Triumful lui Vasile Dîba de la Montréal, o performanţă pe nedrept uitată: „Mi s-a rupt padela încă din primii 10 metri!“

Triumful lui Vasile
Dîba de la Montréal, o performanţă pe nedrept uitată: „Mi
s-a rupt padela încă din primii 10 metri!“

Vasile Dîba (centru), un campion de legendă al sportului românesc

„Olimpiada Nadia Comăneci“. Aşa a denumit presa internaţională întrecerile 1976. A mai existat, totuşi, în acel an, un erou al României la Jocurile Olimpice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Se numea Vasile Dîba, iar performanţa sa nu trebuie subestimată: a devenit primul kaiacist român campion olimpic. O performanţă deosebită pentru un sportiv care tocmai împlinise 22 de ani. În condiţiile în care Nadia dominase concursul de gimnastică, speranţele României de a câştiga şi alte medalii de aur se legau şi de kaiac-canoe. Şi în primul rând de Ivan Patzaichin, cel care triumfase în Mexic, alături de Serghei Covaliov, şi la München, în proba individuală. De data aceasta, însă, „Amiralul” a dat greş, incomodat fiind şi de vântul care bătea din lateral. Ceea ce n-a reuşit Patzaichin, adică veteranul, avea să obţină Dîba, adică debutantul. Şi încă într-o probă de de kaiac simplu pe o distanţă de 500 de metri care fusese introdusă în programul olimpic chiar la acea ediţie. Tulcean de loc, s-a născut în Jurilovca, în 24 iulie 1954, Vasile Dîba fusese atras „spre sportul apelor” de Igor Lipalit, antrenorul care-l adusese la Dinamo. Şi deşi era debutant la Jocurile Olimpice, avea deja o carte de vizită garnisită cu două titluri mondiale, ambele cucerite în Mexic, în 1974 - avea să mai obţină încă trei, în 1977 şi 1978.

Plecat în finală de pe un culoar lateral, al 9-lea, deloc favorabil, kaiacistul român şi-a făcut cursa aşa cum ştia mai bine, adică imprimând ritmul care-i convenea. Altfel spus, Dîba a trecut imediat la conducere, urmărit de ungurul Zoltan Sztanity şi de est-germanul Rüdiger Helm. A rezistat atacurilor acestora şi a terminat primul cursa, cucerind, astfel, titlul olimpic, singurul titlu individual la kaiac din istoria participărilor României. Iar mai apoi avea să declare că n-a fost atât de simplu pe cât s-a văzut din tribună: “Am visat la această medalie, însă am avut emoţii foarte mari. Îi cunoşteam pe adversari. Am mai concurat alături de ei şi ştiam cât sunt de tari. Am câştigat seria, iar apoi semifinala. Şi din acel moment am început să mă gândesc la o victorie în finală”. Aceasta n-a fost însă singura reuşită a lui Vasile Dîba în concursul olimpic. La aceeaşi ediţie, de la Montréal, a mai câştigat bronzul pe distanţa de 1.000 de metri, iar la Moscova, în 1980, a avut alte două clasări pe podium: locul 2 la 1.000 de metri, în kaiacul de 4, alături de Nicuşor Eşeanu, Ioan Geantă şi Mihai Zafiu, şi 3 în proba individuală pe distanţa scurtă (500 m).

În serii mi s-a rupt padela încă din primii 10 metri, numai că am avut noroc că s-a întors cursa şi mi-am luat altă padelă. A fost greu fără padela mea, abia am reuşit să mă calific în finală, dar acolo am câştigat!
Vasile Dîba
Kaiacist

   Citeşte şi celelalte episoade ale serialului-maraton “Weekend Adevărul”: 

1972: „Septembrie Negru” şi atentatul care a schimbat lumea. Doi sportivi ucişi la München erau născuţi în România

1968: Povestea neştiută a marii campioane Lia Manoliu, decedată neaşteptat la nici 66 de ani. A fost senatoare pe listele Frontului Salvării Naţionale

 

1964: Enigmatica Mihaela Peneş. Campioana din 1964 trăieşte într-un anonimat total, împărţindu-şi existenţa între o mănăstire din Bucovina şi un cămin de bătrâni

 

1960: Iolanda Balaş a cucerit „Cetatea Eternă”, la Jocurile Olimpice din 1960, dar comuniştii „au ars-o“ la bani: „Nu uita, clasa muncitoare face economii!”

1956: Singurul campion olimpic de la Melbourne care mai e în viaţă povesteşte: „M-a lovit unul cu un topor în cap!" 

„Vedeam doi adversari în loc de unul”: Triumful lui Nicolae Linca, singurul campion olimpic al boxului românesc, care a luptat cu o mână ruptă în 1956

1952: Din istoria Jocurilor Olimpice. Eroul ediţiei din 1952, cehoslovacul Emil Zátopek, a fost trimis de comunişti să muncească într-o mină de uraniu

Glonţul de aur, glonţul ucigaş. Marele mister din jurul morţii lui Iosif Sîrbu, primul campion olimpic din istoria României, persistă şi după 51 de ani

1948: Fabuloasa istorie a Jocurilor Olimpice. În 1948, la Londra, a intrat în scenă „Gospodina Zburătoare“

Din istoria Jocurilor Olimpice: Moartea suspectă a boxerului român Nicolae Berechet, în 1936. Autorităţile naziste au muşamalizat repede cazul!

1932: Din istoria Jocurilor Olimpice: Un marinar brazilian a vândut cafea pentru a ajunge în SUA, în 1932, şi a alergat desculţ pe stadion

1928: Întâmplări inedite de la Jocurile Olimpice: canotorul Pearce a dat prioritate raţelor, iar viitorul rege norvegian a luat aurul

1924: Cum au câştigat rugbiştii români medalia olimpică de bronz în 1924 după ce au pierdut ambele meciuri jucate

 
 
 

1908: Primul român medaliat a murit în mizerie. Comuniştii l-au considerat „duşman al poporului” şi i-au tăiat pensia

1904: Cum au vrut americanii să demonstreze „supremaţia albilor” faţă de „canibali feroce” şi alţi „primitivi”

1900: Amatorism la umbra turnului Eiffel

1896: Anul lui Spiridon, cărăuşul de apă din Atena

Antichitate: Primul campion a fost un bucătar, iar un boxer a ieşit învingător fără să-şi lovească deloc adversarul

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: