Cât de necesare sunt, cu adevărat, vaccinurile astăzi

Medicii nu contestă că vaccinurile pot avea efecte adverse, în cazuri rare, chiar foarte grave. Dar riscul bolilor care apar în lipsa imunizării este mai mare, consideră ei.

Este anul 2011. Un copil de 3 ani a ajuns la spital, cum ajung toţi copiii, cu plânsete sfâşietoare, fiindcă are febră ridicată şi îl doare o ureche. Nimic neobişnuit, doar otita este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate în primii ani de viaţă şi una dintre cauzele principale pentru care părinţii bat holurile secţiilor de pediatrie în lung şi-n lat cât timp copiii sunt mici. Reţetă de antibiotice şi antitermice, iar copilul s-a întors acasă.

Părinţii, epuizaţi de nopţile nedormite alături de copilul bolnav, sunt fericiţi, crezând că au scăpat de coşmar. Numai că visul urât de-abia acum începe. Manifestările evoluează şi copilul ajunge din nou la spital, plângând mai puţin energic decât prima oară, cu febră şi stări de vomă, somnoros şi cu gâtul înţepenit.

La 5 ani, cu surditate şi deficit motor

Otita a evoluat în meningită pneumococică, îi spune mamei copilului conf. dr. Monica Luminos, medic infecţionist la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş“ din Bucureşti. Mama înţelege perfect cât de gravă este starea copilului, pentru că este, la rândul ei, medic.

Tratamentul este iniţiat de urgenţă, starea copilului se îmbunătăţeşte, dar rămâne cu sechele: surditate şi deficit motor. „Infecţia cu pneumococ a afectat starea copilului pe viaţă. Şi asta pentru că mama alesese să nu-şi vaccineze copilul. Întâlnim exemple de acest tip destul de frecvent, am avut deja destule meningite pneumococice de la începutul anului şi până acum la spital“, explică medicul Monica Luminos  situaţia copilului care are acum 5 ani.

Un efect advers la un milion

Vaccinul pneumococic a fost inclus, de curând, în Programul Naţional de Vaccinare, dar imunizarea gratuită propriu-zisă va începe cel mai târziu la 1 decembrie, potrivit ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Până atunci, părinţii care vor să-şi vaccineze copiii antipneumococic trebuie să plătească în jur de 300 de lei. Tot mai mulţi, însă, nu vor să cheltuiască aceşti bani, considerând că imunizarea poate face mai mult rău decât bine.

De altfel, „părinţii au început acum, mai nou, să refuze şi vaccinurile obligatorii, din ce am văzut eu“, constată conf. dr. Monica Luminos. Motivul? Teama de efectele adverse ale vaccinurilor, alimentată la finalul anului trecut de cei aproximativ 162 de copii din 200.000 vaccinaţi antituberculos cărora li s-au inflamat ganglionii de la subraţ. Efectele adverse au apărut după întreruperea imunizării antituberculoză (BCG) cu vaccin românesc şi importarea unuia danez.

„Gândiţi-vă bine: nu vă imunizaţi copiii fiindcă vă gândiţi că primesc cine ştie ce prin vaccin? Sau vi se induce să nu-i vaccinaţi?“, spune conf. dr. Monica Luminos, medic infecţionist pediatru.

„Într-adevăr, aceste efecte secundare există şi părinţii trebuie să le cunoască înainte de a-şi da acordul pentru imunizarea copilului. Dar majoritatea sunt locale şi dispar de la sine, fără sechele. Riscurile majore există şi ele, dar numai într-un caz dintr-un milion de copii vaccinaţi“, precizează conf. dr. Alexandru Rafila, şeful Catedrei de Microbiologie-Epidemiologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.

Pneumonie severă la 16 ani, de la rujeolă

Luna trecută, la prof. dr. Markus Rose, şeful Departamentului de Infecţii Pediatrice din cadrul Spitalului Universitar „Goethe“ din Frankfurt, a ajuns o adolescentă de 16 ani în stare gravă: febră mare, tuse puternică, pneumonie severă. Prof. dr. Markus Rose face toate testele necesare pentru a depista cauza, dar boala nu se aseamănă cu pneumoniile tipice. De-abia după mai multe zile de investigaţii, medicii au reuşit să pună diagnosticul, deloc aşteptat, de rujeolă.

„Nu este tipic ca o adolescentă de 16 ani să facă rujeolă, care să se manifeste în acest mod. Am întrebat-o pe mamă dacă şi-a vaccinat fata atunci când era mică. Iar ea mi-a răspuns: «Am refuzat vaccinarea atunci când i s-a oferit, din cauza efectelor adverse. Şi, apropo, dacă toţi ceilalţi copii erau imunizaţi, ce rost mai avea să o supun şi eu pe fiica mea unei dureri inutile?»“, povesteşte, pentru „Weekend Adevărul“, profesorul Markus Rose, în cadrul evenimentului „Innovation in Immunisation“, organizat la Lyon (Franţa) la sfârşitul săptămânii trecute, de compania Sanofi Pasteur.

Din fericire, fata nu a rămas cu sechele, dar „aceasta este o atitudine egoistă şi total greşită. Trebuie să ţineţi cont că există categorii de persoane care nu pot fi imunizate, pentru că au un sistem imunitar precar sau pentru că suferă de anumite boli care contraindică vaccinarea. Singura lor şansă este ca majoritatea oamenilor din jurul lor să fie imunizaţi. Şi mai trebuie să ştiţi că dacă un copil face rujeolă în primul an de viaţă, există un risc de leziuni cronice ale creierului de 1 la 500“, subliniază specialistul german.

Paradoxul părinţilor români

Medicii români întâmpină din ce în ce mai multe probleme atunci când le oferă părinţilor posibilitatea vaccinării copiilor. „Şi-acum am avut probleme cu o mămică informată incorect de pe forumuri şi cu greu am reuşit să o conving de ce trebuie să-şi vaccineze nou-născutul“, mărturiseşte Ana Culcer, şefa secţiei de Neonatologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, contactată telefonic de „Weekend Adevărul“.

Cu problema refuzului vaccinării se confruntă şi alte ţări europene şi nu numai. Dar în România există, totuşi, un paradox. „Tot mai multe mămici au început să refuze vaccinurile din schema obligatorie, dar dacă din nu-ştiu-ce motiv lipseşte un vaccin din spital sau se scoate de pe piaţă un vaccin, se creează o reală isterie. În plus, aceiaşi părinţi care consideră că e nociv să le facă imunizările copiilor nu au nicio problemă să le dea antibiotice cu pumnul atunci când se îmbolnăvesc. Or, de la utilizarea fără măsură a antibioticelor, microbii capătă rezistenţă şi devin din ce în ce mai greu de combătut“, lămureşte medicul Ana Culcer.

6 este numărul maxim de boli care pot fi prevenite printr-o singură injecţie.

Maximum 12 injecţii gratuite pentru 12 riscuri

În prezent, 11 injecţii primeşte gratuit fiecare copil (12 în cazul fetiţelor), de la naştere şi până la 14 ani, prin Programul Naţional de Imunizare. Acestea oferă protecţie contra tot atâtor posibile riscuri (hepatită B, tuberculoză, difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, Haemophilus influenzae tip B, hepatita A, rubeolă, rujeolă, oreion şi, pentru fetele de 12 ani, infecţia cu virusul papilloma uman – HPV). Unele dintre ele trebuie să fie repetate la două, patru şi şase luni, dar cum în prezent există posibilitatea realizării vaccinurilor combinate până la 14 ani, copilul este injectat, practic, tot de numai 11-12 ori. De la sfârşitul anului trecut, în Programul Naţional de Imunizare a fost introdus un vaccin hexavalent, Infanrix Hexa, care protejează, printr-o singură înţepătură, împotriva a şase riscuri: poliomielită, tetanos, pertussis (tuse convulsivă), difterie, Haemophilus influenzae tip B şi hepatită B.

Recent, în Europa a fost aprobat de Agenţia Europeană a Medicamentelor un nou vaccin hexavalent, Hexacima. Acesta protejează împotriva aceloraşi boli, dar este singurul vaccin combinat complet lichid, prin urmare nu necesită reconstituire din partea medicilor şi, deci, sunt evitate complet posibilele erori de administrare. 

Bolile dispărute reapar în lipsa imunizării

Prof. dr. Markus Rose vorbeşte despre necesitatea vaccinurilor şi despre beneficiile celor combinate

„Reemergenţă“ este termenul folosit de medici pentru a exprima fenomenul care se estimează că va avea loc dacă numărul refuzurilor de vaccinare va creşte şi mai mult. Aceasta înseamnă că boli pe care acum nu le mai cunoaştem, cazurile fiind rare astăzi, vor forma noi focare în mai multe zone ale Europei şi vor pune serios în pericol sănătatea copiilor noştri.

Pe forumuri circulă teoria conform căreia unele dintre bolile incluse în schemele naţionale de imunizare ar fi fost eradicate oricum, chiar dacă nu ar fi apărut vaccinurile. „Anul trecut am avut epidemii de tuse convulsivă în Marea Britanie, fiindcă mulţi oameni au refuzat să-şi vaccineze copiii. Avem epidemii de rujeolă periodic în toată Europa“, remarcă prof. dr. Markus Rose.

De altfel, rujeola este o problemă şi în România. „Şi anul acesta am avut epidemie de rujeolă, tocmai pentru că foarte mulţi copii nu au fost imunizaţi, iar rujeola este o boală foarte severă. Ca să nu mai vorbim de poliomielită. Dacă n-o să se mai facă vaccinul antipoliomielită, asta este o boală cu mortalitate deja de 70-80%, difteria la fel“, semnalează conf. dr. Monica Luminos.

Situaţia din Germania

În cazul tusei convulsive, cel mai relevant exemplu pentru a observa eficienţa imunizării este Germania de dinainte şi de după reunificare (3 octombrie 1990). „În anii ’40, aveam aproape 200 de cazuri de tuse convulsivă la 100.000 de locuitori. După 50 de ani, în Republica Federală Germania aveam aproape acelaşi număr de cazuri, pe când în Republica Democrată Germană (RDG), numărul cazurilor a scăzut atât de mult încât boala a fost aproape eradicată. Explicaţia este că în RDG toată lumea fusese vaccinată. După reunificare, incidenţa a crescut din nou. De altfel, noi încă ne luptăm cu tusea convulsivă“, povesteşte prof. dr. Markus Rose.

Exemple similare au existat în ceea ce priveşte poliomielita, în perioada războiului din Kosovo. Când imunizările au fost întrerupte, la populaţia albaneză poliomielita s-a întors şi 16 copii au murit. Iar focare de difterie se întâlnesc astăzi în Ucraina şi în alte state esteuropene. „Aceşti oameni călătoresc în toată Europa şi pot transmite boala“, precizează medicul german.

Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“