„Există învăţământ după moarte?“

Bătaia de joc la adresa profesorimii române vine din faptul că, probabil, bună parte din parlamentarii noştri au trecut prin şcoală ca valiza prin gară.

Aşa întreba, glumind amar (mă rog, cât îşi permitea şi el să glumească) un bun amic de-al meu, profesor de limba şi literatura română, când a văzut suma înscrisă pe fluturaşul de salariu: opt milioane de lei vechi. Amicul are nevastă - hélas! - tot profesoară, doi copii mici, o mamă pensionară, trei pisici şi, colac peste pupăză, se apropie şi iarna. „Şi pun pariu - îmi mai zicea el - că peste 80%, cel puţin, din aleşii noştri din Parlament au studii superioare, ceea ce înseamnă că au trecut prin toate stadiile sistemului educaţional, de la grupa mică din grădiniţă până la absolvirea facultăţii. Şi mulţi dintre ei, sunt convins, au doctoratul. Atunci de ce-şi bat joc de noi?"

Întrebare retorică, desigur, la care, dacă ar fi totuşi de dat un răspuns, acela ar fi că bătaia de joc la adresa profesorimii române vine din faptul că, probabil, bună parte din parlamentarii noştri au trecut prin şcoală ca valiza prin gară, cu Bacalaureatul dat prin obscure licee agricole, cu licenţa pe ochi frumoşi, cu doctorate investigând opera de o inestimabilă valoare teoretică şi practică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu ş.a.m.d. (Cunosc un asemenea caz: un fost distins activist PCR, nemaiavând loc cu opera Tovarăşului, a găsit totuşi o „nişă" şi şi-a dat doctoratul cu „Rolul tineretului în concepţia tovarăşului Nicu Ceauşescu". Nu e o glumă, vă asigur!).

Şi-atunci, dacă unii dintre aleşii noştri au trecut cum au trecut prin sistem şi-au ajuns unde-au ajuns, cum să nu dispreţuiască ei tocmai sistemul care i-a promovat?! Votează una şi fumează, arghezian, alta.

Până în 2012, când zice-se că ne vom reveni şi va creşte în fine nivelul de trai, cadrele didactice nu au altă soluţie decât cea sugerată într-un afiş-reclamă antedeluvian pe care l-am văzut în bufetul gării din Dej: „Pufarin: ronţăi şi te distrezi".