ANALIZĂ Cea mai sigură schimbare palpabilă provocată de pandemie este regruparea omenirii în mediul online

Foto Shutterstock

Odată cu noua criză planetară, au explodat previziunile apocaliptice despre sfârşitul lumii aşa cum o cunoaştem noi. Internetul musteşte de ipoteze şi încercări de argumentaţii despre cum nimic nu va mai fi la fel după trecerea acestei crize şi despre cum ne vom pierde identitatea, libertatea şi chiar graniţele.

Până la adevăratele răspunsuri ştiinţifice, poate ar fi înţelept totuşi să se ne concentrăm atenţia şi asupra modului în care s-au modificat, în numai câteva luni, percepţiile a milioane de oameni, la nivel planetar, cu privire la utilizarea mediului online. Şi să ne aplecăm cu mai multă grijă asupra dezbaterii privind rolul statului în societate acum şi, mai ales, post criză. Să vedem ce lideri politici legitimăm azi pentru mâine, în contextul dezvoltării cu viteză uriaşă  a noilor tehnologii.

Pentru că dincolo de temerile şi fricile, mai mult sau mai puţin justificate legate de viitor, cea mai sigură schimbare palpabilă este regruparea omenirii în mediul online. Astfel, ceea ce credeam că ne va izola - mult demonizatul internet şi “periculoasele” lui reţele de socializare – azi toate acestea ne unesc.

De altfel, este previzibilă deja o revenire puternică a veşnicei dispute asupra rolului statului în viaţa comunităţilor şi asupra modelelor de lideri de care omenirea are nevoie, la bine şi, mai ales, la greu. Statele, mai mici sau mai mari, au declarat stare de urgenţă, ca în vreme de război. Unele au suspendat chiar transparenţa decizională din procesul de guvernare, pentru a arde etapele de implementare a unor măsuri urgente. Altele au decis să se îngrădească libertatea de mişcare şi poate unele chiar de exprimare. Iar toate acestea, în numele rezolvării crizei şi a izolării sigure a oamenilor. Sunt doar câteva exemple care trebuie să răspundă la întrebarea - Cât timp, şi la ce stare de normal vom reveni după această suspendare a democraţiei aşa cum o ştim noi? Până unde se extind limitele azi şi cum facem să le respectăm, dar să le şi aducem în matca lor atunci când pericolul va trece?

De altfel, astfel de preocupări în timpul şi post crizelor duc, într-adevăr, la modificări importante în atitudinea statului, a liderilor şi a partidelor faţă de individ. Din nefericire, de câte ori s-au înflăcărat prea tare dezbaterile, ele au generat în viaţa reală forme nepotrivite de coducere a statului. Azi se nasc noi vedete politice şi îşi consumă capitalul foarte repede altele.

 Recent,  la Casa Albă, un ziarist îl întreba pe preşedintele Trump de ce nu preia frâiele guvernelor federale şi nu instituie carantină în toate statele. Ziaristul dădea impresia că ar fi o măsură firească. Însă, până şi Donald Trump, despre care nu se poate spune că nu i-ar plăcea să aibă din ce în ce mai multă putere, a fost nevoit să refuze politicos. Zilnic sunt astfel de abordări şi decizii la nivel modial, mai mult sau mai puţin discutabile. Să ne amintim doar de felul în care vecinul Viktor Orban a pus monopol pe decizie şi şi-a împlinit câteva dorinţe fără legătură cu salvarea de vieţi omeneşti. În statele cu “democraţii originale”, precum China şi Rusia, nici nu mai miră raportările bizar de mici ale numărului de bolnavi sau decedaţi. Nu ne miră nici că nu ştim până azi sursa primară a bolii.   În alte regiuni, state precum Olanda sau ţările nordice şi, într-o anumită măsură, Marea Britanie se uită încă cu un soi de relaxare la virusul agresiv, lăsându-i Covid-ului libertatea să se plimbe pe unde vrea. Poate se plictiseşte şi dispare. Această imagine, suprapusă peste filmele de groază din Italia şi Spania, debusolează omenirea. De Africa şi virusurile ei cele mai grave, “foametea” şi alte maladii a şi uitat toată lumea pentru o vreme. Probabil pentru mai multă, de parcă viaţa celor de acolo ar putea fi suspendată.

Ce rămâne însă dincolo de toate aceste zbateri de idei, dezlânat desfăşurate pe reţelele de socializare sau coerent derulate în proiectele de cercetare  ale marilor universităţi? Rămâne vestea bună, că “Balaurul cu milioane de capete” care până mai ieri, conform unora dintre studiile la zi, ne aliena, acum iată că ne uneşte şi ne salvează. Ne fereşte de întoarcerea trăitului în bezna necomunicării interumane.

De această dată, noile tehnologii, atât de blamate, fac posibilă comunicarea vie, reală, între oameni. Ajută la continuarea educaţiei, tratarea bolnavilor şi salvarea de vieţi. Ele nu mai sunt doar simple forme de entertainment sau manipulare, cum au fost mult timp percepute mai ales de mediul politic internaţional. Politicienii s-au trezit la realitate, cu greu, abia după scandalurile Facebook din Statele Unite şi Marea Britanie (sunt memorabile audierile lui Mark Zuckerberg din Congresul american).

Dar era şi normal, majoritatea liderilor relevanţi mondial şi local s-au născut fără internet. De aceea nu au înţeles că acesta reprezintă încă o formă de manifesare a lumii reale şi nu una schimonosită, pentru plăceri frivole. Foarte târziu, odată cu scandalurile Facebook şi Cambridge Analitica, o parte dintre aceştia au realizat, poate, că spaţiul pe care noi îl numim virtual este de fapt o exprimare a realităţilor noastre curente şi nu un alter ego.

Au realizat, poate, că instrumentele schimbă doar manifestări, nu şi esenţa umană. Această specificitate a crizei va fi baza adaptării cu viteza luminii a multor domenii la o realitate nouă. În cele ce urmează, mă limitez doar la câteva idei care nu au valoare de postulat sau de previziuni tip globul de sticlă, ci care reprezintă tot atâtea teme de analiză, unele dintre ele deja urmărite atent în sfera ştiinţelor politice, ale comunicării, dar şi din sfera industriei IT şi a antreprenoriatului: leadership şi politică post-criză, consultanţă politică, comunicare şi marketing politic, educaţie, mass-media, toate post-criză.

Leadership/ Politică

• Se va accelera modul de adaptare a leadership-ului mondial la new media.
• Spaţiul virtual va fi recunoscut în final la nivel global ca spaţiu public, ceea ce va atrage modificări şi reglementări deontologice şi legislative importante.
• Vor apărea întâlnirile bilaterale online – dar se vor păstra în limitele dialogului formal, întrucât dezbaterile despre securitatea informaţiei vor creşte şi ele substanţial.
• Liderii vor lucra mai mult cu war room-uri constituite online, tot în limitele siguranţei informaţiei.
• Reapare în prim plan liderul emotional-empatic, dar autoritar, stângist, care, la nevoie îşi ceartă patern populaţia pentru ce nu face bine. Devine la mare căutare liderul bun comunicator, fără foi în faţă şi fără fraze învăţate pe dinafară, liderul prezent mai mult în comunicare şi dispus să ia măsuri de reformă şocante şi rapide. Reamintim că ultima criză economică mondială a adus în prim plan modelul de lider populist, venit din afara politicii, cu lecţii despre cum să se facă politica. Vom vedea ce vor aduce pandemia şi iminenta criza economică.
• Se vor lua decizii de reformă majore peste tot în lume. Are perfectă dreptate istoricul Youval Harari. Crizele sunt o bună scuză pentru accelerarea unor proiecte revoluţionare majore. Frica predispune populaţia şi naţiunile la concesii mai mari şi la o adaptare mai rapidă.
• Unele cicluri de alegeri preconizate pentru anul acesta sau anul următor vor fi amânate.
• Multe state vor discuta mult mai serios trecerea la votul online, ceea ce va creşte dependenţa politicului şi a omenirii de deţinătorii cheilor acestui spaţiu de comunicare, de unde şi nevoia mai mare de reguli.
• Rolul statului în viaţa comunităţilor va creşte, cu riscul unor abuzuri.
• Partidele ecologiste, aflate deja în creştere până la apariţia crizei vor deveni şi mai de succes dacă vor îmbărţişa tema sănătăţii umane şi nu doar a planetei.
• Va creşte şi consumul de energie al planetei, de această dată pe o nouă direcţie: nu mai înecăm planeta cu noxe, ci o umplem de servere şi o prăjim.
•  Partidele care au muncit mai mult la conectarea electoratului lor la formele de comunicare online - sau care o vor face mai rapid - vor avea creşteri de voturi substanţiale.
• Partidele vor fi obligate să promită şi să prindă în ofertele lor elecotrale/programele lor de guvernare mai mulţi bani pentru sănătate, cercetare, educaţie şi ordine publică.

Comunicare şi marketing politic

• Platformele tip messenger devin noul door to door.
• Platformele de tip Skype, Zoom, Google Meet, Hangouts etc, vor completa masiv şi în unele cazuri vor înlocui manifestaţiile de stradă politice sau civice.
• Audienţele online vor deveni un instrument de comunicare mult mai des utilizat.
• Va creşte found raising-ul online.
• Training-urile de comunicare realizate online vor exploda, ca şi consultanţa politică remote şi crearea de war-room-uri online.
• Apariţiile publice vor fi mult mai meticulos pregătite, pentru că oamenii vor aştepta mult mai puternic discursuri necitite, în care implicarea emoţională este evidentă şi autentică.
• Se vor face investitii mari în securizarea informaţiei online.
• Va avea loc o revoluţie a “cadourilor” de fidelizare pentru alegători, atât mediul online cât şi curieratul vor juca un rol esenţial.
• Panotajul stradal va avea de suferit în favoarea celui online.
• Se va regândi deontologia profesională.

Mass-media

• Viteza de mutare a televiziunilor main stream în online va creşte, pentru că acestea au constatat, odată în plus cu această criză, că nu fac faţă nici costurilor de producţie şi nici vitezei de propagare a informaţiei în spaţiul public.
• Oamenii învaţă să se ferească mai mult de fake news pentru că au realizat că informaţia corectă le poate salva viaţa iar cea falsă le-o poate pune în pericol.
• Foarte probabil vor creşte audienţele televiziunilor care livrează informaţie specializată şi mai bine verificată.
• Vom vedea mai multe transmisii cu drone şi pe telefon decât cu echipe mari şi care de televiziune.
• Se va regândi deontologia profesională.

Educaţie

• Universităţile respectate din lume îşi vor adapta rapid proiectele în derulare la noua realitate mondială aflată sub umbrela Covid-19.
• Se vor dezvolta vertiginos bibliotecile online cu finanţare din partea statului şi cu acces mult mai mare pentru cercetători/studenţi etc. Ţările din est vor fi forţate să facă un salt new media uriaş.
• La nivel instituţional, se vor formaliza cu precădere educaţia online, examenele, evaluările etc.
• Învăţământul la distanţă va creşte spectaculos, ceea ce va aduce la o revoluţie şi în piaţa şcolilor private internaţionale. Acestea vor trebui să treacă de la metoda “mai mult de la mai puţini” (în baza prestigiului instituţie), la metoda “mai puţin de la mai mulţi”.

Concluzii

Omenirea funcţionează ca un grup de anticorpi care învaţă să supravieţuiască în medii din ce în ce mai ostile, desigur cu un număr de pierderi semnificative, de fiecare dată.

De aceea, foarte probabil una dintre liniile de cercetare va fi viteza cu care omenirea şi-a crescut asertivitatea şi capacitatea de empatie folosind mediul online ca instrument de comunicare.

Să ne amintim că oamenii comunicau cu emoţie şi impact puternic mesaje prin intermediul porumbeilor voiajori sau prin scrisori, fără să se altereze mai nimic din emoţia şi informaţia transmisă. Criza Covid-19 ne-a dezvoltat, cu viteza albirii părului în cazul unui om care vede brusc un lup în faţa sa, capacitatea de a fi asertivi, empatici şi eficienţi în asimilarea şi trasmiterea informaţiilor folosind internetul şi reţelele de socializare, aproape la fel de acurat ca şi cum am sta faţă în faţă. De la lideri politici, psihologi, preoţi, medici, studenţi, oameni tineri şi bătrâni toţi se adaptează azi cu rapiditate.

Pentru fiecare dintre noi spaţiul fizic personal şi timpul alocat altor activităţi-  decât munca sau odihna şi hrana pentru a mai putea munci - capătă o mult mai mare importanţă. Redescoperim importanţa unei îmbrăţişări, a contemplării, a comunicării de dragul schimbului de idei şi emoţii, nu de dragul profesiei sau al altui interes egoist.

Redescoperim rolul protectiv al locuinţei personale, după ce lucrurile conduceau din ce în ce mai mult către locuinţa ca loc de dormit. Ne redescoperim pe noi în comunitate şi în relaţia spirituală pe care o avem cu lumea, cu transcendentul şi cu ceilalţi indivizi, conectaţi cu totul la o mare Peşteră Online. Platon ar fi mândru de noi.

Analiză de Cătălin Dumitru

Fost consilier de stat al preşedintelui României, consultant personal al prim-miniştrilor români şi moldoveni, doctor în ştiinţele comunicării, Cătălin Dumitru a acumulat o experienţă vastă în domenii  precum consultanţă politică, relaţii media şi comunicare, elaborarea şi  promovarea politicilor publice şi electorale, sau managementul campaniilor. Fondator al companiei Kensington Communication, una dintre cele mai respectate agenţii în domeniul comunicării şi marketingului politic, cu campanii în România şi în regiune şi de asemenea în diferite state din Africa. Profesor asociat la Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Cătălin Dumitru a pregătit, de asemenea, mulţi miniştri, parlamentari, eurodeputaţi şi alţi politicieni în comunicare politică, public speaking şi relaţii cu mass-media. Este creatorul unui nou instrument de cercetare, numit „audit de comunicare politică”, foarte bine implementat în ţările din estul Europei.