Pe aceasta din urmă am folosit-o de foarte multe ori în activitatea mea de blogger şi activist civic şi voi face asta în continuare şi în calitate de consilier local deoarece (încă) nu am garanţia (şi nici nu cred că o voi avea vreodată) că instituţii ca Primăria Bacău îmi vor da curs curiozităţilor mele. Prefer acest tip de interpelare deoarece este bine prevăzut de lege şi mai ales pentru că un eventual refuz poate fi atacat de îndată în contencios administrativ, scutit fiind de taxa de timbru pentru un astfel de proces. Durează, ce-i drept, dar le dai o lecţie celor care se pun în calea recunoaşterii acestui drept.

Fiind, aşadar, un practicant înrăit al acestei legi, am început să cunosc manevrele abuzive ale autorităţilor locale şi centrale atunci când vine vorba de aplicarea ei. Iar cea mai enervantă treabă, pe lângă problema cu taxa enormă (pe care la Bacău am rezolvat-o anul trecut) pentru eliberarea documentelor, e atunci când ţi se invocă „datele cu caracter personal” când şi tu, şi funcţionarii din instituţia respectivă ştiţi prea bine că nu e vorba despre asta. Informaţiile exceptate de la accesul liber al cetăţenilor sunt câteva şi sunt clar stipulate la articolul 12 al Legii 544/2001.

Stând de vorbă cu diverşi funcţionari publici şi ascultându-le problemele „off the record”, am ajuns la concluzia că de cele mai multe ori nu ei sunt vinovaţi pentru trunchierea sau, mai rău, absenţa răspunsurilor către cetăţenii curioşi de activitatea acelei instituţii, ci şefii lor. Adică primarii, secretarii, directorii sau preşedinţii respectivelor instituţii care nu doar că încurajează abuzul în serviciu, ci şi falsul intelectual.

Aşadar, pentru a-i speria puţin, de o perioadă încoace toate cererile mele în baza Legii 544/2001 au următorul subsol:

Vă aduc la cunoştinţă că termenul pentru soluţionarea unei astfel de petiţii este de 10 zile, conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. De asemenea, răspunsul reprezintă un document public, iar conţinutul acestuia ar putea face obiectul articolului 321 privind Falsul intelectual din Noul Cod Penal:

(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepseşte.

Vă recomand cu mare căldură să îl inseraţi şi voi în solicitările voastre şi veţi observa că răspunsurile pe Legea 544 vor fi mult mai complete. Asta pentru că nu mai există atât de mulţi funcţionari dispuşi să îşi pună libertatea şi onoarea la bătaie pentru nu ştiu ce interese ale celui care deseori conduce politic respectiva instituţie sau autoritate publică.

Pentru alte întrebări sau sfaturi în ceea ce priveşte exercitarea acestui drept constituţional, vă stau la dispoziţie.