În realitate, eu cred că, în afara „tradiţionalei“ schimbări de găşti, nu se va întâmpla nimic nou, în sensul bun al cuvântului. Vom avea noi „genii“, alte nulităţi protejate, alte propuneri pentru „Nobel“, alte trageri de sfori ICR-iste (Institutul Cultural Român), alţi „reprezentanţi“ ai literaturii române în lume, urmând, cu ochii fixaţi, fireşte, pe bugetul statului (fiindcă acesta este, practic, ţelul „cultural“), să ne continuăm plânsul şi jalea, îndureraţi fiind de faptul că literatura română nu este luată în seamă de nimeni şi că „genialitatea“ ne este insuficient (re)cunoscută. Deh!, suntem invidiaţi, „străinătatea“ ne bagă beţe-n roate. Mai încercăm... Aşadar, alţi bani, altă distracţie...! Trăiască literatura şi ugerul statului trăiască!

P.S. Ştiaţi că Ion Brad, un anonim al literaturii române, de altfel, -- al cărui singur „merit“ este acela că a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, din 1974 şi până la căderea regimului comunist, în 1989 -- primeşte „INDEMNIZAŢIE DE MERIT“, în vreme ce scriitori cu adevărat meritorii nu beneficiază de această indemnizaţie? -- cuantumul lunar al acesteia reprezentând de 3 ori valoarea brută a salariului minim pe economie şi este neimpozabil. 

Această „indemnizaţie“ este plătită din banii dumneavoastră -- în cazul în care nu ştiaţi. Înmulţiţi salariul minim pe economie cu 3 şi veţi afla suma! -- atenţie!: neimpozabilă.

Apropo, dumneavoastră cât aveţi pensiile, salariile, „indemnizaţiile“?

...Dar, până una-alta, hai s-auzim de bine!