Cât de periculoasă este dependenţa de bronz

CONSECINŢE Dependenţa de bronz, o realitate a zilelor noastre, mai ales în rândul tinerilor, poartă numele de tanorexie. Medicii dermatologi avertizează asupra pericolului acestei dependenţe pentru care nota de plată vine destul de repede şi este destul de piperată.

Piele bronzată cu cât mai mult, cu atât mai bine şi nu doar vara, ci indiferent de anotimp. Ivită mai întâi în ţările vestice, dependenţa de bronz a prins rădăcini şi la noi şi persistă. „Din păcate, tanorexia, adică dependenţa de culoarea bronzată a pielii, există. Şi, mai mult decât atât, a început să facă şi primele victime“, apreciază dr. Viviana Iordache, medic primar dermatolog la Clinica Medicum.

Bronzul a devenit o modă la care apelează în special tinerele, spune, la rândul ei, dr. Cosmina Loredana Popescu, medic specialist dermatovenerologie la Sanador. „Există însă din ce în ce mai multe persoane care dezvoltă dependenţa de bronz indiferent de sezon, chiar şi atunci când radiaţiile UV ale soarelui nu mai sunt disponibile, apelând la solar, loţiuni şi creme autobronzante“, adaugă dr. Popescu.

Dacă împotriva autobronzantelor nu există avertismente majore din partea medicilor, solarele sunt în topul acestor ameninţări asupra sănătăţii, atrag atenţia medicii dermatologi. „Solarul a fost interzis în Australia şi este în comisiile de intedicţie în SUA, în timp ce în vestul Europei a început să se extindă această discuţie“, dezvăluie dr. Viviana Iordache.

Aceasta pentru că „nota de plată“ vine relativ repede. Cât de repede? „Depinde de materialul genetic, de numărul de ore de expunere într-un an calendaristic şi de condiţiile de imunitate generală. Pentru că, sunt cazuri în care această notă de plată se scrie repede şi asta înseamnă între unu şi cinci ani şi sunt cazuri în care ea se scrie încetul cu încetul în 20-30 de ani“, adaugă dr. Iordache.

Arsurile solare repetate cresc riscul de cancer de piele

E adevărat, pentru psihic, radiaţiile UV sunt benefice, prin faptul că stimulează eliberarea de endorfine - aşa-numiţii hormoni al fericirii ce conferă o stare de bine - însă pentru piele, prea mult soare, natural sau artificial, poate determina arsuri, tulburări de pigmentare, îmbătrânirea prematură a pielii şi, în final, cancer de piele.

„Arsurile solare repetate prin daunele pe care le provoacă la nivel celular – keratinocitelor şi melanocitelor – pot fi precursoare ale apariţiei melanomului. S-a demonstrat că expunerea la radiaţii UVA şi radiaţii UVB cauzează aproximativ 90% din cancerele de piele, cel mai periculos fiind melanomul“, atrage atenţia dr. Cosmina Loredana Popescu.

Riscul de cancer de piele este mai mare pentru persoanele cu pielea albă, ochi deschişi la culoare şi păr blond şi nu mă refer doar la riscul de melanom malign care avansează repede, ci şi la tumori care, de regulă, sunt apanajul vârstei a treia, completează dr. Viviana Iordache.

Pe un alt palier al „notei de plată“ vorbim de o fotoîmbătrânire, a doua cauză după cea genetică, adaugă medicul primar dermatolog. „Se produce cu atât mai repede cu cât persoana are o piele mai deschisă la culoare, mai subţire, mai uscată. Se produce o îngroşare şi o cartonare pe anumite zone şi, mai vorbim şi de o modificare a pigmentului“, explică dr. Viviana Iordache.

Ultravioletele sunt responsabile pentru 90% din modificările asociate fotoîmbătrânirii. „Radiaţiile UVB pătrund în epiderm şi sunt responsabile pentru bronz, dar şi pentru arsurile solare. Cele UVA pătrund în piele şi ajung până la nivelul dermului. Prin producerea de radicali liberi deteriorează fibrele de colagen şi elastină, ducând la pierderea elasticităţii pielii şi la apariţia ridurilor. Semnele fotoîmbătrânirii apar mai frecvent pe zonele cele mai expuse ale corpului şi anume faţă, gât, decolteu, mâini“, completează dr. Cosmina Loredana Popescu.

„În general, primele semne nu sunt ridurile, decât dacă persoana chiar are o piele foarte subţire şi uscată natural şi atunci ne trezim cu riduri de expresie. Pentru că atunci când stăm în lumină puternică stăm cu ochii mijiţi şi cu fruntea încruntată şi ridurile de expresie pot să apară de la 20 de ani, dacă am abuzat de soare“, explică dr. Iordache. În al doilea rând, adaugă medicul, ne poate cădea faţa foarte devreme şi asta nu se întâmplă neapărat la persoanele cu pielea foarte subţire. „Atunci apar şanţurile de lângă gură, de pe bărbie, de pe obraz, de pe lângă ochi“.

Alte semne ale fotoîmbătrânirii sunt petele pigmentare care apar pe faţă şi pe mâini – lentigo solar; keratozele solare actinice – care arată ca nişte pistrui giganţi, precursori ai cancerului; telengiectaziile - vasele  sanguine dilatate - pe obraji şi nas; buzele fără culoare, pale şi mai puţin definite.

Apropierea de apă dublează gradul de iradiere

Toate aceste consecinţe ar putea fi diminuate folosind corect protecţia solară externă, dar şi pe cea internă. „Protecţia solară este greşit înţeleasă de multe paciente care cred că ea înseamnă un pic de cremă-ecran, omiţând să facă şi o protecţie internă şi neţinând cont de faptul că apropierea de apă dublează gradul de iradiere“, atrage atenţia dr. Iordache. 

„Machiajul nepotrivit, combinaţia între produsele fotoprotectoare şi cele cosmetice iarăşi pot face iluzorie fotoprotecţia. Cea mai bună fotoprotecţie este cea fizică, să stai în rândul al doilea de şezlonguri, sub umbrelă sau cu o pălărie cu boruri mai mari. Cel mai bine lumina face creierului, nu pielii. Pentru creier, lumina e antidepresiv, este relaxantă, este descărcătoare de endorfine. Pe româneşte şi pe scurt, ne face fericiţi. Din nefericire, ea e un fals prieten pentru piele. Şi lucrurile pot fi rezolvate foarte uşor mergând în zone în care este lumină, dar fotoprotejându-te corect. Adică nimeni nu ne împiedică să stăm chiar şi în primul rând de şezlonguri, dar fotoprotejaţi cum trebuie şi la ore în care soarele e mai prietenos cu pielea“.

Cum alegem produsul de protecţie potrivit

Fotoprotectoarele - cremă au fost aprobate de FDA, în SUA, în anii 1970. „Cu toate acestea, încă se folosesc aiurea şi se aleg nepotrivit“, remarcă dr. Viviana Iordache. Acum, avem o paletă întreagă de produse. „Există fonduri de ten cu fotoprotecţie, există spray-uri care se aplică post-machiaj cu fotoprotecţie. Există uleiuri nongrase cu fotoprotecţie. Mă refer la cele cu factor 50. Iar de anul trecut, există şi în România o loţiune medicală care asigură fotoprotecţie, inclusiv pentru pacienţii cu cancer de piele. Şi care a spart bariera celor două-trei ore de protecţie clasică de până acum“.

De cele mai multe ori, atunci când alegem un priodus cu factor de protecţie solară (SPF) pierdem din vedere faptul că acesta ne poate proteja doar în faţa UVB, nu şi împotriva UVA, mult mai puternice, care afectează pielea în adâncime şi care ne expun riscului de cancer. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că pe eticheta cremei pe care o cumpărăm scrie că oferă protecţie atât împotriva UVA, cât şi împotriva UVB.

Factorul de protecţie solară este un multiplicator pentru timpul relativ necesar până la înroşirea pielii, în urma expunerii neprotejate la soare. Dacă expunerea neprotejată duce la apariţia eritemului în 10 minute, o cremă cu factor de protecţie 15 va amâna apariţia eritemului, în aceleaşi condiţii, la 150 de minute. Alegerea depinde de riscul specific pielii fiecărui individ precum şi de timpul pe care doreşte să-l petrecă la soare.

Cantitatea de cremă care trebuie aplicată este de două grame pe centrimetru pătrat. „Omul are cam doi metri pătraţi de piele şi dintr-un un flacon cam de 200 de mililitri, ne-ar trebui cam jumătate de flacon per aplicaţie. Lucru pe care nu-l face nimeni, astfel că recomandarea mea este ca produsul să fie aplicat mai frecvent“.

O altă greşeală pe care o facem este să aplicăm crema cu mult timp înainte de a ieşi la plajă. „Trebuie să folosim produsul cu trei minute înainte de a ieşi în ultraviolete“.

Pe lângă reaplicarea cremelor, în medie la două-trei ore, o protecţie solară eficientă trebuie să includă produse care să protejeze atât împotriva radiaţiilor UVA, cât şi radiaţiilor UVB. „Cele mai eficiente creme sunt cele care conţin oxid de zinc şi bioxid de titan. Aceste ingrediente rămân la suprafaţa pielii  - nu se absorb -, unde formează o barieră invizibilă împotriva razelor ultraviolete“, recomandă dr. Cosmina Loredana Popescu.

Substanţe de evitat în creme şi loţiuni

Potrivit acesteia, produsele de protecţie solară nu ar trebui să conţină alcool etilic, parabeni – conservanţi -, ftalaţi, fenoxietanol, glicerină, coloranţi sintetici, parfum, ulei de parafină sau silicon. „Aceste substanţe ar putea să determine alergii, dermatite, au potenţial cancerigen, toxic, fiind periculoase. În ceea ce priveşte forma de prezentare , cremă, loţiune, ulei ,spray- aici alegerea depinde de preferinţele fiecăruia şi de tipul de piele. Produsele cremoase sunt uşor de aplicat, sunt hidratante, fiind indicate pentru persoanele cu pielea uscată. Loţiunile încarcă pielea şi sunt mai greu de aplicat şi datorită faptului că pătrund mai greu în piele. Spray-urile sunt uşor de aplicat, nu lasă pielea uleioasă, putând fi utilizat şi peste machiaj. Uleiul de plajă se poate aplica uşor, este hidratant, blochează deshidratarea pielii şi un al avantaj este că se poate aplica şi pe păr , protejândul astfel de arsuri solare“, afirmă dr. Popescu.

Potrivit dr. Viviana Iordache, trei lucruri sunt foarte importante la produsele de fotoprotecţie: cele pentru faţă trebuie alese dedicat; cele minerale sunt mult mai corect fotoprotectoare decât cosmeticele chimice şi trebuie să ne uităm pe ambalaj să fie protectoare pentru UVA – radiaţiile care pot provoca cancer de piele.  Din fericire, acum există produse pentru faţă care se pot alege în funcţie de tenul pacientului, punctează specialista.

Cât priveşte existenţa siliconului în produsele de protecţie solară, dr. Viviana Iordache afirmă că toate conţin această substanţă. „Trebuie să înţelegem că toate produsele conţin silicon, inclusiv cele pentru copii pentru că ele trebuie să asigure o peliculă. Dar dacă persoana are porii mari, tenul mai uleios, tendinţă la acnee, produsele cu silicon accentuează aceste probleme“.

Produsele care ne pot face mai sensibili la soare sunt, pe lângă parfumuri, şi cele de rejuvenare, cu retinol - derivaţi din vitamina A - acizi de fructe, molecule care asigură o absorbţie mai mare a luminii.

Cum ne pregătim organismul pe interior

Protecţie eficientă nu înseamnă numai pe exterior, fiind necesară şi o protecţie internă. Atunci când dorim să realizam aceste tipuri de protecţie trebuie să ţinem cont de câteva măsuri simple şi anume: evitarea expunerii la soare în intervalele 11.00 - 16.00 , atunci când radiaţiile UV au intensitate maximă; hainele să fie confecţionate din fibre naturale, lejere, deschise la culoare;  purtarea pălăriilor cu boruri largi şi a ochelarilor de soare cu protecţie UV.

Protecţia internă înseamnă, în primul rând, o hidratare corespunzătoare cu minimum doi litri de apă pe zi şi, în al doilea rând, o alimentaţie bogată în fructe şi legume de sezon. „Să facem încărcare corectă cu betacaroten, care este un fotoprotector intern, aproape gratuit. Putem să le dăm suc de morcovi sau morcovi să ronţăie până şi copiilor“, explică dr. Viviana Iordache.

În al doilea rând, protecţia prin vitamina C. „Adică fructe şi legume proaspete, consumate toată perioada de expunere şi cel puţin două-trei săptămâni înainte de expunere. Şi, nu în ultimul rând, combinarea fotoprotecţiei interne cu cea externă“, conchide dr. Iordache.

De ce nu e bine să mergem cu un copil sub 2 ani la plajă

Pielea noastră nu e complet formată din punct de vedere al melanocitelor până la vârsta de doi ani. „Dacă vrem să-l ducem pe cel mic la mare, îl ţinem îmbrăcat, cu pălăriuţă pe cap şi bluziţă de apă. Ceea ce trăim noi astăzi nu mai este ceea ce am trăit acum 30 de ani. Din păcate, gradul de iradiere e mult mai mare şi acest lucru este cauzat în primul rând de poluare, de faptul că stratul de ozon s-a subţiat. Primul semn al melanocitelor care mor este bronzul neuniform“, explică dr. Viviana Iordache.