Că i-a cam trecut vremea, că ar fi timpul să se retragă, că nimeni nu mai dă nici măcar o ceapă degerată nici pe el, nici pe minciunile sale. Că parcursul lui de fiinţă îngâmfată, etern încântată de sine, veşnic bine orientată, care a trecut nepăsătoare şi cu nesimţire maximă de la un partid la altul, care, mai mult, a inventat partiduleţe pe care mai apoi a ştiut să le vândă de aşa manieră încât el personal să se mai căpătuiască o dată şi încă o dată chiar în aşa măsură încât să ajungă preşedintele PNL şi prim-ministru,  care atunci când nu a avut funcţii a făcut bani a ajuns foarte aproape de punctul terminus. Că şi creaţia mincinoasă numită ALDE care a păcălit o vreme chiar şi pe cei din familia europeană cu acelaşi nume nu mai înseamnă astăzi pentru români nimic. Că poporul nu o mai vrea şi pace. Aleluia! Alianţa domnului Tăriceanu cu propria-i micime, impostură, cu tupeul devenit marcă de identificare nu mai e dorită de electorat şi pace. Astfel făcându-se  că nici măcar un singur candidat al respectivei creaţii politice de buzunar, artificiale,  astăzi lipsite de orice urmă de credibilitate, nu a fost ales să facă parte din Parlamentul European.  Şi tot astfel rămânând cu buzele umflate şi fiind silite să stea acasă şi cele două dive, altminteri cam supraponderale şi binişor îmbătrânite, expirate ale partiduleţului în cauză. Dive ce se concurează una pe alta la capitole dezonorante precum cameleonism, gust al parvenirii, traseism politic, imoralitate. E vorba, aţi ghicit, desigur, despre Norica Nicolai şi Renate Weber.

Numai că, iată, dl. Tăriceanu nu se lasă. Obrăznicia lui e fără seamăn.  Încurajat de organizaţiile de bază, acţionează precum Agamemnon Dandanache. Dă şi luptă. Inventează împreună cu inşi de aceeaşi teapă de la PSD fraude electorale, îşi dă votul pentru tot felul de ridicole şi inutile comisii de anchetă, îşi anunţă candidatura la viitoarele alegeri prezidenţiale îndemnat patetic  să o facă întru salvarea naţiunii de o altă inenarabilă doamnă pe nume Liliana Mincă. Mai mult. Nu le uită nici pe sus-numitele cucoane Weber şi Nicolai. Şi vrea să le căpătuiască. Pe banii românilor, desigur. 

Puţin contează că la alegerile din urmă cu o lună, poporul le-a spus lui Tăriceanu şi compania că nu îi mai vrea şi pace. Aceluiaşi popor pare-se că i se va băga pe de-a sila pe gât cucoana Renate Weber.  Care datorită aritmeticii parlamentare şi protecţie lui Călin Anton Popescu-Tăriceanu îşi va putea astfel trece în cv, fără a avea pentru aceasta nici cel mai mic merit, doar fiindcă a miluit-o partidul, şi postul de avocat al poporului.

Poporul? Care popor? El puţin contează. Pentru total lipsita de scrupule şi de bun simţ doamnă Renate Weber care ba l-a slujit şi lăudat pe Soros a cărui fundaţie – filiala românească- a prezidat-o, ba l-a hulit în clipa în care i-a cerut-o dl. Tăriceanu, care ba s-a făcut preş în faţa d-lui Băsescu, ba l-a făcut în toate felurile pe la televiziunile famiglie Voiculescu atunci când s-a văzut obligată să părăsească aparatul de lucru al Adminstraţiei prezidenţiale importante sunt doar funcţia şi banii.

“Avocatul Poporului e al celor de la ALDE”, ciripea zilele trecută analfabeta funcţional Viorica Dăncilă. Anunţând astfel rezultatul încă unei împărţeli politice mizere, menite să perpetueze funcţionarea unei alianţe de guvernare care, în mod vizibil,  duce România spre dezastru. Pentru Dăncilă, Tăriceanu şi ceata puţin contează că poporul nu vrea un astfel de avocat. În vremea ce pentru doamna Weber importantă este doar  sinecura.   

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro