A treia ocazie a venit odată cu decizia Curţii Constituţionale de la Chişinău de a recunoaşte limba română drept limbă oficială în Republica Moldova, moment folosit din plin de preşedinte pentru a-şi arăta satisfacţia în direct, la oră de vârf. Ocaziile speciale în care proiectul a fost anunţat şi apoi întărit, plus modul fără echivoc în care a fost formulat, au plasat ştirea pe primul loc în toate publicaţiile.

Anunţând un asemenea proiect, preşedintele şi-a asumat câteva riscuri. Pe plan european, astfel de  abordări nu sunt îmbrăţişate cu căldură. Dar, ce poate Europa să-i facă lui Traian Băsescu în afara câtorva declaraţii anonime scăpate pe surse? Problemele interne ale Europei sunt uriaşe, vin alegerile în primăvara lui 2014, iar eşecul aproprierii Ucrainei de UE, a provocat o criză uriaşă la Kiev. Aşa că, numai de declaraţiile lui Băsescu nu are Europa timp să se ocupe.

Pe de altă parte, la Chişinău partidele din coaliţia pro-europeană se simt ameninţate de astfel de declaraţii care dau apă la moară propagandei comuniste. Şi în Republica Moldova vin alegerile, iar parafarea de la Vilnius nu însemnă că lucrurile au devenit ireversibile. Liderii partidelor de la Chişinău nu s-au raliat deloc proiectului definit de Traian Băsescu şi este clar că se feresc cât pot să fie asociaţi cu ideea unionistă. Însă, parafarea de la Vilnius a dat încredere majorităţii cetăţenilor Moldovei că visul european este realizabil şi că drumul început va duce cu adevărat spre Uniunea Europeană. Aceşti oameni cărora li s-a oferit perspectiva europeană şi desprinderea de spaţiul rusesc nu vor accepta ca parcursul Republicii Moldova să fie deturnat. Ceea ce se întâmplă la Kiev este un exemplu.

Pe de altă parte,în România, ideea unionistă nu are cum să fie respinsă de majoritatea românilor. Dacă, îi întrebi pe români, aşa la modul general, cum privesc reunificarea, bineînţeles aproape toată lumea va fi de acord. Două sondaje de opinie, unul INSCOP, publicat de Adevărul, celălalt IRES, arată că între 60% şi 70% dintre cei întrebaţi susţin proiectul Unirii.

Iată cum, dintr-un singur foc, Traian Băsescu încearcă să se facă  popular în două segmente electorale semnificative.

Unul, în Republica Moldova, cel al pro-europenilor care nu vor mai accepta nimic altceva, decât calea occidentală pentru ţara lor. Iar, în lipsa unei integrări într-un orizont de timp acceptabil, Unirea rămâne singura opţiune fezabilă pentru cei ce îşi doresc integrarea Republicii Moldova în Occident.

Al doilea, în România, electoratul care vede în Unire împlinirea unui ideal naţional. Lipsit de popularitate la sfâşitul celor două mandate, Traian Băsescu crede că a găsit modalitatea de a renaşte electoral. Să nu uităm vor fi şi în România alegeri în 2014. Iar, dacă peste câţiva ani, ne vom uni cu Moldova, noua ţară reunificată nu va avea nevoie de un preşedinte ales după o nouă Constituţie?

Şi de ce n-ar fi Traian Băsescu un candidat cu şanse pentru preşedinţia noului stat reunificat? Pentru încă două mandate?