Noua lege a minorităților din Ucraina stârneşte nemulţumiri la Bucureşti. Cum explică specialiştii ANALIZĂ

Specialiștii contactaţi de „Adevărul” consideră că Ucraina ar trebui să se adapteze la cerinţele europene, însă susţin că, deşi noua lege este făcută într-un context de război, reprezintă rezultatul faptului că statul vecin nu este un model din punct de vedere al democraţiei.

Liderii români au avut o serie de reacții privind modificarea Legii FOTO Arhivă Adevărul

În contextul în care Rada Supremă a statului ucrainean a adoptat o nouă Lege care prevede drepturile minorităților naționale, Ministerul Afacerilor Externe român a transmis că solicită Ucrainei să consulte Comisia de la Veneția și să aplice pe deplin recomandările în cazul noului act normativ, menționând că modificarea actuală este regretabilă. Partea română a amintit de cererea statului vecin de aderare la UE și de condițiile puse de Comisia Europeană în acest sens, printre care legea minorităților. Şi liderul PSD, Marcel Ciolacu, partid care va da noul premier în 2023, i-a cerut președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, să intervină „pentru a revizui forma în care a fost adoptată Legea”. 

Ce spun specialiștii

Specialiţii contactaţi de „Adevărul” admit că legea controversată din Ucraina priveşte minorităţile rusofone, pe fondul războiului, însă consideră că aceasta ar putea fi îmbunătăţită astfel încât să respecte standardele europene, în condiţiile în care Ucraina vrea sa fie membru UE.

„În primul rând, ar trebui să spunem că este nevoie de schimbarea întregii atitudini față de minoritățile naționale în Ucraina”,  spune istoricul Cosmin Popa, pentru „Adevărul”, arătând că „trebuie făcută o distincție politică între minoritățile din țările occidentale și rusofone din această țară".

„Dacă minoritățile naționale aparțin țărilor occidentale, și aici mă refer la maghiari, la români, la slovaci, care și-au dovedit din plin loialitatea față de stat, cred că ele au nevoie de un tratament politic care să reflecte această situație.

Cred că situația de față ține și de un pic de rezistență din partea ucraineană privitoare la români, o neîncredere generală față de minorități, de ce nu, și o incapacitate cronică de reformare a legislației și a structurilor administrative care au în competență problemele minorităților, sigur, pe fondul problemelor legate de minoritatea rusofonă din Ucraina, dar în egală măsură ține și de capacitatea scăzută de convingere și interesare a autorităților române în rezolvarea problemelor”,  susţine Cosmin Popa.  

„Ucraina trebuie să arate că înţelege ce înseamnă o ţară europeană"

Privind relațiile bilaterale dintre statul român și statul ucrainean, ca urmare a reacțiilor dure care au venit ulterior din partea liderilor români, după adoptarea Legii de către Legislativul ucrainean, istoricul a explicat că partea română este încă rezervată față de Ucraina în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor exprimate de liderii români. 

„Nimeni nu pretinde Ucrainei să înfăptuiască reforme instituționale administrative și culturale extrem de ample în condiții de război, însă Ucraina trebuie să arate că înțelege ce înseamnă să fii o țară europeană, cu atât mai mult cu cât toate țările europene sunt angajate în sprijinirea efortului de război ucrainean”, afirmă istoricul, care menţionează că exista şi varianta ca legea să nu fie promulgata de preşedintele ucrainean.

„A venit vremea ca ucrainenii să își asume o poziție politică referitoare la existența sau non-existența limbii moldovenești”, susţine Cosmin Popa, arătând că, deși ucrainenii arată că sunt „pe deplin angajați politic” în drumul către apartenența la Uniunea Europeană, „mențin în uz, în continuare, o serie de distincții de tip național, aflate în uz încă din perioada Uniunii Sovietice, atunci când vine vorba despre români și despre moldoveni”.  

Legea, destinată rusofonilor din Ucraina

„Mi se pare normal ca românii care trăiesc în Ucraina să învețe și limba ucraineană, deci ca o parte din materie să fie predată în limba ucraineană, este în avantajul lor”, a explicat sociologul Mircea Kivu pentru „Adevărul”. 

Mircea Kivu a subliniat însă că „pe de altă parte, este clar că Legea îi vizează mai ales pe rusofoni și din punctul ăsta de vedere, vorbind ca strategie a statului ucrainean, mi se pare o greșeală pentru că dă apă la moară teoriilor rușilor care spun că minoritatea rusă este asuprită”. 

„Ar trebui ca lucrurile să fie privite în sens simetric cu modul în care în România se face învățământul pentru minorități”, a mai spus Mircea Kivu, subliniind însă că fiind o situație de război, „ceea ce trebuie să primeze acum este solidaritatea” cu acest stat.

Sociologul a punctat însă și că „Ucraina înainte de 24 februarie nu era un model de democrație”.

„Există mai multe lucruri, care din punctul de vedere al unei democrații occidentale nu sunt tocmai în regulă în Ucraina”, a mai completat Mircea Kivu, amintind de interzicerea unor partide de opoziție în statul vecin. 

Care sunt prevederile criticate de România

Ministerul de Externe român menţionează că în legea adoptată pe 13 decembrie persistă prevederi care pot avea un impact negativ, prin raportare la standardele europene.

„Preocupările părții române din perspectiva dreptului la educație nu sunt satisfăcute; subzistă limbajul neclar cu privire la atribuţiile de monitorizare ale autorităţii centrale însărcinate cu implementarea politicii de stat în domeniul minorităţilor naţionale în legătură cu activităţile asociaţiilor civice ale minorităţilor naţionale; nu există nicio prevedere privind utilizarea limbii materne în relația cu autoritatea judecătorească”, menţiona MAE.

Potrivit informațiilor transmise, „persistă neclarități privind aplicarea concretă a prevederilor privind utilizarea limbilor minoritare în administrație, în zonele locuite în mod tradițional de persoane aparținând minorităților naționale și la cererea acestora, precum și a celor care reglementează că informațiile de interes general (anunțuri, care, printre altele, conțin o ofertă publică de încheiere a unui contract, plăcuțe informative, indicatoare, panouri, mesaje, inscripții și alte informații textuale, vizuale și audio amplasate public care sunt utilizate sau pot fi utilizate pentru a informa un număr nelimitat de persoane despre bunuri, lucrări, servicii, anumite entități comerciale, funcționari, angajați ai întreprinderilor sau autorităților de stat, organismelor locale de autoguvernare) sunt dublate în limba minorității naționale (comunității) printr-o hotărâre a consiliilor sătești, comunale, orășenești; dreptul de a-și manifesta religia sau credința nu beneficiază, în continuare, de o prevedere distinctă, fiind inclus doar în articolul referitor la dreptul la libertatea de exprimare; în timp ce constituirea unui organ consultativ în cadrul organului executiv central menit să asigure formarea și implementarea politicii de stat în domeniul protecției drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale apare ca o măsură pozitivă, subzistă lipsa clarității asupra modului de a decide care organizație este reprezentativă pentru o minoritate atunci când, de exemplu, există mai multe asociații constituite în cadrul aceleiași minorități naționale”.