Presa de investigaţie a aflat că toată afacerea aceasta cu iz politic, afacere complet necinstită, însă simptomatică pentru lipsa de caracter a celor ce se află astăzi la vârful conducerii pesediste este însă încă şi mai urât mirositoare. Preşedintele sindicatului poştaşilor, un ins uns cu toate alifiile, inclusiv cu aceea de fost parlamentar PSD, ins pe care îl cheamă Matei Brătianu şi care parazitează spaţiul public din 1990 încoace, a încheiat cu şefii social-democraţilor români un protocol de colaborare prin care membrii de sindicat sunt reciclaţi în informatori în lege. Poştaşii nu vor mai aduce doar pensii, ziare şi scrisori, aşa cum prevede fişa postului, ci vor deveni şi securişti.

Adică se vor insinua în case, în apartamente, vor încerca să pară simpatici, prietenoşi,  vor face tot ceea ce trebuie pentru a-i trage de limbă pe beneficiarii serviciilor lor. Iar mai apoi vor da fuguţa şi vor întocmi note informative din care PSD să afle cine sunt cei nemulţumiţi, cine nu îi va da votul, cine trebuie trecut pe lista neagră. Că doar tot se pregăteşte el, partidul, să pună de o dictatură.

Altfel spus, dl. Matei Brătianu îşi transformă colegii, mai corect spus pe cei pe care îi prosteşte că le-ar apăra drepturile, însă, în realitate, îi jecmăneşte, prosperă pe seama naivităţii lor şi a cotizaţiilor plătite de aceştia, în plutoane de informatori.

Atunci când afli toate acestea, dar şi constaţi seninătatea cu care atât responsabilii falimentarei Poşte Române, cât şi conducerea sindicatului postaşilor ca să nu mai vorbim despre mai marii pesedişti vorbesc despre mizeria morală ascunsă de acest protocol, nu poţi să nu te mai minunezi o dată. Nu poţi să nu îţi faci cruce şi să te întrebi până unde va merge şi cât de mare poate fi ticăloşia fiului fostului şef de post dintr-o amărâtă comună teleormăneană şi fost repetent al Politehnicii bucureştene, numitul  Dragnea Liviu Nicolae.

El şi alţi vorbeţi ai partidului, de la cei cu vechi state de serviciu în sprijinul minciunii şi dezinformării, gen Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea, ex-peremistul Codrin Ştefănescu până la mai nou veniţii de genul abjectului Liviu Pleşoianu ori al tânărului deja pervertit Florin Manole au tot ţinut-o langa, de vreo doi ani încoace, cu povestea referitoare la statul paralel. Ne-au intoxicat cu basmul cu cocoşul roşu al miilor de telefoane ascultate de SRI, cu povestea protocoalelor ilegale dintre DNA şi servicii, cu câţi români cinstiţi au avut de pătimit de pe urma Statului paralel. Iar acum, ce să vezi îşi recrutează informatori din purtătorii de tolbe cu ziare, mandate şi scrisori. Pun ei însuşi de un stat paralel care merge şontăc-şontâc, cu tolba atârnată de gât, făcând însă astfel încât să întoarcă România acolo unde era înainte de Decembrie 1989. În era fricii şi a bănuielii. A supremaţiei Cooperativei Ochiul şi Urechea.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro