Cum tratăm corect răceala şi gripa copiilor. Ce medicamente sunt interzise

Cele mai frecvente probleme de sănătate ale copiilor sunt infecţiile respiratorii, arată un studiu realizat la solicitarea Societăţii Naţionale de Medicina Familiei. Jumătate dintre părinţi se plâng că pentru categoria de vârstă 7-12 ani, denumită juniori, nu există prea multe opţiuni în materie de medicamente care să combată durerea şi febra şi că, de multe ori, preparatele nu se găsesc gata dozate.

Vara e pe sfârşite, iar sezonul virozelor bate la uşă. Plus că încep şi cursurile şcolare, o grijă în plus pentru părinţi care se văd nevoiţi să ia măsuri de precauţie suplimentare pentru evitarea infecţiilor respiratorii ale celor mici. De altfel, răceala şi gripa sunt cele mai frecvente probleme de sănătate pe care le au copiii, lucru confirmat de studiul „Care sunt temerile părinţilor cu privire la copiii lor“, realizat recent la solicitarea Societăţii Naţionale de Medicina Familiei.

Studiul a avut ca scop investigarea principalelor dificultăţi cu care se confruntă părinţii în timpul episoadelor de boală ale copiilor cu vârste între 7 şi 12 ani. Potrivit sursei, 4 din 10 părinţi au declarat că juniorii lor răcesc şi de câte trei ori pe an. „Categoria copiilor cu vârste între 7 şi 12 ani este una mai aparte, în sensul că juniorii nu mai sunt nici copii mici, nici adulţi, au nevoi care se schimbă rapid, fiind în perioada de creştere“, explcă dr. Ileana Efrim, medic de familie cu competenţe în pediatrie.

Risc de supradozare sau subdozare

Studiul a scos la iveală o problemă reală şi anume faptul că tratamentul pentru răceală şi gripă îi pune în dificultate pe jumătate dintre părinţii care au copii în această categorie de vârstă, pe motiv că  nu există prea multe opţiuni în materie de medicamente împotriva durerii şi a febrei special destinate adolescenţilor şi preadolescenţilor. „Într-adevăr, nu e o paletă foarte largă de opţiuni comparativ cu adulţii, de exemplu, deoarece pentru această categorie de vârstă nu au fost făcute studii“, explică dr. Anca Ionela Enăşescu, medic pediatru în Bucureşti.

Potrivit acesteia, sunt două medicamente antiinflamatoare –  care conţin ibuprofen şi diclofenac ca substanţe active - şi un antipiretic care este şi analgezic, respectiv paracetamolul, care sunt prescrise frecvent pentru a combate infecţiile respiratorii pentru această categorie de copii. Acestea ar trebui administrate doar în urma consultului şi a reţetei eliberate de medicul de familie, punctează specialistul.

La rândul ei, Ioana S. Din Bucureşti, mama unei adolescente de 14 ani, spune că nu e părinte care să nu facă potecă la medicul pediatru din pricina răcelilor copilului. „Medicamentele sunt mereu cam aceleaşi însă eu nu-i dau nimic decât dacă îmi spune medicul. Asta pentru că am avut odată o răceală tratată aiurea şi am ajuns cu copilul la spotal“, mărturiseşte mama.

Medicamente nedozate

O altă problemă, în cazul tratării juniorilor, este aceea a medicamentelor care nu vin gata dozate pentru nevoile, vârsta şi greutatea acestor copii, iar părinţii se văd nevoiţi să dozeze ei. „Aici există loc de greşeală“, avertizează dr. Efrim.  „Când dozele sunt prea mici decât cele recomandate nu apare efectul terapeutic aşteptat. De exemplu, la medicamentele care combat febra dozele mai mici fac ca aceasta să nu scadă sub 37,2 grade Celsius, la nivelul axilei“.

Când dozele sunt mai mari efectul terapeutic apare, mai spune acesta, dar odată cu ele cresc şi riscurile de efecte adverse şi de toxicitate ale medicamentului. „În ambele cazuri, medicamentul poate fi clasificat că «nu e bun», «nu e folositor», «e nociv», «e apă de ploaie», «e toxic» etc. Cât priveşte medicamentele neadaptate indicaţiei terapeutice la copil există un risc mare de reacţii adeverse sau toxicitate, similar unei otrăviri“.

In extremis, farmacistul va recomanda exact ce se potriveşte ca doză adaptată la copil, mai spune medicul de familie, şi părintele învaţă să întrebe şi să îşi noteze toate detaliile, urmând ca apoi să se consulte cu medicul copilului şi să continue să caute produsul adaptat.  Oricum, părintele ar trebui să prefere medicamente gata dozate.

Părinţi anxioşi care fac greşeală după greşeală

„În cazul în care apar probleme ca urmare a unui tratament neadecvat, părinţii devin anxioşi şi încep să caute soluţii rapide, eficiente sau corectoare, ceea ce creşte foarte mult riscul unor gesturi nepotrivite“, mai spune dr. Efrim.

Un risc ascuns este ca, uneori, la îmbolnăviri uşoare sau la boli acute cu evoluţie autolimitată (aici se înscriu majoritatea virozelor respiratorii de sezon, mai puţin gripa), starea copilului să se îmbunătăţească, chiar şi cu doze inadecvate de medicament (antipiretic, de exemplu) şi, părintele să reţină ca fiind „corectă“ atitudinea pe care a avut-o în acel episod de boală. „Adică, la următorul episod repetă greşeala, şi tot aşa. De exemplu, nu mai verifică dozele corecte de medicamente administrate, cel mai frecvent se întâmplă acest lucru cu siropurile, când învaţă «din ochi» cât să dea. Şi aşa, pe măsură ce copilui creşte, riscul este ca dozele să devină, la un moment dat, inadecvate şi ineficiente“.

Şi se mai întâmplă ceva, adaugă dr. Efrim. „Administrarea de medicamente care nu sunt indicate copiilor, dar au efectele aşteptate, de «vindecare» sau «reducere eficientă a simptomelor», mai ales cele nerecomandate de medic sau de farmacist, dezvoltă la unii părinţi un sentiment de «lasă, că ştiu eu ce este mai bine pentru copilul meu»“.

 Acest tip de comportament poate avea urmări nefaste: o patologie mai gravă decât a anticipat părintele, complicarea unei afecţiuni „banale“, adică asistenţa medicală şi costuri ulterioare mai mari.

Se dezvoltă, astfel, un fel de atitudine de „evitare“ sau „amânare“ a consultului la medicul de familie sau la alt medic, într-un episod de boală acută, atitudine care uneori nu încurajează vindecarea şi nu previne complicaţiile. „De exemplu, atunci când vine vorba de combaterea febrei, este imperios necesar ca părinţii să ştie că înainte de administrarea oricărui medicament care combate febra, se face măsurarea ei corectă! Şi abia apoi se administrează medicamentul, aceasta este rutina recomandată“.

În mod normal, la infecţiile respiratorii uşoare, febra ar trebui să dispară în 2-3 zile. Necontrolarea ei periodică şi administrarea de medicamente în doze mai mari sau mai frecvent fac ca, uneori, să fie trecută cu vederea o posibilă agravare sau complicaţie.

La rândul ei, dr. Enăşescu recomandă părinţilor să nu administreze medicamente „după ureche“ copiilor. „În doze mari, paracetamolul afectează ficatul, în timp ce ibuprofenul este contraindicat în caz de diaree, fiind un iritant gastric“.

Aspirina, intezisă sub 18 ani

Unul dintre medicamentele complet interzise copiilor sub 18 ani este aspirina. Motivul este acela că provoacă un sindrom care afectează rinichii, explică dr. Enăşescu. „Nu se prescrie sub nicio formă pentru vârste sub 18 ani. Pe lângă problemele cu rinichii produce şi toxicitate hepatică. Sunt anumite cazuri speciale de copii cu poliartrită rematoidă în care se poate prescrie acest antiinflamator, însă, în mod normal, este exclus“.

În fapt, administrarea acidului acetilsalicilic este total contraindicată în cazul copiilor, punctează dr. Efrim. „Unele substanţe se administrează strict cu acordul prealabil al medicului curant al copilului, numai cu prescripţie medicală, în baza căreia se vor elibera din farmacie.Orice afecţiune nediagnosticată corect şi netratată la timp, se poate agrava. Copiii, ca şi vârstnicii, sunt cele mai vulnerabile grupe de vârstă“, conchide dr. Efrim.

Ce se administrează şi cum

Pentru copiii sub 7 ani, explică dr. Efrim, există siropurile şi dispozitivele de măsurare a cantităţii necesare , după calculul pe care părintele îl face conform prospectului sau indicaţiei medicului sau farmacistului. „De exemplu, 5 sau 7 mililitri de sirop, care înseamnă o anumită cantitate de substanţă activă. Dispozitivul se spală cu apă şi se depozitează corect. Părintele trebuie să fie atent de fiecare dată ca numărul de mililitri să fie cei necesari pentru vârsta sau greutatea copilului şi să ţină cont de numărul total de mililitri, adică de medicament administrat pe zi“, explică dr. Efrim.

Şi pentru copiii cu vârste între 7 şi 12 ani sunt importante preparatele gata dozate. „Acestea sunt mai sigure şi mai uşor de administrat, inclusiv în cazul copiilor care sunt singuri acasă, îşi iau tratamentul la şcoală sau în tabără, se află în grija bonelor sau a bunicilor“, precizează dr. Efrim. Preparatele gata dozate au avantajul că nu necesită ajustare permanentă şi se poate reconstitui administrarea pe o zi, în caz de suspiciune că tratamentul a fost subdozat sau supradozat.

Pe lângă problema dozajului, 60% din părinţii participanţi la studiu s-au plâns şi de faptul că toleranţa copiilor la administrarea medicamentelor reprezintă o problemă. O treime dintre aceştia susţin că singura condiţie cu care copiii lor acceptă medicamentele este ca acestea să aibă un gust plăcut, iar 15% spun că le acceptă doar dacă sunt uşor de înghiţit. 15% din părinţi susţin că îşi conving foarte greu copiii să accepte orice fel de medicament. 

„Aceasta pentru că la 7-12 ani, copiii au deja multe obiceiuri şi gusturi formate, pot să refuze pe criterii clare un produs medicamentos, de aceea, eforturile în conceperea formei de administrare şi a caracteristicilor organoleptice, miros, gust, aspect etc., sunt importante. La această vârstă, ei pot să respingă siropurile, pentru că se percep deja «mari» şi «apţi» de gesturi noi şi curajoase, au tendinţa de a se compara cu adulţii şi de a copia atitudini ale acestora, deci şi tratamentele pentru această categorie de vârstă ar trebui să răspundă tendinţelor şi cerinţelor pacienţilor“.

Cât priveşte medicamentele adecvate adolescenţilor peste 12 ani, mai spune dr. Efrim, acestora le sunt destinate pastilele sau comprimatele care au această indicaţie sau dintre medicamentele destinate adulţilor, la indicaţia medicului sau a farmacistului.

Sfaturi pentru părinţii copiilor cu imunitate scăzută

Se vorbeşte foarte mult despre „imunitate scăzută“, mai spune dr. Ileana Efrim, care adaugă că trebuie făcute câteva lămuriri pe acest subiect. Imunitatea este o funcţie complexă de apărare împotriva „intruşilor“  oricărui organism viu, spune aceasta. „ Adică, funcţia imună este responsabilă cu rezolvarea într-un interval de timp şi cu arme proprii a orice fel de efracţie în integritatea corporală. Febra este un semnal de alarmă că ceva se întâmplă în corp, şi, în acelaşi timp, o formă de apărare a corpului. Imunitatea are şi arme rafinate - anticorpii şi celulele de luptă cu intruşii“.

În anumite condiţii speciale se poate vorbi despre imunitatea compromisă. Aceste condiţii speciale sunt fie genetice, lucru care se întâmplă foarte rar, fie este vorba despre boli debilitante de tipul tuberculozei, cancerelor sau leucemiilor, fie este vorba despre imunitate compromisă prin infecţiile HIV sau altele.

„Dar,de regulă, părinţii sunt îngrijoraţi şi vorbesc de imunitate scăzută când copilul face mai multe episoade de infecţii respiratorii pe an, trece dintr-un episod în altul, nu recuperează bine pierderile de greutate din cursul infecţiilor sau îşi pierd temporar apetitul de a mânca“punctează dr. Efrim.

Alţi părinţi, ai copiilor care primesc greu alimentaţia conformă vârstei, (de xemplu refuză legumele sau fructele, oul, lactatele sau carnea), sunt îngrijoraţi că ei nu vor face faţă la îmbolnăviri, adaugă specialistul. În acest caz, recomandările sunt generale şi includ un regim de odihnă de noapte de 8-10 ore, ritm de activitate adecvat vârstei copilului, cu pauze de recreere şi odihnă peste zi. Mai este nevoie de regândirea schemei alimentare şi cum poate ea să fie cât mai atractivă pentru copii şi o hidratare corectă. „Sfatul meu este ca părintele să se consulte cu medicul de familie, uneori poate fi vorba despre o problemă psihologică şi trebuie adusă în atenţia psihologului pentru copii“.

În plus, copilul trebuie scos la aer în zilele însorite, trebuie să facă activităţi în aer liber, în parcuri şi zone special amenajate, sau poate face cure la mare sau la munte. „Siropurile imunostimulatoare pot fi şi ele de ajutor, dar acestea trebuie administrate doar după o consulaţie şi la indicaţia medicului de familie“.

Pe lângă recomandările generale, mai sunt şi cele specifice care ţin de respectarea schemei de vaccinare gratuită, conform recomandărilor Ministerului Sănătăţii şi efectuarea ei prin reţeaua de medici de familie. Vaccinările opţionale se fac doar la indicaţia şi în cabinetul medicului de familie, mai spune dr. Efrim.