Islam Mohammed Rafiqul, patriot roman si consilier parlamentar de origine bengaleza

"Eu sunt un patriot roman si vreau sa fiu si un cetatean roman". Omul care rosteste aceasta fraza intr-o romana aproape perfecta nu se numara printre urmasii Daciei si-ai Romei. A venit in spatiul

"Eu sunt un patriot roman si vreau sa fiu si un cetatean roman". Omul care rosteste aceasta fraza intr-o romana aproape perfecta nu se numara printre urmasii Daciei si-ai Romei. A venit in spatiul carpato-danubiano-pontic acum zece ani, taman din Bangladesh, de la vreo 10.000 de kilometri departare. Il cheama Islam Mohammed Rafiqul, este casatorit cu Elena si are doi copii, unul in varsta de cinci ani, iar celalalt de trei. "Iubesc Romania si nu vreau sa plec nicaieri de aici. Imi plac romanii foarte mult, sunt niste oameni foarte simpatici, care stiu sa traiasca". Acest punct de vedere al lui Islam Rafiqul este sustinut de pasiunea si consecventa cu care urmareste, zi de zi, dezbaterile (deseori plictisitoare) din plenul Senatului sau de la Comisia economica. Dar aceasta indeletnicire face parte si din fisa postului, caci bengalezul este consilier personal al senatorului Dorel Onaca. El si-a probat atasamentul fata de tara de adoptie chiar in jungla patriei natale, unde a tras cu arma asupra unor conationali, ca sa salveze vietile celor 12 marinari de pe cargoul "Ardeal", sechestrati intr-un port bengalez. Prin cenusa imperiului, razboaielor si tranzitiei romanesti Povestea vietii lui Islam este desprinsa parca dintr-un roman de secol XIX. La nici 30 de ani, bengalezul cu sentimente proromane se poate lauda ca a vazut pe viu razboaie, prabusirea unui imperiu si ca a muncit in sase tari. La acestea, se adauga poate cea mai grea experienta dintre toate: parcurgerea tranzitiei romanesti. "In '90, m-am inscris la studii in Tbilisi, pe vremea aceea inca in URSS. Am stat doi ani, Georgia s-a facut independenta, dupa care a inceput razboiul cu osetinii. Si atuncea, m-am suit in primul avion de Moscova, platindu-i pe piloti cu 100 de ruble, care pe atuncea erau bani. Am mers pana la Moscova cu ei in cabina, stand inghesuit", povesteste Islam. Si, cum in capitala rusa nu a izbutit sa-si gaseasca vreun rost, s-a gandit sa o porneasca spre vest. Prima destinatie - Belgrad, dupa o "volta" la New Delhi, in India. Dar macelul iugoslav incepuse, asa ca bengalezul a trecut Dunarea in cautare de locuri mai linistite. La Bucuresti a lucrat pentru ambasada tarii sale pana in 1995, cand statul Bangladesh si-a facut socoteala ca e prea costisitor sa tina o reprezentanta diplomatica in Romania. Intre timp, Islam s-a insurat si s-a apucat de afaceri, deschizand un butic cu dulciuri si baloane in parcul Titan. Dupa desfiintarea ambasadei, a renuntat la calitatea de patron roman si s-a dus in Germania si, mai apoi, in Olanda, imbratisand calitatea de muncitor necalificat. A pus niste bani deoparte si, prin '97, a decis sa se intoarca la Dunare si Carpati. "Atuncea m-am certat cu sotia care dorea sa ramana in Germania si eu nu intelegeam cum ea, o romanca, nu vrea sa se intoarca in tara. Da' am convins-o pana la urma". Salvator de marinari romani, i se refuza cetatenia "In 2000, am citit prin ziare ca vaporul "Ardeal" este arestat in portul Mongla din tara mea. Mai scria ca marinarii mor de foame, ca sunt atacati de pirati si ca un domn Onaca vrea sa-i salveze". Pus pe fapte mari, Islam a luat legatura cu parlamentarul-scafandru, s-a oferit voluntar, iar Dorel Onaca l-a luat in echipa de salvare pe post de translator. Rolul bengalezului in operatiune nu a fost doar unul de talmaci. El a apelat la familia sa, destul de instarita si respectata in capitala statului Bangladesh (Dacca), care a facut presiuni asupra autoritatilor. "Primarul din Mongla este un prieten de familie si pe el l-am rugat sa ne dea arme ca sa ne putem apara de pirati. In jungla, pe drumul de intoarcere cu marinarii de pe "Ardeal", ne-am cam impuscat cu piratii", isi aminteste Islam. Participarea sa la misiunea de salvare nu i-a adus prea mari beneficii. "Familia mea este amenintata cu moartea de banditi, iar mie mi-au transmis ca, daca vreau sa traiesc, sa nu mai calc in Bangladesh". Desi locuieste de 10 ani in tara, vorbeste romaneste aproape perfect, are cazierul alb si a facut pentru Romania mai mult decat o sumedenie de romani-sadea, Islam Rafiqul nu a obtinut nici pana astazi cetatenia romana. Acesta este marele sau "of". Prevalandu-se de cei doi ani de zile in care bengalezul a muncit in Occident, autoritatile de la Bucuresti refuza sa-i dea cetatenia pana in 2003. Islam spera insa intr-o minune, intrucat tine mortis ca, in toamna, sa se inscrie la o facultate romaneasca. Pana atunci, nu-i ramane decat sa urmareasca atent dezbaterile din Senat si sa spuna usor dezamagit: "Imi dau sau nu actul ala, eu tot roman ma consider".