„Capetele de acuzare” în cazul Octav Bjoza. Ce a spus fostul deţinut politic
0
Demiterea lui Octav Bjoza din funcţia deţinută în cadrul Guvernului are la bază un comunicat de presă în care fostul deţinut politic a ridicat mai multe semne de întrebare privind raportarea partidelor şi anumitor deputaţi faţă de o iniţiativă legislativă prin care urmaşii foştilor deţinuţi politici, inclusiv legionari, sau deportaţi ar fi beneficiat de anumite „reparaţii materiale”
Decizia premierului şi apoi explicaţiile pentru demiterea lui Octav Bjoza au la bază un comunicat al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România – AFDPR şi asumat subsecretarul de stat, dat fiind faptul că e preşedinte al acestei asociaţii.
„Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România – AFDPR este revoltată de faptul că a ajuns motiv de dispute între parlamentari. Mărul discordiei îl constituie Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparaţii materiale copiilor foştilor deţinuţi politici, deportaţi, prizonieri etc., dar subliniem că toţi copiii noştri, indiferent când s-au născut şi indiferent de faptele părinţilor, au fost solidari cu suferinţele întregii familii, iar timp de 31 de ani nu li s-a asigurat nicio reparaţie morală şi materială. Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România, intrată în istoria recentă sub denumirea prescurtată de AFDPR, nu este afiliată şi nu se va alinia politic niciunui partid. Ori ne vor, ori nu, suntem ai tuturor!
Individual, fiecare membru este liber să o facă după cum îi dictează propria conştiinţă.
Spicuind din statutul Asociaţiei, constatăm:
– „continuarea luptei contra comunismului şi a oricăror forme totalitare”;
– „restabilirea adevărului istoric cu privire la evenimentele din perioada 1945-1989…”;
– „formarea şi cultivarea unor înalte conştiinţe civice, în spiritul adevărului, binelui, frumosului, păcii sociale şi renaşterea morală a ţării noastre”;
– „cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în lupta contra comunismului…”.
Iată doar câteva precepte pentru care membrii AFDPR vor milita şi veghea ca în această ţară să nu mai apară partide politice sau mişcări extremiste, fie ele de stânga, fie de dreapta!
AFDPR nu contestă existenţa Holocaustului în România „ciuntită”! Singurul lucru care poate fi discutat constă în dimensiunile Holocaustului, cu precizarea că o astfel de dezbatere nu ar scuza cu nimic ororile săvârşite asupra etniei evreilor – şi nu numai”, se arată în comunicatul de presă.
Octav Bjoza atrage atenţie asupra faptului că nu ar trebui să existe o dublă măsură în ceea ce priveşte raportarea la crimele făcute de legionari şi de susţinătorii regimului antonescian şi crimele făcute de comunişti.
„Odată subliniate aceste chestiuni, noi, toţi beneficiarii Decretului-Lege nr. 118/1990, suntem nu doar uimiţi, ci chiar revoltaţi de faptul că am ajuns motiv de dispute între parlamentari. Desigur, motivele sunt concrete!
Mărul discordiei îl constituie Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparaţii materiale copiilor foştilor deţinuţi politici, deportaţi, prizonieri etc.
Copiii noştri au fost solidari cu suferinţele întregii familii, indiferent când s-au născut sau dacă erau majori în momentul începerii persecuţiei politice faţă de părinţii lor, statul român nefiind capabil ca, în cei 31 de ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, să le ofere nici cea mai mică reparaţie!
Cu o zi înainte de a fi supusă votului în plenul Parlamentului, la Comisia pentru muncă, trei deputaţi (Vexler Silviu, Ganţ Ovidiu şi Adnagi Slavoliub) au cerut membrilor acestei comisii introducerea a încă două articole, „13” – „Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfăşurat o activitate fascistă sau legionară în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, PRECUM ŞI COPIILOR ACESTORA” şi „14” în care se spune: „Agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a Municipiului Bucureşti, ÎN BAZA SESIZĂRILOR primite sau din proprie iniţiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestei legi (…)”. Spuneam că motivele disputei sunt concrete! Depinde din care parte a baricadei privim lucrurile!”, se mai arată în comunicat.
AFDPR vrea să nu fie „falsificată” istoria, în condiţiile omiterii anumitor aspecte referitoare la regimul comunist.
„Noi dorim să fim imparţiali! Şi de aceea încercăm să punem lucrurile la punct. Nu acceptăm falsificarea încă o dată a istoriei recente a României (pentru prima, a se vedea Mihai Roller)! Mai ales că în ultimii 75 de ani am avut şi noi o contribuţie directă cât de mică! Chiar ne-a lovit pe toţi ignoranţa, amnezia sau mai degrabă relele intenţii, lăsând să treacă neobservat faptul că regimul comunist „ilegitim şi criminal”, prin aşa-zisele „Tribunale ale Poporului”, au trimis la moarte sau la ani grei de temniţă şi lagăre de exterminare, prin bătăi, înfometare şi munci silnice, tot ce a avut acest popor mai demn, mai sfânt, mai bine pregătit profesional.
Chiar uităm că regimul comunist a făcut zeci de mii de victime şi, dacă luăm în calcul soţiile şi copiii rămaşi acasă, cifra celor care au avut de suferit se apropie cu certitudine de două milioane de cetăţeni ai acestei ţări?!? Chiar vreţi să vă amintim cine au fost primii trei şefi ai Securităţii Poporului, care au săvârşit cele mai abominabile crime din lumea comunistă europeană, lucru recunoscut şi de marele disident rus Aleksandr Soljeniţîn?!? Poate că da: Alexandru Nicolschi, Mişu Dulgheru şi Tudor Sepeanu!”, au completat cei de la AFDPR, aluzie faptul că toţi trei erau de orgine evreiască. Fiecare dintre cei trei au rămas în istorie nu doar ca lideri ai unor structuri din închisoare, dar şi ca torţionari.
Asociaţia condusă de Octav Bjoza se referă şi rudele anumitor aleşi din Parlament, aluzie la apartenenţa lor la PCR sau la alte organizaţii. „Chiar vreţi să vă spunem ce găsim în dosarele înaintaşilor celor care au neruşinarea să ne dea astăzi lecţii de morală şi demnitate?!?
Iată doar câteva „perle”:
– „vechi militant al clasei muncitoare”;
– „vechi comunist ilegalist”;
– „activitate titoistă”;
– „înscris în organizaţia tineretului hitlerist”;
– „înscris voluntar în SS-ul german”.
Partidul comunist în România se spune că avea între 4 şi 5 milioane de membri. Câţi să fi fost vinovaţi de crimele săvârşite? Poate 4-5 mii sau nici atât!
PENTRU UNII, MUMĂ – PENTRU ALŢII, CIUMĂ!
Copiii noştri au suferit toată viaţa şi este nedrept ca măcar acum, după 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, să nu li se facă unele reparaţii morale şi materiale, indiferent de faptul că părinţii lor au fost „criminali de război”, „nazişti”, „legionari” sau comunişti. Acum, după 80 de ani, să nu ne mai lăsăm bântuiţi de stafiile acestora şi împreună, indiferent de etnie, culte sau politici, să veghem ca astfel de fapte să nu se mai petreacă în această ţară! A răsuci la nesfârşit cuţitul într-o rană demult cicatrizată înseamnă că nu facem decât să întreţinem o stare de tensiune nemeritată de nimeni!”.
Se încarcă comentariile...
