Martor la moartea lui Trosca

Constantin Isac, fost revoluţionar, se afla în acelaşi blindat cu „uslaşul“ Gheorghe Trosca, în noaptea măcelului de la MApN.

Ştiri pe aceeaşi temă

Constantin Isac, membru al Frontului Salvării Naţionale în 1989, depune o mărturie valoroasă despre unul dintre cele mai sângeroase episoade ale Revoluţiei, petrecut în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989.

Mai citeşte şi:

Surorile lui Coposu: „Pe Cornel nu l-au lăsat în Televiziune!“

Atunci, în faţa Ministerului Apărării Naţionale (MApN), Armata a tras în trupele USLA (trupele speciale antiteroriste ale Securităţii), care fuseseră chemate pentru a lupta împotriva unor terorişti imaginari. „Adevărul" a demonstrat în serialul „Sfârşitul Ceauşeştilor" că omul care s-a aflat la originea acestui măcel a fost generalul Nicolae Militaru, la acea dată ministru al Apărării Naţionale, numit de „emanatul" Ion Iliescu.

„Adevărul": Când v-aţi apropiat şi de USLA?

Constantin Isac: Fiind cooptat la 22 decembrie 1989 în Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN), aveam calitatea să hotărăsc. Pe prima listă a CFSN erau doi cetăţeni despre care nu ştiam cine sunt, dar s-au prezentat frumos. Unul era Gheorghe Ardeleanu, care s-a recomandat a fi comandantul USLA. Când am auzit că o să pun mâna pe USLA, mi-am zis: „Asta este cea mai importantă unitate, ce tare sunt!". Apoi a fost o întreagă discuţie (am vorbit şi cu Iulian Vlad, am vorbit şi cu Dumitru Mazilu) - la Televiziune se anunţa că USLA sunt cei care atacă - şi am luat hotărârea să-i credem.

Aţi mers să verificaţi?

Am plecat imediat la USLA ca să văd dacă era adevărat. Membrii USLA erau cu toţii în unitate. Mi s-a dat un raport. Tot ce se anunţa la Televiziune era o minciună. I-am spus generalului Ştefan Guşă: „Ăştia sunt ai noştri, trebuie să-i folosim şi să anunţăm la Televiziune: nu ne puneţi să ne batem între noi!"

Care a fost răspunsul generalului Guşă?

Că trebuie să luăm legătura cu conducerea, cu Ion Iliescu, cu Silviu Brucan. La televizor deja se anunţase noua listă a CFSN şi Iliescu spusese: „Cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu". Dar noi făcusem altă listă şi uitaserăm să-l trecem!

Ce legătură aţi avut cu acţiunile USLA?

În data de 23 decembrie, în jurul orei 12.00, am făcut un consiliu cu Mazilu, Vlad, Guşă şi Ardeleanu. Am stabilit că USLA trebuie să intre în acţiune. Deja trecuserăm printr-o noapte de tensiuni în CC, iar afară erau „teroriştii". Eram convinşi că nu USLA sunt teroriştii.

Despre implicarea lui Sergiu Nicolaescu ce ştiţi?

Are o implicare misterioasă în scenariul MApN. Ştia multe lucruri, făcea parte din nişte structuri secrete.

De ce aţi ales ca USLA să intre în acţiune?

Pentru că erau trupe specializate. Armata nu putea să lupte, am văzut cu ochii noştri ce au însemnat acţiunile Armatei - era distrus Palatul Regal, Biblioteca Central Universitară...

Ce s-a întâmplat mai departe?

Guşă şi Vlad au plecat la Ministerul Apărării. Eu l-am trimis pe Ardeleanu la USLA ca să organizeze pregătirea pentru intrarea în acţiune. De frică, am luat nişte măsuri de recunoaştere : aveam o carte de vizită, erau rare pe vremea aceea şi îmi trecusem pe spate un nume conspirativ - Ionescu. M-am gândit că, în caz că se întâmplă ceva, o să fim protejaţi. Şi am hotărât să ne întâlnim la Ministerul Apărării.

Dumneavoastră unde ­v-aţi dus?

Să văd ce se întâmplă în oraş. De la ora 13.00 până s-a lăsat întunericul, am bătut tot oraşul şi am văzut că e un circ. Mi s-a părut că nu e ceva în regulă, că ne minte cineva în legătură cu „teroriştii".

„Teroriştii“  de la MApN, umiliţi de trecători

„Colonel Trosca s-a recomandat"

La MApN la ce oră aţi ajuns?

Seara, pe la 21.00 - 21.30. Am luat metroul, am ieşit pe bulevardul Ho-Şi-Min (n.r. - actualul bulevard „Vasile Milea"), iar la APACA era oprit un tanc care nu permitea accesul şi avea ordin de foc. N-am putut să înaintez şi am dat telefon la USLA să văd dacă Ardeleanu mai e acolo. Voiam să spun că nu pot intra la Minister. Mi-au spus că Ardeleanu este deja la minister, la noua conducere.

De unde ştiau că acela care le dă telefon e credibil?

Aveam o parolă de identificare, am spus-o. Mi-au răspuns să revin peste un sfert de oră. Apoi mi-au zis că sunt norocos, că tocmai pleacă spre MapN trei echipaje USLA şi vor veni să mă ia. M-am dus la tancul care păzea Ministerul, am arătat legitimaţia CFSN şi am anunţat că vor veni trei ABI-uri de la USLA, să nu se tragă.

Cum aţi ajuns lângă colonelul Trosca?

Când au venit ABI-urile - au venit doar două până la urmă, nu trei -, m-am urcat în primul. Era beznă, dar cel care s-a recomandat a fost colonelul Gheorghe Trosca. I-am spus că sunt Ionescu, pe numele de cod. M-am aşezat între Trosca şi şofer şi am ajuns în faţă la Minister.

Cei de la Minister ştiau că ajungeţi, cum se comunica?

S-a luat legătura cu punctul de intrare în Minister. Comunicam prin radio cu USLA, USLA comunica prin telefon cu Ministerul, care, la rândul lui, comunica prin viu grai sau telefonic de la punctul de comandă cu cei de la poartă.

Ce indicaţii aţi primit?

Să înaintăm şi, odată ajunşi la poarta Ministerului, să ne oprim la circa 30 de metri de un tanc care staţiona pe partea dreaptă, în faţa intrării.

Ce aţi discutat în ABI cu colonelul Trosca?

N-am vorbit prea mult. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost că teroriştii au pus mâna pe tancuri, au mijloace mai performante de luptă şi că ei nu se pot lupta de la egal la egal fără să aibă acelaşi tip de armament. Asta era îngrijorarea lui.


Masacrul de la MApN

La 24 decembrie 1989, în zona Pieţei Orizont din cartierul bucureştean Drumul Taberei zăceau în plină stradă cadavre împrăştiate. Într-un cauciuc amplasat pe un TAB era, pe post de trofeu, capul unui luptător de la Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), trupă de elită a Securităţii. În noaptea de 23 spre 24 decembrie, intrarea în fostul sediu al Ministerului Apărării Naţionale fusese un adevărat câmp de luptă.

În timp ce la Televiziune se anunţa că teorişti atacă sediul Ministerului, trupele USLA, conduse de colonelul Trosca şi chemate în apărare, erau măcelărite de Armată. Alături de Trosca, au murit alţi şapte „uslaşi". Constantin Isac era singurul civil care s-a aflat într-un ABI cu „uslaşii". A scăpat cu viaţă.

Blindatele „acuzate“ că au  transportat terorişti

O luptă în care doar unii trăgeau

V-au ţinut în faţa porţii, fără alte indicaţii?

Ni s-a zis să aşteptăm, ca să luăm contact cu Ministerul. Ideea era clară: trebuia să lupte cineva în cooperare cu trupele, să stabilească nişte obiective şi un mod de dispunere în luptă. Am cerut să intrăm în curtea Ministerului, să ne conducă tancul din faţă. Ni s-a spus să aşteptăm trei semnale luminoase. Le-am aşteptat, dar, în schimb, s-a declanşat foc. Tancul a tras în noi o rafală şi i-a rănit pe cei din spate, pe unul în maxilar, pe celălalt în umăr.

Cine mai era în ABI?

Erau cinci cadre militare în maşină şi un civil - eu. În celălalt ABI erau încă şapte. În total: 12 uslaşi şi un civil.

„Ăştia ne omoară!"

Aţi făcut ceva când aţi văzut că se trage?

Am luat legătura cu baza: „Ăştia ne omoară!"

Cu răniţii ce s-a întâmplat?

Le-am spus că avem răniţi şi că trebuie să fim conduşi în curtea Ministerului. Ni s-a spus să-i dăm jos, că va veni o Salvare să-i ia.

Cum aţi scăpat de gloanţe?

Am avut şansa să fim ­într-un unghi mort şi nu puteau să ne nimerească chiar atât de puternic. Oricum, s-a tras doar în primul ABI.

Colonelul Gheorghe ­Trosca ce făcea?

Văzând că e grav, a coborât din ABI. Tancul are o mitralieră de 14, 5, cu care trage şi baleiază la stânga, la dreapta. Şi când s-a dus în stânga ne-am pus jos, când s-a dus în dreapta, unul a fugit într-o parte. Aşa am reuşit să ne ferim.

Unde v-aţi ascuns?

Chiar în zonă, sub o Skodiţă. Ce să vă spun, sunt nişte trăiri deosebite, ai timp ­să-ţi vezi propria viaţă, momentele şi dramele sunt foarte grele, nici într-un film nu cred că se pot povesti...

Declaraţia colonelului în rezervă Mircea Zătreanu

Când n-aţi mai fost lângă Trosca?

L-am lăsat pe Trosca viu, încercând să intre în celălalt ABI. Trosca a fost vânat. Iar acolo s-a desfăşurat o luptă în care doar unii trăgeau.

Ce vedeaţi de sub Skodă?

Unul dintre tancuri, cel din stânga noastră, a trecut peste scuarul care despărţea cele două sensuri de mers. Apoi, au început să tragă şi TAB-urile care erau acolo, şi dispozitivul de infanterie care apăra Ministerul.

Trosca a reuşit să se urce în celălalt ABI?

Nu. Acţiunea s-a desfăşurat destul de rapid, eu am reuşit să scap, dar el - nu. Ce e important însă e că noi am ajuns acolo chemaţi de noua conducere.

V-au trimis la moarte.

La televiziune, generalul Nicolae Militaru a anunţat că, la blocul „Orizont", un grup de terorişti atacă Ministerul Apărării Naţionale. Or, noi nici nu atacaserăm! Şi Televiziunea anunţa populaţia să vină să apere Ministerul de terorişti, de USLA!

„Erau cartuşe pe jos, cadavre"

Ce explicaţie aţi găsit pentru uciderea „uslaşilor"?

Simplu: aveau nevoie de „terorişti" ca să justifice ce s-a întâmplat, ca să justifice acţiunile Armatei. Populaţia era chemată pe stradă să apere Televiziunea, Ministerul de trupele fidele regimului. Era felul prin care justificau noua putere. Să ne dovedească faptul că noua putere a venit să lupte pentru noi şi că ne-au salvat de terorişti. Uite, noi ne-am organizat, i-am prins, am luptat cu ei, uitaţi-i!

Când aţi ieşit de sub Skoda?

La 24 decembrie, dimineaţa. Eram rănit la picioare. 23 spre 24 decembrie a fost prima noapte când a nins în anul ăla. Eram dezbrăcat şi am stat aşa, sub Skodă, aproape şase ore. Dimineaţă, locul arăta sinistru. Erau cartuşe pe jos, cadavre - şapte cadavre.

Capul batjocorit era al colonelului Trosca sau e o legendă?

Nu era capul lui, aşa s-a vehiculat atunci şi a rămas aşa. Aveam mărturia unui militar care spune că nu e al lui, dar n-o mai găsesc. Oricum, el a fost prezentat drept un fel de trofeu, era capul unui „teorist".

Există şi alte mărturii care susţin ideea de măcel?

Declaraţia din 1996 a colonelului în rezervă Mircea Zătreanu (n.r. - facsimil 1), care în seara zilei de 23 decembrie a fost înştiinţat de către generalul Iftimescu, locţiitor al generalului Guşă, că vor sosi de la USLA trei echipaje. S-au luat măsuri de primire a echipajele respective fără a se produce incidente. Această comunicare ne-a făcut-o generalul Iftimescu personal, în biroul generalului Guşă, povesteşte Zătreanu. În timpul ăsta, Militaru a dat telefon la Televiziune să spună că teoriştii atacă MApN.

„L-aţi uitat pe tovarăşul Iliescu!"

La 22 decembrie 1989, Constantin Isac se afla în sediul fostului CC, împreună cu Petre Roman, generalul Dan Voinea, maior la Direcţia Procuraturii Militare, şi generalul Mihai Chiţac, noul ministru de Interne. „La ora 17.00, Iliescu luase hotărârea să-i cheme la fostul CC pe toţi cei care sunt de acord să participe la noua putere.

Am luat câteva măsuri care s-au dovedit importante: generalul Ştefan Guşă a fost desemnat comandatul militar al Revoluţiei", îşi aminteşte Isac. Aici, în camera 226, la etajul 2, s-a întocmit prima listă a conducerii Consiliului Frontului Salvării Naţionale (facsimil 2).

Lista a fost întocmită la ora 19.30, pe baza legitimaţiilor de identificare şi cuprindea 111 nume şi a fost semnată de generalul Guşă (facsimil 3). „Mai întâi am trecut numele de mână. Când ne-am dat seama că nu se poate lucra aşa, împreună cu un coleg, Ioan Creţu, cu revoluţionara Cristina Ciontu şi cu alţi tineri am trecut la organizarea unui secretariat. Aşa s-a bătut lista la maşină."

Pe listă se aflau generalul Guşă Ştefan, la poziţia 1, generalul Nicolae Militaru, căpitanul Mihai Lupoi, colonelul Emil Pîrcălăbescu, profesorul Dumitru Mazilu şi profesorul Petre Roman. În capul listei, la poziţia 0, era trecut de mână numele lui Ion Iliescu. Isac explică: „Când lista a fost gata şi a văzut-o Guşă, a zis: «L-aţi uitat pe tovarăşul Iliescu!» Îl uitaserăm fiindcă plecase, „fugise", puţin după ora 19.00. Ne-a lăsat acolo pe post de papagali. Acesta e motivul pentru care l-am scris mai târziu pe Iliescu, în capul listei, cu numărul 0."

În noaptea de 22 spre 23 decembrie, Ion Iliescu a anunţat, la Televiziunea Română, componenţa grupului care a luat puterea, „cu consensul întregului popor". Lista începea cu Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu şi Dumitru Mazilu şi se încheia cu Ion Iliescu. Modest, acesta s-a trecut ultimul, încercând astfel să atragă simpatie. Aşa a luat fiinţă „noua putere", care mai târziu avea să se numească „emanaţia Revoluţiei".


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările