomului 3p25.“

Simptomele apar târziu

Potrivit. Dr. Ene, de cele mai multe ori, tumorile cerebrale în stadiu incipient nu dau simptome, din păcate. „Cum nu există nici metode specifice de screening, sunt dificil de depistat precoce. Pe măsură ce tumoarea se dezvoltă, încep să apară simptomele, care însă nu sunt specifice acestei afecţiuni, necesitând teste imagistice pentru stabilirea diagnosticului. În pricipiu, există câteva «reguli» pe care le urmărim, acestea ţin de vârstă, de factorii de risc asociaţi, de istoricul personal medical şi de istoricul familial.“

Durerile de cap persistente sunt un simptom des întâlnit în aceste tipuri de cancer. Alte semne pot fi astenia, deficitele motorii, greaţa şi vărsăturile, uneori în jet, hipertensiune intracraniană brusc instalată, tulburări de vedere, crize epileptice, tulburări ale limbajului, tulburări de comportament, mişcări involuntare. „Toate simptomele sunt determinate de localizarea procesului tumoral şi de structurile creierului afectate. O atenţie sporită trebuie acordată copiilor. Aceştia pot avea manifestări neurologice cu evoluţie rapidă, asociind diferite deficite cu o progresie mai accelerată“, a continuat dr. Bogdan Ene.

CT-ul, prima examinare imagistică

Examenul fizic şi evaluarea istoricului personal şi familial este obligatoriu în punerea diagnosticului. „Următoarea etapă importantă este evaluarea imagistică, care, în funcţie de datele anamnezei, se poate rezuma la efectuarea unui IRM – imagistică prin rezonanţă magnetică cerebrală – cu substanţă de contrast. În cazul în care se suspectează determinări secundare, se poate completa şi cu un bilanţ imagistic al regiunilor de interes. Dacă tumorile cerebrale sau spinale determină şi leziuni osoase, este obligatoriu de completat investigaţia cu o tomografie computerizată. Aceste investigaţii sunt importante şi din prisma diagnosticului diferenţial, pacienţii putând avea alte afecţiuni neurologice care determină deficitele pentru care se prezintă la specialist.“

De cele mai multe ori, prima examinare este un CT, pacientul având unul sau mai multe deficite neurologice. „În cazul tumorilor cerebrale, în funcţie de localizarea şi de particulărităţile acestora, deficitele neurologice se instalează încet, treptat, rare fiind situaţiile în care apare un deficit brusc. Cel din urmă apare, de obicei, în urma unei sângerări tumorale, atunci când tumoarea îşi măreşte foarte mult volumul, sau când obstrucţionează circulaţia lichidului cefalo-rahidian, determinând hipertensiune intracraniană“, completează dr. Ene.

Aspectul imagistic orientează medicul asupra caracteristicilor tumorii şi ajută la punerea unui diagnostic de etapă. „Se poate completa, la nevoie, cu spectroscopie RM – rezonanţă magnetică – pentru a avea o idee faţă de activitatea metabolică de la nivelul procesului tumoral.“ Următoarea etapă importantă în diagnostic este o intervenţie neurochirurgicală, dacă este posibilă. „Biopsia stereotaxică este metoda de explorare a ţesutului tumoral cel mai des folosită, chiar şi la nivelul structurilor trunchiului cerebral“, potrivit dr. Mitrea.

Planul intervenţiei chirurgicale se discută în cel mai mic detaliu cu neurochirurgul, abordarea fiind una cât mai puţin invazivă, limitând cât mai mult deficitele neurologice. „În cazul în care tumorile sunt mari şi deviază mult structurile cerebrale, se poate face o tractografie RM pentru a detemina raportul acesteia cu aceste structuri. Dacă pacientul are tumoarea într-o zonă funcţională importantă, cum este limbajul, se poate face examinare IRM – rezonanţă magnetică funcţională – sau neurochirurgul poate decide asupra unei proceduri în care pacientul este trezit în operaţie.“

Există acum metode aflate în teste pentru diagnosticul serologic al tumorilor cerebrale. „Una dintre ele este bombardarea tumorii cu unde electromagnetice şi stimuLarea cu ultrasunete a barierei hematoencefalice, astfel încât compuşi ai tumorii să intre în circuitul sangvin şi să poată fi analizaţi din sânge. Acestea nu sunt încă metode certificate de diagnostic“, mai spune dr. Dan Mitrea.

Chirurgia corect efectuată rămâne metoda salvatoare

Planificarea şi efectuarea corectă a operaţiei va influenţa prognosticul bolii, potrivit medicului Bogdan Ene. „Majoritatea studiilor efectuate până acum au demonstrat superioritatea chirurgiei în cazul tumorilor cerebrale primare în faţa oricărei alte metode terapeutice. Sigur, există tumori la care chirurgia este imposibilă sau care sunt atât de mici, încât se pot aborda nonivaziv prin radioterapie stereotaxică, dar ca şi principiu general, chirurgia corect efectuată rămâne în momentul de faţă metoda de elecţie în tratarea tumorilor.“

Dacă în cazul tumorilor benigne, chirurgia este de multe ori suficientă, la tumorile cerebrale maligne este nevoie de tratament adjuvant. Acesta constă în radioterapie şi chimioterapie. Tratamentul poate fi făcut concomitent în prima fază, urmând ca pacientul să continue seria de chimioterapie pentru câteva luni.

„Există acum, faţă de acum zece ani, mai multe opţiuni terapeutice, mai ales de la introducerea terapiei ţintite – anticorpi monoclonali –, care au dus la îmbunătăţirea supravieţuirii pacienţilor. Sunt acum aflate în studii diferite abordări terapeutice, cum ar fi un tratament ţintit pentru mutaţia IDH, imunoterapia sau vaccinarea pacienţilor cu aceste tumori. Cred că, în următorii ani, vom vedea o evoluţie spectaculoasă a tratamentelor adresate acestor terapii“, conchide medicul neurochirurg Bogdan Ene.

Glioblastomul, cel mai agresiv cancer la creier

Glioblastomul este considerat a fi cel mai agresiv tip de cancer la creier. „Gliobastomul se dezvoltă din celulele gliale, care sunt celulele de suport ale creierului, având rolul de a proteja şi hrăni neuronii“, explică dr. François Alesch, neurochirurg la Wiener Privatklinik, profesor de neurochirurgie stereotaxică şi funcţională la Universitatea de Medicină din Viena.  

Glioblastomul se poate dezvolta fie ca o tumoare primară, fie apare ca un gliom de grad scăzut, care este iniţial benign şi se malignizează în timpul evoluţiei. Însă cauzele exacte ale afecţiunii încă nu sunt cunoscute.

Simptomele tumorii depind foarte mult de localizarea acesteia şi includ: slăbiciune, tulburări de vorbire, schimbări de personalitate sau, pur şi simplu, dureri de cap. „Iar din cauza abundenţei ţesutului necrotic – mort – glioblastomul duce la apariţia de edeme cerebrale, umflare, care, la rândul său, comprimă şi afectează creierul adiacent sănătos“, spune specialistul.

Înlăturarea completă a tumorii este imposibilă

Potrivit OMS, există patru grade de gliom, unde gradul I este relativ benign, iar gradul IV este malign şi e cea mai agresivă formă, gliobastomul. „Cu cât este mai ridicat gradul, cu atât riscurile afecţiunii sunt mai mari; celulele bolnave cresc rapid, ducând la incapacitatea de a forma celule normale, devenind astfel nediferenţiate. Aceste celule pot avea diferite forme, prin urmare, tumoarea este denumită şi multiformă. Ele se pot dezvolta fie pe plan local, formând mase mari care influenţează funcţiile creierului, fie se infiltrează în zonele adiacente ale creierului şi produc tumori în alte regiuni cerebrale. Multe dintre aceste celule mor, însă necroza, ţesutul mort, este toxic pentru creier. Totuşi, spre deosebire de alte tumori, glioblastomul nu formează metastaze în afara creierului“, adaugă universitarul.

Principalul instrument de diagnosticare a gliobastomului este IRM-ul. Nu numai că arată dimensiunea tumorii, ci oferă informaţii şi despre amplasamentul şi gradul de infiltrare a bolii.

Relaţia strânsă dintre celulele tumorale maligne şi structurile normale ale creierului duce la complicaţii chirurgicale, existând anumite limite ale intervenţiilor. „Mai mult, înlăturarea completă este imposibilă“.Operaţia de succes înseamnă reducerea dimensiunii masei tumorale, eliminând presiunea asupra regiunilor adiacente ale creierului şi reducând astfel simptomele. „Radioterapia şi chimioterapia sunt modalităţi de tratament care trebuie luate în considerare, însă şi tratarea edemului cerebral este, de asemenea, foarte importantă.“

Cât priveşte rata supravieţuirii, tinerii sub 40 de ani au şanse mai mari.„Acest lucru este cunoscut şi dovedit ştiinţific. Cu toate acestea, nu există o explicaţie solidă pentru acest fapt. Un motiv ar putea fi toleranţa tratamentului de către organism, care nu acţionează la fel de agresiv, oferind rezultate mai bune.“