România nu poate progresa ruptă în două

Ca şi cum n-ar fi fost suficiente încercările istorice prin care a trecut România, unele naturale, ce nu puteau fi oprite, altele, războaiele, care n-au depins de ea, suntem acum în situaţia să ne facem rău cu propria voinţă.

Cum să te dezvolţi, să evoluezi, să ajungi din urmă state al căror nivel de trai şi civilizaţie îl invidiem, dacă ne-am împărţit în două tabere şi principala noastră preocupare e să ne înjurăm, să ne dăm la gioale, să ne bălăcărim cât e ziua de lungă, iar de dezvoltare şi evoluţie nu mai avem timp şi energie.

Principala vină pentru această situaţie o poartă acum USL, care a demonizat fosta guvernare şi pe preşedintele Băsescu până la limite iraţionale: suspendarea preşedintelui pentru vinovăţii imaginare, atacarea fostei guvernări pentru incompetenţă, hoţie şi corupţie.

Mulţi dintre cei care au votat USL aşteaptă dovezile din care să rezulte superioritatea, cinstea şi eficienţa actualei guvernări, mult trâmbiţate în campania electorală. Nu numai ca nu vin, dar sărăcia şi justiţia demonstrează exact contrariul celor trâmbiţate în campanie de  USL.

Totul s-a dovedit o himeră

Cinci miniştri la Educaţie într-un an şi jumătate, ruşinea unui premier plagiator, miniştri actuali, Fenechiu, Dragnea, Vosganian, dau cu subsemnatul prin justiţie, ca să nu mai vorbim de cel mai penal parlament din istoria recentă.

Iar nivelul de trai scade, tot scade, sub povara taxelor, impozitelor şi creşterii preţurilor.

Principalele legi adoptate prin mult hulita răspundere guvernamentală a fostei guvernări au rămas în picioare, dovadă că erau bune, nu proaste cum a trâmbiţat mereu USL. Ordonanţele de urgenţă nu numai că n-au încetat, au şi crescut ca număr şi tehnică de evitare a legislativului.

Proiectele Roşia Montana şi gazele de şist, demonizate înainte de alegeri, sunt acum bune. Iar minciuna şi manipularea sunt sancţionate în stradă.

Victor Ponta recunoaşte acum că în 2009-2010 România era nefinanţabilă şi restructurările - implicit tăierile de salarii bugetare - au fost necesare.

Sănătatea este tot nereformată, de marile proiecte: regionalizare, descentralizare, schimbarea Constituţiei, atragerea fondurilor europene, se alege încet, încet, praful.

Ca un blestem, între ce promit politicienii şi ce realizează este o distanţă cosmică.

Cum opoziţia încă nu şi-a revenit după eşecul de la alegerile trecute, calul de bătaie al puterii a devenit Traian Băsescu.

Atacat şi făcut ţap ispăşitor de către actuala putere, scenariul prinde la o parte a populaţiei, obişnuită să arunce vina pe oricine altcineva, în afara propriei persoane, pentru nereuşitele şi nerealizările proprii.

Sindromul ţapului ispăşitor, de care suferă societatea românească, exploatat abil de către actuala putere, face ravagii în societate.

Cei care marşează la această diabolizare uită că în perioada Tăriceanu şi acum, în guvernarea USL, Traian Băsescu n-a avut şi nu are nicio putere. Face doar decalaraţii. Nu semnează HG-uri, n-are iniţiativă legislativă, poate sesiza CCR sau trimite o singură dată o lege înapoi la Parlament. Atât.

În rest, aiurelile cu preşedinte „jucător”, cu intervenţii brutale în actul de guvernare, toate s-au rezumat la cooperarea şi colaborarea cu Emil Boc. Care de multe ori n-a ascultat de Băsescu, în cazurile TVA 24%, Roşia Montană şi multe altele.

Că justiţia ascultă de Băsescu, o altă mare tâmpenie, pâinea şi cuţitul alocărilor bugetare, salariile, sunt la Ponta, nu la Băsescu. De ce-ar asculta magistraţii de un om care mai are un an până pleacă din funcţie şi nu are nicio prerogativă legală să influenţeze justiţia. Basme, pentru cei dispuşi să aibă un ţap ispăşitor la dispoziţie.

Că declaraţiile preşedintelui stârnesc atâta patimă şi ură are o singură explicaţie: lovesc acolo unde doare cel mai tare şi devoalează şmecheriile actualei puteri.

În acest scenariu ne găsim acum.

Cu ţara ruptă în două, pro şi anti Băsescu. Ca şi cum am avea sufieciente resurse umane şi materiale pentru a duce un război intern, chiar şi în interiorul unor familii, în loc să punem la un loc resursele, atâtea câte sunt, pentru a ne dezvolta şi progresa.

Fiecare parte aşteaptă şi se bucură de câte ori cealalata dă chix. Ca şi cum eşecul nu s-ar contabiliza la noi toţi.

Există şi la putere şi la opoziţie oameni capabili, care sunt ţinuţi despărţiţi de bariere iraţionale, în loc să pună umărul, unii lângă alţii, la dezvoltarea ţării.

Principalii vinovaţi sunt politicienii, care s-au despărţit de la bun început în tabere ireconciliabile, incapabili să facă guverne de coaliţie, să unească toate resursele ţării într-un singur şuvoi, spre dezvoltare şi progres.

Motivaţi doar de furturi cât mai consistente din averea ţării, de corupţie, clientelism şi manipulare a votanţilor.

Plătim cu toţii această politică idioată, mai grav, societatea românească este şi ea împărţită în două tabere vrăjmaşe, după modelul politic. Puţin lipseşte să ne întoarcem la confruntări violente de stradă, ca în timpul mineriadelor, la distrugerea totală a brumei de respect de care ne mai bucurăm în ochii partenerilor noştri europeni şi americani.

Există şanse să oprim autodistrugerea, precum a miticului animal Katoblepas?

Mi-e teamă că nu.