Problema muncii e complexa. In primul rand munca si siguranta locului de munca sunt elementele de baza al sanatatii mintale a omului. A socoti munca doar prin prizma randamentului si a banilor este gresit, pentru ca pe langa bani, mai exista si satisfactia morala a muncii, mandria de a fi util societatii in care traiesti, de a fi bun in profesia ta.In vremurile care le traim azi, sub presiunea banului, a concurentei, a incertitudinii, munca mai degraba il stoarce de energie pe om, il imbolnaveste,il epuizeaza de valorile adevarate numite iubire, prietenie, comunicare, intr-un cuvant il goleste de bucuria de a trai, impovarandu-l de probleme. Romanii nu sunt nici japoonezi nici nemti la munca, au avut in ei un fel mai boem de a trata munca, un fel romanesc de a trai viata, si au avut dreptate , pentru ca o viata privita doar prin prizma bunastarii materiale, a randamentului si a productivitatii, este putin, extrem de putin, pentru ca la apusul vietii sa poti spune da, am trait frumos.

Siguranta locului de munca? Nimeni nu este in siguranta. Am un prieten muncitor in Chrysler. A terminat colegiul de un an. A fost solicitat sa lucreze tot in Chrysler, dar ca inginer. Si a refuzat. Ca inginerii nu sunt in Union (sindicat) si nu e in siguranta. Nu castiga rau nici ca muncitor (22$/h), da' de ce si-o fi batut capu cu Colegiu?