Răzvan Raţ, fundaş Şahtior Doneţk: „Lucescu e forţat să mă sacrifice“

Fotbalistul explică de ce nu mai „prinde“ decât foarte rar echipa în meciurile din campionatul Ucrainei.

„Adevărul": N-ai jucat în ultimele trei meciuri de campionat şi unul de cupă. Ce se întâmplă?

Răzvan Raţ: Nimic deosebit. Este cam aceeaşi situaţie care a fost şi în sezonul trecut. Sunt doar raţiuni tactice, pentru că este o regulă în campionat să fie pe teren minimum patru jucători din Ucraina, iar cum la noi sunt mulţi fotbalişti străini la mijloc şi în atac, e clar că în defensivă trebuie să jucăm fără străini. Practic, Mircea Lucescu este forţat de această regulă să mă sacrifice, cum s-ar spune. A tot încercat alte variante, însă au fost probleme cu accidentările unor jucători şi nu a avut ce să facă.

Deci nu există un conflict între tine şi Lucescu?

Ce conflict? Asta se spune de şase ani! Avem o relaţie ok din toate punctele de vedere. Plus că din moment ce joc în Liga Campionilor, care este cea mai importantă competiţie pentru noi, este clar că are încredere şi se bazează pe mine în continuare, deci nu se pune problema unor neînţelegeri între noi.

Fizic eşti apt?

De-abia acum pot să spun că sunt bine sută la sută. Am făcut antrenamente alături de colegi de câteva săptămâni, însă nu eram complet refăcut. Am avut problema cu genunchiul, apoi cu umărul. Numai ghinioane! Acum urmează o săptămână de foc pentru noi: meciul din Liga Campionilor, cu Zenit, apoi cu Metalist în campionat, cu Dinamo Kiev în Cupa Ucrainei.

N-aţi început deloc bine sezonul în Liga Campionilor, cât de important este jocul cu Zenit?

E capital, avem doar un punct şi dacă nu câştigăm, şansele noastre de a trece de grupe se diminuează considerabil. Acum sunt şi alte aşteptări de la noi în Ligă. Anul trecut am ajuns în primele opt echipe, iar în acest an ne dorim mai mult, să fim careul de aşi, aşa că partida cu Zenit e crucială pentru calificarea în optimi.

Ai depăşit momentul ratării calificării la Europeanul de anul viitor?

Am de ales? L-am depăşit... problema la mine este că nu îmi place să pierd şi nu ştiu să pierd. Oricum, eu sunt încrezător că vom ajunge la Mondialele din Brazilia. Şi am încercat, pe cât posibil, să le transmit şi colegilor mei din optimismul meu.

Te bazezi şi pe ceva concret?

Eu ştiu un lucru: când te apuci de fotbal, îţi doreşti să ajungi la echipa naţională, să joaci turnee finale, mondiale şi europene. Eu asta am avut în gând de mic, iar dorinţa mare mi-a alimentat forţa de a merge mai departe. Ţin minte, când eram mic, mă uitam la televizor la meciurile de la competiţiile mari şi nu-mi spuneam decât că acolo trebuie să fiu şi eu. Sunt convins că şi colegii mei mai tineri de la lot au pornit cu asta în cap. Naţionala este punctul maxim pe care un jucător îl poate atinge. Aş juca şi la 40 de ani, daca aş putea, pentru naţională!

Ţi se pare că cei mai tineri de la lot au aceeaşi motivaţie pe care o aveai tu la primele tale meciuri la naţională?

Nu e normal să fac astfel de comparaţii, însă acum zece ani erau alte vremuri. Eu am „prins" jucători ca Gică Popescu sau Adi Ilie, a fost altceva...

Raţ, în acest sezon la Şahtior

- A jucat două meciuri în campionatul Ucrainei, din 13 etape.
- A evoluat de două ori în Liga Campionilor, din 2 etape.
- N-a jucat în singurul meci din Cupa Ucrainei disputat până acum de Şahtior.