CM 2014. Olanda - Argentina sau strategul Van Gaal versus „magicianul“ Sabella. Echipele probabile
0
Olanda - Argentina (azi, 23.00, TVR 1), a doua semifinală de la CM, aduce o dispută între multe staruri, dar şi între doi antrenori foarte diferiţi. Selecţionerul olandez a uimit aproape la fiecare meci cu deciziile sale tactice, cel argentinian a creat o echipă în jurul lui Messi.
Maestru. Geniu. Chiar Einstein. Presa batavă nu s-a zgârcit în ultimele zile, când a venit vorba de a găsi cuvinte mari pentru a-l descrie pe Louis van Gaal (62 de ani). Deşi n-are (încă) un Mondial în CV, precum Scolari, selecţionerul Olandei e, de departe, cel mai bun antrenor de la acest turneu final.
Adus în 2012, după dezastrul de la Euro, când batavii, cu Van Marwijk la timonă, au încheiat pe ultimul loc în grupă, cu 0 puncte, Van Gaal şi-a pus rapid amprenta pe noua naţională a Olandei. Calificare en-fanfare la Mondiale şi, cel puţin, o finală mică asigurată.
„Are atingerea de aur a lui Midas“, l-au lăudat jurnaliştii olandezi pe fostul tehnician al lui AZ, Ajax, Bayern şi Barcelona, care surprinde la fiecare meci la acest Mondial. Fostul mijlocaş şi profesor de gimnastică e un strateg desăvârşit, un magician al planurilor tactice, care i-au ieşit perfect până acum.
Van Gaal şi Krul, omul decisiv la penalty-urile cu Costa Rica. FOTO: Reuters
Schimbarea Cillessen – Krul, „operă de artă“
A distrus Spania (5-1), în prima partidă, graţie unui joc letal de contraatac şi a unei formule de joc inovative pentru batavi (5-3-2), apoi a întors rezultatul cu Australia (3-2), după ce l-a introdus la pauză pe puştiul Depay, autorul unei pase de gol şi a reuşitei decisive.
Cu Chile şi Mexic l-a folosit pe extrema Kuyt, în premieră, pe post de fundaş stânga, iar pe parcursul meciului cu nord-americanii jucătorul lui Fenerbahce a evoluat şi ca extremă dreaptă sau chiar atacant, la nevoie.
„Antrenorul vorbeşte cu fiecare şi discută diverse sisteme de joc. Aşa suntem pregătiţi cu toţii în caz că se întâmplă ceva şi trebuie schimbat din mers“, a dezvăluit Robben. Cea mai comentată decizie? Schimbarea goalkeeperului titular Cillessen, în minutul 120 al „sfertului“ cu Costa Rica. „Tim Krul e mai înalt, are şanse mai mari la penalty-uri“, a explicat ulterior Van Gaal. O mutare inspirată.
Portarul lui Newcastle a câştigat jocul psihologic cu americanii şi a parat două lovituri de departajare (în ciuda faptului că nu era un specialist, la echipa de club blocând doar două din ultimele 20 de penalty-uri). „I-am urmărit pe costaricani cum au executat penalty-urile cu Grecia, iar antrenorul a văzut cum m-am pregătit în ultimele săptămâni“, a explicat Krul, eroul Olandei în sferturi.
„Un dictator fără simţul umorului“
Deşi a surprins şi a născut controverse, schimbarea lui Cillessen a demonstrat încă o dată că Van Gaal e omul deciziilor mari. Un tip care îşi asumă riscuri importante. „Un mascul alfa“ care nu se teme să intre în conflict cu nimeni. În primul mandat la Barcelona (1997-2000), când i-a oferit debutul unui Xavi sau Puyol, a fost în război cu presa spaniolă şi cu marele Rivaldo, pe care l-a pus să joace în bandă, deşi brazilianul voia să rămână atacant.
Conflictul cu Rivaldo i-a încheiat prima aventură pe banca echipei catalane, în care şi-a luat la revedere de la presă spunându-le ziariştilor: „Felicitări, prieteni, aţi învins. Eu plec“.
Tot de atunci datează şi o caracterizare antologică venită din partea lui Giovanni, pe care l-a avut sub comandă tot la echipa catalană: „E un Hitler pentru jucătorii brazilieni. E arogant, mândru şi are o problemă. E nebun“.
Cu Johann Cruyff e în conflict deschis, după numeroase dispute pe „temele“ Ajax şi Barcelona. „E un dictator, fără sensul umorului” l-a etichetat şi Ibrahimovici, în 2004, pe când Van Gaal era director tehnic la echipa „lăncierilor“, de unde a plecat după un conflict cu Ronald Koeman.
Dincolo de imaginea unui tip controversat, Van Gaal rămâne un antrenor care a scris istorie cu Ajax la mijlocul anilor ’90 şi care a câştigat numeroase trofee cu Bayern şi Barcelona. După ce-a reconstruit senzaţional o naţională a Olandei, cu un mix perfect între starurile Robben, Sneijder, Van Persie şi „noul val”, al jucătorilor tineri, precum Depay, Blind sau De Vrij, excentricul antrenor se pregăteşte să facă acelaşi lucru, după finalul Mondialului, şi la Manchester United.
Alejandro Sabella, pe banca Argentinei din 2011. FOTO: Reuters
Sabella: Argentina, în loc de Al Jazira
Rivalul lui Van Gaal în partida de „şah“ de azi, de pe arena „Corinthians“, de la Sao Paulo, se numeşte Alexandro Sabella. Argentinianul e doar cu trei ani mai tânăr decât omologul olandez, dar n-are un CV impresionant.
Fost mijlocaş la echipe din Argentina şi Anglia, perioadă în care a fost poreclit „Magicianul“, Sabella s-a retras de pe gazon în 1989, şi a activat o bună perioadă apoi ca secund al lui Daniel Passarella, la naţionala Argentinei şi a Uruguayului, Parma, Monterrey (Mexic) şi Corinthians. Un titlu şi o Copa Libertadores (echivalentul Ligii Campionilor, în America de Sud) cu Estudiantes (2010, respectiv 2009) rămân singurele performanţe ale antrenorului Sabella, care în 2011 se pregărea să semneze cu Al Jazira.
Doar că federaţia de la Buenos Aires l-a deturnat din drumul spre Emirate, după ce l-a ales drept înlocuitor al lui Sergio Batista, care a dezamăgit la Copa America (turneu găzduit de Argentina şi în care „pumele“ au fost eliminate în sferturi).
Prima decizie majoră a lui Sabella a fost aceea că i-a pus banderola pe braţul lui Messi, un prim pas în clădirea unei o echipe construite în jurul starului Barcelonei. Lăsarea în afara lotului de Mondiale a lui Carlos Tevez, un atacant uriaş, dar care nu se prea înţelege cu starul Barcelonei, a fost altul, dar parte a aceluiaşi scenariu.
Antrenorul argentinian n-are autoritatea lui Van Gaal (gestul lui Lavezzi e elocvent), dar a reuşit mai mult decât au făcut-o Bielsa, Pekerman, Basile sau Maradona.
Târâş-grăpiş, şi cu aportul decisiv al lui Leo, Argentina e după 24 de ani în semifinalele Mondialului, iar o parte din merite îi revin şi selecţionerului Sabella.
Se încarcă comentariile...
