Parlamentul bunului plac

Numarul parlamentarilor ramane neatins. Asa au decis, la unison, toate partidele politice chemate de PSD sa-si dea cu parerea asupra proiectului de revizuire a Constitutiei. Incercarea de a impune,

Numarul parlamentarilor ramane neatins. Asa au decis, la unison, toate partidele politice chemate de PSD sa-si dea cu parerea asupra proiectului de revizuire a Constitutiei. Incercarea de a impune, prin Constitutie, o formula numerica fixa pentru Senat si Camera Deputatilor s-a lovit de inflexibilitatea formatiunilor politice, care s-au gandit imediat ce ar insemna o asemenea dispozitie pentru ele. Locuri mai putine inseamna tot atata clientela politica nesatisfacuta, grupuri parlamentare mai mici si chiar pericolul pentru unele formatiuni de a nu mai intra in Parlament. Pe scurt, reducerea numarului de locuri pentru Parlament ar obliga partidele sa-si schimbe aproape in intregime tactica electorala si le-ar forta sa atinga criterii de performanta care acum pot sa lipseasca fara a le pune in pericol statutul de partid parlamentar. In fata unei asemenea perspective, de reformare a vietii de partid, dorintele alegatorilor au fost lasate intr-un plan secundar. Ce conteaza ca, de aproape zece ani, toata opinia publica reclama sistemul greoi si costisitor al parlamentarismului dambovitean sau ca bugetul e prea sarac pentru a sustine parlamentari ramasi pe veci doar niste nume dintr-o lista electorala? Partidele au avut grija sa puna inca o data interesele lor mai presus de dorintele electoratului. E de mirare ca reprezentantii formatiunilor politice au fost de acord cu diferentierea atributiilor Camerelor si transferarea procesului legislativ catre una dintre ele, in incercarea de a fluidiza actul de legiferare. Unul dintre veteranii vietii parlamentare remarca, cu tristete, ca, pana acum, nu i s-a intamplat niciodata sa ajunga la mijlocul mandatului si sa nu-si cunoasca toti colegii pe nume. Acest lucru s-a intamplat acum, pentru simplul motiv ca acestia sunt practic inexistenti in arena politica. Este o constatare amara, care sintetizeaza toate deficientele unui sistem gandit prost, din start, dar devenit extrem de confortabil pentru cei care se multumesc cu statutul de "masina de vot pe doua picioare". Numarul mare de parlamentari, modalitatea de selectie a acestora, sistemul de scrutin, care ofera ascunzis sub umbrela de partid pana si unor fosti condamnati penal, inexistenta unei relatii directe ales-alegator, ca si achizitiile extravagante facute din banii publici au facut ca, in Romania, Parlamentul sa coboare an de an in increderea populatiei fara a reusi sa-si mai revina. In loc sa se ocupe de aceasta problema de fond, reprezentantii partidelor politice s-au multumit sa o dea peste umar si sa o expedieze in legi speciale. In schimb, s-au preocupat insistent de caile prin care Legislativul sa-si mentina controlul absolut asupra Executivului. Intr-un fel, varianta convenita denota tendinta Parlamentului de a se sustrage oricarui control, fie ca este venit de la alegatori, fie ca este din partea altor puteri in stat. Incercarea PSD de a aseza pe baze noi relatia dintre puterile statului a fost un esec. Parlamentul nu doreste ca Executivul sa-l poata solicita cand este in vacanta si nici sa aiba vreun rol in dizolvarea sa. Nici presedintelui Romaniei, ca parte a autoritatii executive, nu i se da dreptul de a interveni atunci cand lucrurile nu merg bine in Parlament, chiar daca se ajunge la blocaj, sau cand scandalurile sunt atat de mari, incat electoratul nu se mai regaseste deloc in alesii sai. In schimb, Executivului i se limiteaza puterea in domeniul ordonantelor de urgenta si i se impun reguli clare in privinta remanierii, dupa cum i se fac alte reguli si pentru asumarea raspunderii, astfel incat parlamentarii sa poata interveni pe proiectul pe care Guvernul doreste sa-si asume raspunderea. Pe scurt, se poate spune ca Parlamentul, prin partidele politice reprezentate, foloseste prilejul revizuirii pentru a-si consolida pozitia intre puterile statului, nu pentru a reglementa buna functionare a acestora. O privire critica asupra proiectului de revizuire, asa cum se contureaza el in urma consultarilor dintre partide, poate face pe oricine sa se intrebe: de ce mai este nevoie de initierea unui proces de schimbare a Constitutiei, cata vreme nu sunt schimbari fundamentale, in afara celei privind diferentierea Camerelor, cata vreme nu se tine cont aproape deloc de dorintele electoratului?