Unde a dispărut electoratul de dreapta?

Stă acasă, bine mersi, unde să dispară. Nu l-a convins nici un partid de dreapta că merită să fie votat. În plus, în lipsa unificării dreptei, chiar dacă ar fi mers la vot, tot PSD câştiga, pentru că voturile dreptei se spărgeau în mai multe pachete, pe când ale stângii, nu. Nucleul dur al votanţilor PSD, 37% din 49% prezenţă  la vot, înseamnă circa 18%.  Aceştia îşi păstrează opţiunea de vot oricând şi oricum.

Cam acestea trebuie să fi fost motivele pentru care votanţii de dreapta au stat acasă.

Circa 52% au lipsit de la vot. Dintre aceştia, circa 20% nu vin niciodată la vot, pentru că nu-i interesează, dar restul de circa 30% sunt votanţi de dreapta care nu s-au deranjat până la secţiile de votare.

În Bucureşti situaţia este şi mai dramatică. 67% dintre alegători n-au votat.

De ce?

Politicienii trebuie să caute răspunsuri la aceste întrebări.

• Alegătorii de dreapta nu mai vor vechi partide, vechi politicieni, vechi metehne. De aceea, la Bucureşti s-au orientat mai degrabă spre USB, partidul lui Nicuşor Dan, un partid anti sistem, nici de stânga nici de dreapta, cu oameni noi, părând a aduce altceva în politica românească. Vom vedea dacă şi această speranţă se va nărui cum s-au năruit atâtea.

În ţara lucrurile au stat oarecum mai echilibrat, alegătorii de dreapta s-au dus tot către PNL, în lipsă unui USB lansat la nivelul ţării.

N-ar fi exclus, în cazul în care USB devine USR, şi se lansează în toată ţara, să înregistreze şi în oraşele mari, cel puţin, succesul de 30% de la Bucureşti.

Chiar şi la locale, dar cu atât mai mult la alegerile parlamentare, alegătorii votează cu ochii la liderii partidelor, n-au timp şi energie să studieze programe. Dacă liderii partidelor prezintă încredere, în privinţa onestităţii şi fără un trecut dubios, atunci votează partidul respectiv. Dacă nu găsesc, atunci mai degrabă stau acasă, nu vin să voteze că nu au cu cine.

În acest context nici nu prea există mari preferinţe de genul „stânga-dreapta”.  Important este ca liderii, cei care decid politici viitoare, să prezinte încredere. Aşa se obţin voturile.

  2. Consecinţa primului punct este că nu infrastructura de partid, reţeaua de filiale, campania electorală,  mai contează aşa de mult. Mai ales acum când legislaţia şi DNA face tot mai dificilă cumpărarea de voturi.

Ce reţea a avut Nicusor Dan în Bucureşti? Câte sedii, câţi militanţi, câţi oameni care bat din poartă în poartă? Sediul central al USB era într-un apartament, unde n-a avut cum să invite ziariştii, la conferinţe de presă.

Este adevărat că a avut multe corturi, dar au stat mai mult goale, din ce am văzut cu ochii mei.

În consecinţă, prezenţa charismatică a liderilor, modul lor de a prezenta principiile şi valorile partidului, trecutul lor în politică, noul pe care îl promovează, au contat mai mult decât reţelele locale, decât militanţii şi resursele materiale.

Când vor înţelege acest lucru, politicienii cu state vechi ar face bine să se retragă şi să lase locul celor tineri.

• Cea mai importantă cauză pentru care dreapta a pierdut este aceea că s-a prezentat dezbinată la recentele alegeri.

Era  evident că dacă voturile alegătorilor de drepta s-au fărâmiţat între  3-4 partide, rezultatul nu avea cum să fie altul.

Episodul ARD din 2012 nu este relevant, pentru că între timp PSD se erodase la guvernare, nu există prea multe familii mulţumite de cum o duc.

Scorurile adunate ale dreptei, obţinute de diversele formaţiuni care sunt, sau se pretind, de dreapta, bat scorurile obţinute de către PSD.

În măsura în care dreapta se va prezenta fărâmiţata, formată din partide care se consideră adversare în lupta electorală, rezultatele nu aveau cum să fie, şi nici nu vor fi, altele.

• Majoritatea alegătorilor sunt motivaţi, mai degrabă, de necesităţile traiului de zi cu zi. De locuri de muncă, de şcoala copiilor, de veniturile familiei, de şansele de a-şi oferi un trai cel puţin decent.

Succesul politicienilor care promiteau marea cu sarea se restrânge, de la un episod electoral la altul. Poţi minţi odată, de două ori, dar nu poţi minţi pe toată lumea tot timpul.

De aceea electoratul se uită, mai degrabă, spre politicieni tineri, pe care nu i-a prins, încă, minţind.

• Teoriile economice, cele de politică externă, echilibre macroeconomice şi poziţii geostrategice n-au priză la electorat, pentru că nu este obişnuit să opereze cu ele. Cu excepţia celor foarte educaţi şi care se lovesc de ele mai des.

Aşa se face că discuţiile referitoare la  ameninţările ce pândesc România în context european şi al ameninţărilor globale, n-au fost prizate de publicul larg. Aceasta este şi explicaţia faptului că deşi PSD este, mai degrabă, ostil arajamentelor externe în care se află România, şi-a ţinut aproape nucleul dur al alegătorilor, exploatând şi teama lor de exigenţele şi aranjamentele UE, fără legătură cu cele balcanice, în care noi încă ne complacem.

• În fine, marea problemă este alegerea primarilor în diferite stadii de conflict cu justiţia, unii condamnaţi definitiv, care au câştigat, totuşi, fotolii de primari.

Unii comentatori găsesc că populaţia nu mai este aşa de ataşată de funcţionarea unei justiţii exigente, de succesele DNA, că e motivată, mai degrabă, de raţionamentul: fură ei, dar să facă ceva şi pentru noi, să ne „dea” şi nouă din ce fură.

Aşa se face că politicienii care au furat ei, dar n-au împărţit prada cu alegătorii, ba le-au mai şi luat,  nu  sunt bine văzuţi de către o parte a electoratului care judeca în termenii aceştia primitivi.  Sunt multi, puţini?

Sigur, acest raţionament funcţionează la o parte a electoratului, nu la tot. Care este procentul celor care sunt înclinaţi să văd astfel lucrurile, greu de spus. Rezultatele votului la alegerile locale spun mai bine despre ce procent este vorba.

În concluzie.

Acest gen de analize trebuie făcute la nivelul fiecărui partid în parte, dacă doreşte să nu repete eşecul la viitoarele alegeri. Chiar şi de către PSD, pentru că nu e sigur că la alegerile parlamentare electoratul de dreapta vă mai stă acasă, având în vedere miza mai mare, cum s-a văzut deja la alegerile prezidenţiale.