Politică de Ferentari

În loc să-i trezească pe politicieni, criza pare să-i damblagească de tot.

Semn că ieşire din marasm, cu actuala clasă politică, nu prea există. Doar un miracol ne-ar mai putea salva din această fundătură istorică. Sau o explozie solară, care - zic „experţii" - ne va veni de hac în 2013, pe înserat.

PDL, partidul moşit de preşedintele Băsescu şi condus de premierul Boc, s-a umplut de ruşine fraudând votul la Legea pensiilor. Violarea democraţiei nu s-a produs într-o bojdeucă din Vaslui ori într-un gang din Ferentari, ci sub acoperişul instituţiei fundamentale a statului român: Parlamentul. Mai precis, în Camera Deputaţilor.

La butoane s-a aflat o reprezentantă a tinerei generaţii, Roberta Anastase (34 de ani). În dreapta ei a vegheat un politician aproape la fel de tânăr, Sever Voinescu (41 de ani). Unul cu educaţie subţire, dar care a suferit o subită orbire partinică în momentul numărării voturilor.

A fost hoţie pe faţă, precum ofsaidul de cinci metri nesemnalizat la fotbal. La diversele ridicări de mână, în sală erau când 75, când 80 sau 90 de deputaţi. Niciodată 100! În schimb, duduia Roberta, propulsată de la concursurile de Miss direct la conducerea Camerei, anunţa cifre mult mai dolofane: 175, 180, 190... Ce mare brânză? Mai punea un „1" în faţă! Suficient cât să fie întrunit cvorumul, care la Cameră e de 168 de deputaţi. Evident, un cvorum „pro", căci Opoziţia părăsise sala.

Ieri, PDL şi aliaţii săi de la guvernare au respins, prin vot, şansa unei minime reabilitări: repetarea votului la Legea pensiilor. Cu disciplina care caracterizează actuala coaliţie aflată la putere, legea ar fi trecut fără probleme. Ar fi scăzut, în schimb, suspiciunile legate de naşterea unui act normativ care va influenţa viaţa a milioane de români.

Reluând votul, PDL nu avea nimic de pierdut. Refuzându-l, nu are nimic de câştigat. Ba dimpotrivă, îşi asigură pierderi incalculabile.
În cazul fraudării votului de la Camera Deputaţilor, Opoziţia a strigat, pe bună dreptate: hoţie! Cam târziu, dar a strigat. Asta nu i-a dat însă şi înţelepciunea de a evita o mârlănie politică: boicotarea discursului rostit de preşedintele Băsescu în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Înainte de a-i fi un adversar politic, acesta este, totuşi, preşedintele ţării.

În mod normal, Mircea Geoană ar fi trebuit să stea la prezidiu, în calitatea sa de preşedinte al Senatului. Iar locul lui Victor Ponta şi al lui Crin Antonescu, ca lideri ai Opoziţiei, era în sală. Boicotându-l pe Băsescu, cei trei politicieni şi partidele lor au lovit mai puţin în instituţia prezidenţială şi mai mult în cea parlamentară. Căci rostul senatorului şi al deputatului este să combată în Parlament, nu pe la şezători televizate!

Când a văzut jumătate de sală goală, Traian Băsescu a fost, probabil, dezamăgit de atitudinea adversarilor săi politici. Ar fi trebuit să fie însă de-a dreptul oripilat de comportamentul grosier al partidului său de suflet, PDL, care tocmai votase legalizarea hoţiei de la adoptarea Legii pensiilor!