Oameni abandonaţi, sărăcie pentru eternitate (Jurnal din vremuri electorale I)

Scriam zilele trecute că, după ce stai o perioadă deconectat prin satele şi orăşelele româneşti sau moldoveneşti, cînd te reconectezi îţi dai seama că ruptura dintre cele cîteva centre politico-economice şi periferie e uriaşă.

Şi asta se vede cel mai uşor în temele şi agenda care domină mass-media mainstream & facebook şi realităţile sociale şi economice ale păturilor sociale cărora nu le prea auzim vocea. Şi ele reprezintă aproape 60% din populaţia acestei ţări.

Dar lucrurile sînt mult mai grave. Sentimentul cel mai puternic nu e nici măcar ăsta, ci e senzaţia că această populaţie este abandonată. Ai impresia că tot statul cu aparatul său lucrează doar în interesul unui număr mic (o parte) de cetăţeni şi a unor pături privilegiate sau care sînt bine conectate la el şi la resursele lui.

Avem un stat care lucrează la greu pentru clientelă politică, pentru investitorul strategic şi pentru clasa de mijloc. Restul par a fi abandonaţi. Aceste pături sociale şi interesele lor, precum ţăranii de exemplu, nu sînt reprezentate de nimeni. Şi ei reprezintă o populaţie de aproape 45% dacă ne referim la zona rurală.

Practic cred că în acest moment sînt cuplaţi la tot ce însemnă „reprezentativitate” şi resurse ale statului în jur de 35% din populaţia acestui stat. Alte 10-15% sînt cuplate indirect. Şi avem cam 50-55% din populaţia acestei ţări abandonată. Oameni în afara statului, sau la limita statului. Relaţiile lor cu statul sînt minimale. Sînt oameni care trăiesc pe cont propriu şi din acea economie pe care o numesc eu „economie civilă” care din păcate încă nimeni nu ştie clar cu ce se mănîncă. E un soi de economie gri care nu e impozitată de stat, dar care salvează viaţa acestor oameni. O salvează, dar îi condamnă la sărăcie pe veci. Are loc „castizarea” României.

În curînd, acest stat va fi doar pentru 35% căci asta e tendinţa. Restul: să se descurce.

Ce însemană a fi „reprezentat de stat” şi a fi „cuplat la stat”: asta înseamnă să fii cuplat la mecanismele de redistribuire a accesului la piaţa muncii şi a resurselor. Asta mai înseamnă să fii clientul noilor pachete de legi economice şi sociale, a noilor mecanisme de impozitare, a noului sistem de redistribuire a joburilor, ascensoarelor sociale şi resurselor etc. Şi practic 50% sînt cuplaţi şi 50% nu sînt cuplaţi (o estimare subiectivă). În curînd, acest stat va fi doar pentru 35% căci asta e tendinţa. Restul: să se descurce. Asta înseamnă distrugerea statului social şi apariţia statului minimal. Ne mişcăm spre interbelic, că tot visăm asta.

Cel mai simptomatic în acest sens mi se par discursurile-program ale partidelor şi priorităţile lor. Ele deja sînt resetate să slujească doar interesele acestor pături sociale de pînă-n 35%. Dar dacă partidele clasice precum PSD & PNL & PDL mai încercau să mimeze aparenţele şi să facă şi mici „cumetrii” pe la ţară, atunci noile patide sînt deja resetate altfel. USR, de exemplu, este deja gata resetat pe interesele şi reprezentativitatea acestor pături sociale (investitor strategic, bussines & clasă de mijloc) abandonînd total interesul pentru celelalte pături sociale. E alegerea lor.

Dar totuşi cine va reprezenta pe cei peste 50% şi interesele lor? Cine luptă cu sărăcia, cel mai mare flagel al acestei ţări?

Şi, din păcate, nu e doar un sentiment, ci o realitate cruntă.