Mă uit încremenită la haita asta în sutane furate, care s-a pus să ne jefuiască laolaltă cu toţi politrucii roşii de care n-o să mai scăpăm niciodată. Mă uit şi nu-nţeleg cum de-am ajuns aici. Cum de-am ajuns, după generaţii şi generaţii numai de sacrificiu, să ne-nchinăm la nişte mafioţi, la nişte securişti în straie negre, la nişte hoţi care ne spală minţile, la nişte infractori cu Scriptura-n mână, ieşiţi în faţa noastră direct de pe uşa CC al PCR. Mi-e silă c-o adunătură întreagă de indivizi şcoliţi în laboratoare comunistoide au tupeul să-i tâmpească pe cei de lângă mine c-o propagandă greu de imaginat pentru o minte încă-ntreagă. Au tupeul să ne fure nu doar trecutul, nu doar prezentul, ci şi tot viitorul.

Tovarăşul Sebastian de la Mănăstirea Ţeghea, cunoscut în rândul proştilor ca noi ca părinte duhovnic, s-a pus să ne jefuiască vieţile. Ştie tovarăşu’ bine ce trebuie să facem noi, tâmpiţii ajunşi, Dumnezeu ştie de ce, pe pământ, pentru binele nostru. Ştie şi ne şi spune clar, răspicat, la microfon, aşa cum a-nvăţat de la întâiul fericit al ţărişoarei. „Să votăm cu cei care sunt ortodocşi. Cu Victor Ponta, căci el poate să ne unească, să ne ajute să ne ducem viaţa noastră pe calea desăvârşirii”.

Pe calea DESĂVÂRŞIRII, aţi înţeles? Pe calea aceea a desăvârşirii, în care banii mei şi-ai tăi sunt aruncaţi de politruci, cu milioanele, din buzunarele ţării în buzunarele tovarăşilor în sutane. Calea aceea a desăvârşirii, în care politicienii ăştia creştini, ortodocşi şi preaminunaţi, care trag după ei toţi baronii îngropaţi în dosare penale, îşi ascund păcatele sub sutanele popilor din fruntea ţărişoarei.

Asta ne zice popa Sebastian, aberând în faţa mulţimii cu credinţă în inimi cuvinte furate din Biblie şi amestecate pe nedrept cu mizeriile învăţate în şedinţele comunistoide ale unei biserici ortodoxe române uitate de Dumnezeu. Ale unei biserici ortodoxe române pline de cele mai grele păcate ale lumii, pusă pe învrăjbit muritorii, pusă pe sădit ură şi pe spălat minţile unui neam blestemat să nu mai scape niciodată de ciuma roşie, care ne-a îngropat părinţii şi bunicii.

Un alt tovarăş, tot în sutană şi tot la microfon, zis şi Iustin Sigheteanul, de pe la Maramureş, ne ceartă. Ne ceartă că îndrăznim să nu mergem la vot în număr mare. Îşi aruncă arătătorul în aer şi-ncepe propaganda ortodoxo-pesedistă în faţa neamului preacredincios. „Noi vă spunem: votaţi-l pe al nostru! Trebuie să fie creştin, să fie ortodox, să se închine, să facă Sfânta Cruce!”.

Câtă prostie! Atât îmi vine-n cap! Prostie vopsită-ntruna ortodoxă de-un popă aruncat de Dumnezeu pe iadul ăsta de pământ. Dar Sigheteanul ştie cum trebuie să iasă „al nostru” şi îşi aruncă-n luptă armata-n treagă de popi ca el, amestecată cu creştini jefuiţi de credinţă. „Părinţii, vă puneţi în fruntea credincioşilor! Aşa v-am spus, da? De la biserică, nu-i lăsaţi, nu doar că-i îndemnaţi! Vă puneţi în fruntea credincioşilor şi de la biserică direct la vot, în hainele preoţeşti!”. 

Şi nu or să te lase!

Munceşti ca prostu’ până cazi în genunchi. Speri ca prostu’. Tot tragi de tine. O urmă mică de vis te-adună de pe jos din ce în ce mai greu. Te-ai săturat! Asta ţi-e viaţa, nu? A lor nu e aşa! Stai liniştit, ei toţi sunt bine! Doar tu nu eşti. Ei ştiu cum merge treaba-n ţara asta. Doar tu visezi. Ei ştiu să fure. Doar tu n-o faci. Ei ştiu să mintă. Ei ştiu să spele creiere. Ei ştiu să facă circ. Ei ştiu s-arunce pâinea. Ei ştiu şi când să o arunce.

Ei ştiu ce ai nevoie. Ei ştiu ce n-ai nevoie. Ei ştiu cum trebuie să te rogi. Ei ştiu la cine să te rogi. Ei ştiu cum trebuie să votezi. Ei ştiu cum să-ţi tâmpească părinţii. Ei ştiu cine-o să te conducă. Ei ştiu să omoare suflete. Ei ştiu tot. Dar TOT. Doar tu nu ştii. Că tu eşti prost. Că tu tot speri. Că tu munceşti. Că tu eşti nimeni ăla cu principii. Eşti nimeni ăla cu un Dumnezeu. Eşti nimeni ăla cu spiritul dreptăţii! Dar tu habar nu ai cum merge treaba-n jurul tău, în sufletul tău, în mintea ta, în ţara ta.

Dar să stai liniştit! Ei nu or să te lase!