România este invitată de către Organizaţia Naţiunilor Unite ca în zilele de 10-11 Decembrie 2018 să semneze „Pactul global pentru o migraţie sigură, ordonată şi reglementată“ în cadrul conferinţei interguvernamentale pentru adoptarea acestui pact în Maroc. Din nefericire, atât Organizaţia Naţiunilor Unite cât şi Guvernul României au omis să informeze cetăţenii români despre acest pact pentru migraţie. La o primă citire, „Pactul global pentru o migraţie sigură, ordonată şi reglementată“ este o declaraţie de prietenie şi ajutor reciproc între statele-membre pentru a proteja migranţii indiferent de originea sau scopul lor.

Acest pact succede Declaraţiei Euro-Africane de la New York din 03.05.2018, care descria migraţia ca „un fenomen necesar, benefic şi favorabil ce contribuie la dezvoltarea globală“. Această Declaraţie, extrem de controversată în mediile conservatoare din Statele Unite şi Europa, este pe cât de falsă, pe atât de contrazisă de crunta realitate: ţările care au acceptat imigraţia ilegală în masă se confruntă cu grave probleme sociale, creşterea violenţei şi a infracţiunilor. Aceasta pentru că, din aşa-zişii refugiaţi din zonele de război (Siria şi Irak), majoritatea proveneau de fapt din alte zone, inclusiv din ţări africane neafectate de război. Ei sunt bărbaţi tineri, analfabeţi sau semi-analfabeţi, fără acte şi, fapt care trebuie subliniat răspicat, covârşitor de religie musulmană. Astfel, realitatea este în flagrantă contradicţie cu afirmaţia stupefiantă a preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, care susţinea următoarele: „Fără milioanele de imigranţi africani, Europa va fi pierdută“! De fapt, în opinia mea, fără ei Europa va fi salvată!

Pactul încearcă, pentru prima dată la nivel oficial şi global, să pună semnul egal între categoria de refugiat şi cea de migrant: „Refugiaţii şi migranţii sunt îndreptăţiţi aceloraşi drepturi universale ale omului şi libertăţi fundamentale, care trebuie întotdeauna respectate, protejate şi îndeplinite.“ (Introducere, alin. 4). Această abordare produce mari şi nefaste implicaţii legale şi socio-economice deoarece refugiaţii au un statut special, pentru că ei de fapt se retrag temporar din faţa unui conflict iminent sau a unui război, din acest motiv statele fiind obligate, prin legislaţia internaţională la care sunt parte, să-i accepte şi să-i întreţină. Dacă li se dau aceleaşi drepturi şi imigranţilor ilegali, nicio ţară nu va mai putea să-i refuze, nicicând şi pentru niciun motiv. Astfel, se dă undă verde tuturor imigranţilor ilegali, indiferent de motive, să se mute oriunde şi oricând vor. Conform Pactului, statele sunt obligate nu numai să-şi deschidă graniţele pentru imigranţii lumii, dar să şi depună eforturi pentru a-i ajuta să selecteze şi să aleagă ţara de destinaţie prin informaţii cuprinzătoare despre fiecare din ţările în care aceştia ar dori să se stabilească! (Obiectivul nr. 3 din Tratat).

În acest fel, prin acest pact, migraţia ilegală ar fi practic legalizată.

Pactul Global pentru Migraţie, în proporţie covârşitoare, cuprinde prevederi care contravin total şi absolut Constituţiei României. Semnarea acestui document de către reprezentanţii României, în numele României ar reprezenta un act de înaltă trădare faţă de interesul naţional şi valorile fundamentale ale neamului românesc, iar pe cale de consecinţă, ar urma ca ţara noastră să fie supuse unei ocupări şi transformări fără precedent în istorie. Totul desfăşurându-se sub egida falsă a dreptului la migraţie şi a Drepturilor omului.

Semnarea Pactului Global pentru Migraţie, încalcă în mod flagrant Constituţia României. În temeiul dispoziţiilor art. 2 şi art. 3, punctele 1 şi 4 din Constituţia României, suveranitatea naţională aparţine poporului român şi nimeni altcineva nu o poate exercita în numele său. Semnarea Pactului de către România înseamnă obligarea românilor de a-şi asuma obligaţii contrare Constituţiei, aceasta reprezentând un grav atac la suveranitatea şi interesul naţional, precum şi un abuz. Constituţia României prevede clar: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine“. (Art. 3, alin. 4).

Un alt aspect este acela că, prin întreg conţinutul său, Pactul Global pentru Migraţie, încalcă în mod grav inclusiv prevederile Cartei ONU, pacea şi securitatea fiecărei naţiuni în parte fiind indubitabil ameninţate. Pactul pretinde că ceea ce propune este în conformitate cu Drepturile omului. În realitate, se încearcă redefinirea migraţiei ilegale ca un drept al omului! Aceasta ar însemna că statele nu se mai pot opune în niciun fel venirii imigranţilor, ei având tot dreptul s-o facă! Dacă migraţia ar fi un Drept al Omului, dreptul firesc al naţiunilor ce vieţuiesc în propriul lor teritoriu se anulează. Migranţii economici, de orice altă rasă, religie, cultură sau grad de civilizaţie vor avea dreptul să se stabilească la noi acasă iar noi, deşi suntem cetăţeni cu drepturi depline ai României, nu ne vom putea opune.Pentru prima dată într-un document oficial, migraţia ilegală este statuată ca fiind un Drept al Omului. Astfel, Obiectivul nr. 17 pretinde că popoarele europene şi locuitorii nativi ai statelor nu ar mai avea dreptul de a se opune primirii şi integrării în societate a imigranţilor.

Opoziţia la astfel de pretenţii nefireşti şi divergente cu dreptul internaţional a venit instantaneu. Iată ce declară domnul Sebastian Kurz, cancelarul federal al Austriei, cu care m-am întâlnit zilele trecute: „Din acest Pact nu rezultă sau nu poate rezulta niciun drept al omului la migraţie. Dreptul la migraţie nu există“. În consecinţă, Austria a anunţat că se retrage din acest acord.

Pactul Global pentru Migraţie insistă – evident părtinitor – pe beneficiile migraţiei dar nu spune nimic despre problemele pe care ea le generează! Şi dacă tot suntem o democraţie, întrebăm: Poporul Român a fost consultat? Ne-a întrebat cineva dacă dorim „beneficiile“ migraţiei ilegale în masă la noi în ţară? Dacă nu vrem să primim pe cineva la noi acasă, de ce să fim forţaţi s-o facem? În acest caz mai este democraţie sau e dictatură?

Situaţia socială deosebit de gravă apărută în Europa ca urmare a strămutării populaţiilor provenite din alte zone ale globului, cu altă cultură, nivel de civilizaţie şi valori spirituale a devenit de notorietate negativă. A se vedea situaţiile terifiante pentru populaţia nativă din Germania, Suedia, Belgia, Olanda, Italia, Franţa, Italia, Grecia, Anglia etc. Multitudinea de violuri, crime, violenţe şi nesupuneri civice, precum şi agresarea forţelor de ordine din diverse ţări, precum şi intenţia de a impune Sharia (legea islamică) în metropole europene, demonstrează clar că multiculturalismul invocat de acest pact este imposibil de implementat şi profund dăunător pentru societăţile care îl experimentează. Explozia infracţiunilor cu violenţă – mai ales violuri, crime şi tâlhării, înmulţirea aşa-numitelor zone „no-go“ în marile oraşe europene, în care nici poliţia nu mai are curajul să pătrundă, precum şi atentatele teroriste, comise în număr covârşitor de atacatori de religie musulmană, soldate cu zeci de morţi din rândul populaţiilor civile, a arătat că mult-trâmbiţatele avantaje ale multiculturalismului lipsesc cu desăvârşire.

Astfel, directivele acestui Pact Global pentru Migraţie creează o inginerie socială globală ce poate duce la disoluţia popoarelor europene şi inclusiv a României. Astfel de experimente cu strămutări de populaţii au creat un amestec social şi religios s-au dovedit a fi explozive de-a lungul timpului. Practic, prin acest Pact se încearcă ca toată migraţia să devină legală, legitimând astfel intenţiile Germaniei de a impune altor ţări din UE cote de preluare a imigranţilor ilegali.

Mai mult de atât statele membre ale ONU vor să semneze o înţelegere prin care să declare că instituţiile media din ţara lor care nu vor agrea politica guvernamentală de acceptare a migraţiei ilegale să nu mai fie eligibile pentru fonduri publice. Presa nu va mai fi atât de liberă în exprimare pentru că va fi şi ea supusă, conform ONU, „rugăminţii“ de a nu comite acte de discriminare, rasism sau xenofobie împotriva imigranţilor ilegali. Astfel, obiectivul 17, lit. C spune: „[…] prin sensibilizarea şi educarea profesioniştilor din media cu privire la problemele şi terminologia legate de migraţie, investind în standarde etice de redare şi reclamă şi prin oprirea alocării fondurilor publice sau a sprijinului material către instituţii media care promovează sistematic intoleranţa, xenofobia, rasismul şi alte forme de discriminare legate de migranţi,...“

Mergând mai departe şi la aspectul economic, economiile ţărilor în care sunt strămutaţi mulţi imigranţi ilegali au de suferit din cauza facilităţilor financiare acordate migranţilor şi plătite din banii contribuabililor din ţările gazdă. În ceea ce ne priveşte, alocaţiile pentru imigranţi acordate de stat, comparabile cu cele pentru copii sau pentru pensii, sunt o sfidare la adresa poporului român. România nu poate să accepte mai mulţi imigranţi ilegali decât are şi trebuie să aibă ca prioritate reîntoarcerea în ţară a forţei de muncă autohtone, înainte de a se gândi la preţul mai mic (dar mai costisitor din alte puncte de vedere), al forţei de muncă alogene!

România trebuie să se alăture statelor responsabile ca Israel, SUA, Austria, Australia, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia sau Ungaria  şi să se retragă complet şi definitiv din acest Pact! Iar dacă guvernul Dăncilă doreşte să semneze acest Pact, prim-ministrul României trebuie să răspundă întâi la şapte întrebări:

1) Înainte de a semna acest acord s-a făcut o analiză de constituţionalitate a Pactului Global privind Migraţia?
2) S-a analizat experienţa negativă din celelalte ţări care au primit masiv imigranţi ilegali şi ce concluzii aţi tras?
3) S-au analizat motivele pentru care tot mai multe ţări ca Israel, SUA, Austria, Australia, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia refuză să semneze acest Pact?
4) A avut loc o informare publică despre „Pactul global pentru o migraţie sigură, ordonată şi reglementată“ în care cetăţenii români să fie înştiinţaţi despre scopul acestui pact?
5) Care este capacitatea României de a integra aceşti imigranţi ilegali în sistemul economic, social şi cultural?
6) La ce costuri se ridică implementarea tuturor procedurilor cerute de ONU pentru securitatea, monitorizarea şi integrarea imigranţilor?
7) Cine va administra procesul de integrare a imigranţilor pentru România în relaţie cu ONU?