Ianuarie 2015, pe locul doi în topul celor mai călduroase luni ianuarie din istoria măsurătorilor

Temperaturile sunt ridicate, spun expertii americani FOTO Shutterstock

Ianuarie 2015 a fost pe locul doi între cele mai calde luni ianuarie înregistrate pe glob începând cu anul 1880, de când se măsoară temperaturile, informează Agenţia Americană Oceanică şi Atmosferică (NOAA).

Concret, temperatura medie la suprafaţa uscatului a fost în 2015 a doua în clasamentul celor mai calde luni ianuarie, cu 1,43 de grade Celsius mai mare decât media secolului trecut, transmite Agerpres.

Pe oceane, temperatura a fost a treia ca nivel din 1880, cu 0,53 grade Celsius mai ridicată decât media secolului al XX-lea. Luna ianuarie continuă astfel tendinţa de încălzire înregistrată în ultimii ani, NOAA anunţând recent că 2014 a fost cel mai cald an din 1880.

Fenomene extreme, din ce mai frecvente

În august 2014, specialiştii anunţau că fenomenele meteo vor ajunge din ce în ce mai extreme, fie că vorbim despre secete sau despre inundaţii devastatoare.

 Potrivit srmagazine.ro, oamenii de ştiinţă vorbesc despre aşa-numitele „modele de blocare”, unde vremea caldă sau umedă rămâne blocată deasupra unei regiuni pe o perioadă de câteva săptămâni şi care provoacă valuri de căldură şi inundaţii, acest tip de fenomen dublându-se pe perioada verilor din ultimul deceniu.
 
De asemenea, un nou studiu ar putea demonstra o legătură între schimbările climatice şi iernile pline de inundaţii din Marea Britanie. Conform sursei citate, climatologii din Germania au studiat schimbările climatice şi au observat că începând cu anul 2000 a apărut „un număr excepţional de veri cu fluctuaţii extreme de temperatură cauzând probleme societăţii”.
 
Nemţii au studiat meandrele curenţilor de jet care domină clima de altitudine medie, analizând 35 de ani de informaţii legate de curenţii de jet, adunate cu ajutorul sateliţilor, aeronavelor, staţiilor meteorologice şi baloanelor meteorologice. Cu această ocazie, specialiştii au observat că „sistemele de blocare”, care apar atunci când meandrele încetinesc, sunt din ce în ce mai dese.
 
„Din 2000 încoace s-au observat o multitudine de astfel de evenimente. Când aceste valuri de mari altitudini devin semi-staţionare, atunci se poate observa o vreme mai extremă la sol. Se poate întâmpla cu uşurinţă acest lucru, mai ales în cazuri de temperaturi ridicate”, a declarat doctorul Dim Coumou de la Institutul Postdam de Cercetare a Impactului Climatic, potrivit sursei citate.
 
În 2010, din cauza căldurii au murit în Rusia circa 50.000 de persoane
 
În 2010, din cauza valurilor de căldură din Rusia, au murit circa 50.000 de persoane. Mai mult, acest fenomen a avut un impact major asupra recoltelor de grâu. Valurile mari de căldură din anul 2003 care au afectat vestul Europei au cauzat 30.000 de decese. Specialiştii au precizat că cele două situaţi au fost rezultatul acestor sisteme de blocare.
 
În 2011, comitetul inter-guvernamental privind schimbările climatice, a concluzionat că aceste schimbări climatice vor deveni din ce în ce mai frecvente pe măsură ce încălzirea globală se accentuează, cauzând atât valuri de căldură, cât şi furtuni din ce în ce mai severe.
 
Specialiştii anunţă că aceste creşteri ale sistemelor de blocare au o strânsă legătură cu încălzirea din zona arctică datorată schimbărilor climatice, conform studiilor publicate în jurnalul procedural al Academiei Naţionale de Ştiinţe (P.N.A.S).
 
Doctorul Dim Coumou şi colegii săi precizează că ar există motive bine întemeiate pentru a crede că este o legătură de cauzalitate deoarece curenţii de jet sunt conduşi de diferenţa de temperatură dintre poli şi ecuator. Conform acestora, pe măsură ce zona arctică se încălzeşte mai repede decât zonele de latitudine mai mică, această diferenţă de temperatură se micşorează oferind tot mai puţină energie curenţilor de jet şi meandrelor acestora, care sunt numite valuri Rossby.
 
Coumou a mai precizat că recunoaşte că studiul său arată o corelaţie, nu o cauzalitate, între sistemele de blocare şi încălzirea zonei arctice. „Pentru a afişa cauzalitate, sunt necesare studii de modelare pe calculator, dar este discutabil cât de bine modelele climatice actuale pot capta aceste efecte”, a adăugat acesta.
 
Frecvenţa evenimentelor climatice extreme duce la o schimbare drastică a climei
 
Profesorul Ted Shepherd, un climatolog al Universităţii din Reading (Marea Britanie), care nu este implicat în această activitate, a precizat că legătura dintre sistemele de blocare şi fenomenele meteo extreme a fost foarte bine stabilită.
 
Acesta a adăugat că frecvenţa acestor evenimente climatice indică o posibilă schimbare mai drastică a climei, pe lângă încălzirea treptată a planetei.
 
Profesorul Shepherd explică cum această corelare a creşterii sistemelor de blocare cu încălzirea zonei arctice a rămas „un pic speculativă” în acest moment, în special datorită faptului că diferenţa dintre temperatura la poli şi Ecuator este cel mai pronunţat în timpul iernii, nu verii.
 
Mai mult, profesorul a remarcat faptul că succesiunea de furtuni care a provocat cea mai ploioasă iarnă a Angliei din ultimii 250 de ani a fost „un bun exemplu” de sistem de blocare cauzând fenomene meteo extreme în timpul sezonului rece.
 
Institutele naţionale climatice nu sunt dotate corespunzător
 
Profesorul Tim Palmer, de la Universitatea din Oxford, a specificat, într-un articol P.N.A.S în 2013, că înţelegerea modificărilor structurii sistemele de blocare ar putea fi cheia pentru a înţelege schimbările meteorologice extreme şi, prin urmare, pentru a înţelege cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice asupra societăţii, dar pentru asta ar fi nevoie ca modelele climatice să fie făcute la o scală de un kilometru.
 
„În acest moment, institutele naţionale climatice nu au calculatoare destul de performante pentru a face un model climatic la o scala de 20 de kilometri, dar pot de un kilometru. Aştept cu nerăbdare ziua în care guvernele vor face aceeaşi investiţie în prezicerile climatice, pe care le-au făcut în găsirea bosonului Higgs”, a spus profesorul.