Bucurestiul, tot mai departe de Sf. Gheorghe

...au scos pe piata politica o marfa reconditionata dar inca vandabila electoral: pericolul desprinderii tinutului secuiesc de sub jurisdictia statului roman.Deschiderea licitatiei a facut-o Ioan Rus,

...au scos pe piata politica o marfa reconditionata dar inca vandabila electoral: pericolul desprinderii tinutului secuiesc de sub jurisdictia statului roman.Deschiderea licitatiei a facut-o Ioan Rus, la Cluj. Aproape o cincime din manifestul ardelenesc al PSD, lansat de cei patru ministri transilvaneni, este dedicata acestei amenintari care, in opinia lui Rus, a devenit realitate zi dupa zi: "se vehiculeaza conceptul de patrie interioara realizata pe teritoriul Harghitei, Covasnei si Muresului, care sa-si asume, impreuna cu Ungaria, un rol major in dezvoltarea si controlul economic al Transilvaniei"; "nu vom accepta co-suveranitatea asupra Transilvaniei"; "In Harghita si Covasna, romanii sunt discriminati pentru simplul motiv ca nu apartin etniei maghiare"... Cuvintele aveau greutate, fiindca erau rostite de nimeni altul decat ministrul de Interne al Romaniei. I-a urmat, repede, o alta persoana care se presupune ca isi masoara la miligram cuvintele: directorul SRI. Radu Timofte a supralicitat, vorbind in clar de "pierderea autoritatii statului in judetele Harghita si Covasna". O noua strigare: Cozmin Gusa, secretar general al partidului de guvernamant: "Exista un anumit pericol al dilutiei (sic!) autoritatii statului in Harghita si Covasna". Dintre zidurile Palatului Parlamentului, razbate o alta voce - cea a presedintelui comisiei de control SRI, Ioan Stan. Alt membru PSD. Vine si el cu argumente, despre "frontiere maghiare in interiorul tarii", despre "zone maghiare autoguvernabile", despre structuri si institutii complet autonome, pentru a formula, pe final, intr-un raport oficial dat publicitatii, aceeasi concluzie alarmanta: "pierderea controlului statului roman asupra unei importante zone din teritoriul national". Peste toata harmalaia, trece-n zbor si seful statului. Ion Iliescu aplica eticheta "intemeiate" peste afirmatiile facute de seful SRI si de ministrul de Interne. Deci, de la inaltimea pozitiei de "garant al respectarii Constitutiei si legilor tarii", domnia sa vine sa confirme ca statul roman a pierdut de sub tutela o halca de teritoriu national. Inflamarea produsa de aceste declaratii-soc, emise cu frecventa de rafala, are, fara indoiala, un suport real. Intr-adevar, in Harghita, Covasna si partial in Mures exista probleme legate de discriminarea romanilor traitori in aceste judete. Exista o mare reticenta vizavi de folosirea limbii romane in justitie, administratie, sau chiar in relatiile publice. Nu sunt putine sfidarile unor extremisti maghiari la adresa institutiilor statului. Sunt probleme in scoli, in primarii si cu bisericile. Se produce, intr-adevar, un trafic intens de informatii, delegatii, marfuri si chiar fonduri dinspre Budapesta catre asa-numitul "tinut al secuilor". Cu mult peste cel de pe relatia Bucuresti-Sf. Gheorghe-Miercurea-Ciuc. Toate sunt adevarate, dar nu sunt de ieri, de azi. Asa a fost si pana in '96, cand tot partidului lui Adrian Nastase era la putere. Asa a fost si sub guvernarea cederista-pedista, cu UDMR aliata la Putere. Asa este si acum, cand PSD colaboreaza cu Uniunea etnicilor maghiari. De aici pana la o afirmatie definitiva de genul "pierderea autoritatii statului" e o distanta pe care doar demagogia politicianista o poate umple. De ce, daca lucrurile stau intr-adevar asa, n-a facut nimic cabinetul Nastase pentru a-i pedepsi pe vinovati? N-am auzit de vreo intentie de a-i schimba pe prefectii (romani) din zona, pe sefii (romani) ai politiilor judetene, ai directiilor si inspectoratelor care reprezinta ministerele in teritoriu. Daca nu sunt in stare sa exercite, in calitate de guvernanti locali, autoritatea statului, atunci ce mai cauta ei acolo? Sau de ce nu se lichideaza posturile respective atata vreme cat oricum n-au ce face? In locul unei lamentatii lesinate s-ar astepta masuri punctuale pentru a face sa creasca influenta statului roman. Nu deplasand detasamente de jandarmi sau inmultind baietii cu ochii albastri pe la colturi, ci demonstrand ca intr-adevar Bucurestiul se ocupa cu tot atata eficienta de problemele zonei pe cat o face Budapesta. In loc sa se incrunte ingrijorati unii si altii ca au crescut investitiile unguresti in zona (de parca forintul ar avea alt miros decat euro sau dolarii), n-ar fi oare mai firesc sa se preocupe APAPS si liota de amploaiati din agentiile de momit investitorii sa aduca in zona si alte companii est sau vest-europene ori capitalisti verzi de prin Moldova, Banat, Oltenia sau Capitala? In locul jelaniei pe umarul romanilor prigoniti din scoli, biserici si sau de la locul de munca de majoritarii maghiari, de ce nu s-a gandit Bucurestiul sa instituie o "legitimatie de roman", aducatoare de discriminare pozitiva in plan cultural si economic, similara celei instituite in Ungaria? Nu suna oare penibil sa se ingrijeasca cineva ca in secuiume patrund masiv produse unguresti, cand pana si bucurestenii se inghesuie sa cumpere malaiul si uleiul Pannonia, mai ieftine si mai bune? Oare nu guvernul PDSR a negociat, cu garda jos, acordul CEFTA, descalificand Romania in competitia cu tarile vecine?! Sigur ca atatarea reflexelor nationaliste este mai facila decat constructia unei strategii concrete pentru recastigarea acestei zone. Si - spera autorii discursurilor alarmiste - aducatoare de castiguri electorale mai mari. Realitatea i-ar putea izbi insa in frunte. Astfel de semnale, necontinuate de actiuni reparatorii concrete, vor fi privite rapid ca o recunoastere a impotentei si incompetentei guvernamentale. Sperietoarea s-ar putea rasuci pe bat, intorcandu-se impotriva celor care au infipt-o.