Constat, însă, cu tristeţe că ramâneţi prinsă în acelaşi proces de înfierare a duşmanilor invizibili. Scrisoarea semnată de dumneavoastră putea fi publicată fără probleme în „Scînteia” anilor ’50, schimbând câteva nume proprii şi, bineînţeles, ortografia. Aţi fi fost „pe linie”!

Vă explic din nou, în speranţa că veţi curma şirul de injurii pe care mi le adresaţi: datorez loialitate celor care au avut şi au încredere în mine, începând cu preşedintele Traian Băsescu, alături de care am avut onoarea de a lucra zece ani şi încheind cu toţi cetăţenii României. Loialitate care nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Loialitate garantată şi de faptul că am depus de trei ori jurământul de credinţă faţă de Patrie.

Dumneavoastră înţelegeţi cu totul altceva prin „loialitate”: servilism şi cultul personalităţii. Nu am semnat vreun pact şi nu am făcut înţelegeri dubioase de dragul voturilor. Nu cred în feudalismul politic, ci în libertatea opiniilor, chiar şi contrare. De altfel, nici Traian Băsescu nu mi-a cerut astfel de lucruri vreodată, spre meritul său si având toată admiraţia mea.

Până la a estima „oportunismul” sau „dezicerea” mea de Traian Băsescu, vă invit iar să măsuraţi pagubele produse de dumneavoastră Dreptei.

Şi cred că îi datoraţi scuze Monicăi Macovei. Fără dânsa, ceea ce se numeşte „independenţa Justiţiei” - pe care vă închipuiţi că o apăraţi de una singură - nu ar fi existat. Momentan, vă aflaţi pe aceeaşi listă selectă de denigratori ai Monicăi Macovei alături de Dan Voiculescu şi baronii PSD.


Citeşte şi:

Scrisoare deschisă adresată doamnei Elena Udrea”

„Despre oportunism, aroganţă şi alţi demoni. Scrisoare către MRU”

„Un duet pentru neliniştea noastră”