Mesajul acesta este important nu atât pentru România de astăzi, cea de la Vest de Prut, ci pentru că nu doar preşedinţia României, ci şi Parlamentul României a trimis un mesaj clar dincolo de Prut: aici la Bucureşti se doreşte reunirea.  

Rămâne doar ca Filat, Plahotniuc, Ghimpu şi Voronin să înţeleagă că li s-a întins o mâna, iar istoria va rămâne să judece răspunsul lor.
 
Noi, societatea civilă, trebuie să înţelegem că fără dezbatere publică, care duce automat şi la informare, soluţionarea problemelor naţionale nu se poate rezolva.
 
Clasa politică reprezintă o componentă importantă a mesajului transmis de către România, iar el ajunge nu doar pe cele două maluri ale Prutului ci şi în principalele capitale ale Lumii. Este un mesaj politic  care reflectă de fapt o nouă politică a partidelor de la Bucureşti.

Ninel Peia: „Suntem la această dezbatere parlamentari din toate partidele politice şi asta mă bucură. Mă bucur pentru că eu am intrat în Parlamentul României numai pentru trei obiective- în momentul în care cel puţin unul din ele se va îndeplini îmi voi da demisia. Cele trei obiective la puteţi intui din cele 10 declaraţii făcute de mine într-un an de zile în Parlamentul României:

1. revenirea la monarhia constituţională- prin declaraţiile mele politice am iterat acest lucru;

2. prin declaraţiile mele politice şi chiar una intitulată, acum 10 luni de zile, Idealul Refacerii Unităţii Naţionale române trebuie trecut şi consfinţit în noua constituţie. Unirea României cu Basarabia trebuie trecută în constituţie ca ideal al naţiunii române;

3. discriminarea care există în România din punct de vedere al cetăţenilor, al grupurilor politice, al grupurilor etnice, al grupurilor sociale se află acum la un nivel foarte mare; trebuie să avem grijă pentru că toţi avem copii şi nu doresc ca ei să fie discriminaţi în propria ţară.

Cred şi mulţumesc tuturor politicienilor care sau alăturat acestei idei  şi că acest ideal poate fi îndeplinit, cred că nu avem nevoie de aprobarea nimănui să fim patrioţi şi să simţim româneşte.

Împreună vom semna acel pact pentru reunire.” 

Dumitru Bujor: „Deşi fac parte dintr-un partid de opoziţie susţin când puterea sau preşedintele României fac acţiuni care determină nişte paşi următori care ar ugenta reunificarea. Nu pot să nu apreciez modul tranşant în care preşedintele României a militat şi s-a exprimat pentru reunificarea românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Cred că Acţiunea 2012 va avea un rol important pentru acest deziderat.

Sunt sigur că unirea va primi un ajutor important din partea politicienilor, iar aici fac apel la toată clasa politică a României, indiferent din ce partid fac parte şi nu cred că nu se vor alătura la aceste proiecte mobilizatoare.

Trebuie să facem în aşa fel încât să urgentăm această reunificare pe cale diplomatică, să nu fie o simplă speranţă într-un viitor mai îndepărtat.

Consider că România ar trebui să aibă trei proiecte importante din care două s-au realizat, intrarea în NATO, intrarea în Uniunea Europeană şi al treilea ce îl consider de o importanţă capitală, Reunificarea celor două state româneşti.

Vă asigur de sprijinul parlamentarilor din partidul pe care îl reprezint dar şi de sprijinul celorlalţi parlamentari, cred că împreună vom reuşi ceea ce ne dorim cu toţii” 

Aurelian Mihai: „De 10-15 ani o parte importantă a populaţiei româneşti se află în afara graniţelor, pentru că avem cam acelaşi număr de români în Basarabia; peste trei milioane de români sunt în Vestul Europei, tot atâţea la Est de ţară şi undeva la mijloc se află România.

Am spus şi am să mă mai repet: frontierele reprezintă cicatricile unei naţiuni, fie după momente istorice importante, cum ar fi războaiele sau înţelegerile dintre marile puteri.

Sperăm ca aceste cicatrici să fie închise şi evident ca ceea ce este al nostru să revină în graniţele fireşti.

Trebuie să ne fixăm ca până în 2018 reunirea să se facă.Eu aş dori să prind cât încă sunt tânăr acest moment. Aceşti tineri din sală fac parte dintr-o generaţia care sper că va marca pozitiv evoluţia naţiunii române .

Vreau să aduc în atenţie şi modul în care românii din vest militează pentru reunire. Pe data de 30 noiembrie m-am aflat la Roma pentru două zile. Acolo pe 30 noiembrie se sărbătoreşte Ziua Românilor de Pretutindeni, o zi importantă pentru cei aflaţi departe de casă.A fost un moment foarte înălţător, chiar dacă ne aflam în faţa columnei lui Traian, când am deschis steagul cu celebra lozincă Basarabia e România, dovadă că mesajul este cunoscut şi de către românii din străinătate.

Acolo ideea reunirii prinde contur din ce în ce  mai mult şi eu vreau să vă asigur că românii plecaţi de ani buni de acasă gândesc în acelaşi sens în ceea ce priveşte unirea celor două state.

Evident că vorbim de un proiect foarte ambiţios, de un proiect care are toate şansele să poată fi aplicat iar noi să ne bucurăm de rezultate în acest deceniu- să prindem tineri acest moment.

Eu mi-aş dori să văd Basarabia-Republica Moldova  în Europa dar cu numele de România.” 

Bogdan Diaconu: „Foarte mulţi dintre noi ne-am gândit că reunirea se putea întâmpla la începutul anilor '90- într-adevăr a fost primul moment prielnic după căderea blocului comunist, în care românii din stânga şi din dreapta Prutului am sperat în acest ideal de reunificare a neamului românesc.

Să spunem că a fost un context geopolitic care nu a favorizat acest lucru. În schimb, de al începutul anilor 90 şi până acum a fost o tăcere mormântală faţă de subiectul reunirii, iar ea nu se poate întâmpla dacă nu se vorbeşte despre ea.

Acum vorbim deschis şi nu pe la colţuri despre acest lucru, atât aici cât şi la Chişinău. E bine că au fost manifestări pentru Ziua Naţională acolo. Am fost de 1 decembrie şi am văzut că sunt români tot ca şi noi şi se vorbeşte mai intens şi cu patimă.

Este important că noi, clasa politică, am reuşit să venim în întâmpinarea societăţii civile şi să introducem această iniţiativă pe circuitul de dezbatere parlamentară, semnându-l ca co-iniţiatori peste 36  de parlamentari din efectiv toate partidele parlamentare româneşti. Acest lucru este foarte important şi ţin să felicit politicienii pentru acest consens.

Subiectul unirii nu trebuie politizat. Ca el să se întâmple trebuie să fie un proiect al clasei politice şi al societăţii civile şi al tuturor actorilor de pe scena publică românească.

În contextul a ceea ce s-a întâmpla la Vilnius, în contextul în care Ucraina şi Armenia au dat înapoi vis-a-vis de semnarea tratatului de la Vilnius, cred că din punct de vedere geopolitic conjunctura redevine favorabilă pentru reunirea celor două state româneşti.  Trebuie să muncim cu toţii, şi cei de la Bucureşti şi cei de la Chişinău, pentru a ne apropia acest ideal, şi trebuie să convingem pe de altă parte Uniunea Europeană că şi nouă şi românilor din Republica Moldova, şi tuturor membrilor Uniunii Europene ne este mai bine aşa.

Dacă până acum vorbeam de reunificare prin integrarea europeană a Republicii Moldova, cred că e timpul să vorbim cu toată gura despre integrarea Republicii Moldova prin reunire”

Dragoş Gunia: ” Noi aici nu facem o dezbatere deoarece nu cred că se află în Parlamentul României cineva care să nu dorească reunirea celor două state româneşti. Eu cred că împreună putem să împărţăşim din opiniile fiecăruia în aşa fel încât să alegem calea cea mai scurtă pentru ca acest deziderat să se împlinească.

Eu cred că e nevoie ca fiecare dintre noi, dincolo de declaraţii, dincolo de semnături, să şi facă ceva în privinţa unirii.

Probabil că va trebui să mergem cu toţii mult mai des în Republica Moldova, probabil că ar trebui să stăm de vorbă mult mai mult cu cetăţenii din cele două state, români de altfel şi unii şi alţii .

Am fost în vară cu foarte mulţi colegi la Izvorul Mureşului, unde a avut loc o întâlnire deosebită cu românii de pretutindeni. Probabil că genul acesta de acţiuni ar trebui repetate, ar trebui înmulţite, pentru că dincolo de voinţa clasei politice, dincolo de entuziasmul tinerilor trebuie să naştem împreună o mişcare naţională. Orice proiect naţional se clădeşte pe necesitatea lui – noi trebuie să udăm foarte mult şi foarte des rădăcina necesităţii unificării celor două state româneşti.

În mod sigur o să deranjăm pe unii, mai ales pe cei aflaţi mai în Estul Republicii Moldova, dar nu este obligatoriu să fim cu toţii de acord.

Sunt convins că o piaţă mult mai mare pentru Uniunea Europeană este foarte interesantă – trecem de la o piaţă de 20 de milioane de locuitori la una de 24 de milioane- acesta est un atu pe care trebuie să ştim să îl folosim în discuţiile cu cei din vest. ”

Mircea Irimia: ” Din păcate Pactul Ribbentrop-Molotov a rupt o parte din România Mare lăsând o rană deschisă care cred că se va vindeca doar la reîntregirea ţării.

La întâlnirea mea cu românii din străinătate s-a pus mereu întrebarea: ce face în acest moment guvernul, parlamentul, care sunt demersurile şi care este strategia pentru a reuni acea bucată ruptă? Ei au spus clar că acolo sunt români care vorbesc şi simt româneşte, care se roagă şi colindă acum de sărbători în limba română . Dacă vorbim de tradiţii, de datini, de obiceiuri, de folclor, de meşteşuguri, găsim pe ambele maluri ale Prutului aceleaşi lucruri .

Sunt sentimente care ne leagă de acei români şi cred că în actualul context geopolitic este nevoie de strategie şi e nevoie de abilitate . Va trebui să negociem cu toate statele membre posibilitatea reîntregirii ţării şi astfel cei trei milioane de români de dincolo de Prut şi teritoriul să vină în completarea României.

E un lucru bun că ne regăsim în toate partidele politice şi că în această problemă nu există disensiuni. Ne dorim cu toţii România pe care am avut-o.

Este nevoie să se facă cât mai multe astfel de acţiuni şi când ne întoarcem acasă să spunem că la Bucureşti se doreşte Reunirea”

Cezar Cioată: “Sunt moldovean din Suceava, deputat al României din Zona de Nord-Bucovina. Eu aş vrea să nu mai dăm exemple alte ţări, să dăm exemplu Germania, să dăm drept exemplu România, aş dori să dăm de exemplu România plus Basarabia.

Eu aşa vrea să nu mergem cu portbagajul cu cărţi, eu aş vrea să mergem cu tirul cu cărţi în Republica Moldova.

Am avut ocazia să am la şcoală foarte mulţi elevi din Republica Moldova, oameni care vorbeau şi trăiau româneşte. Am fost la ei în Republica Moldova, la casele lor, la şcolile lor. Acolo e nevoie de carte românească, e nevoie de infuzie de cultură românească iar aceste lucruri se pot rezolva foarte simplu prin implicarea noastră.

Trebuie să facem mult mai multe decât facem până acum.

Eu vă propun ca în fiecare judeţ să facem o întâlnire de acest tip.

Mulţumesc de invitaţie. Eu sunt mândru că sunt român, mândru că sunt moldovean şi îmi doresc din tot sufletul să nu mai ţinem cont că avem Prutul între noi. Haideţi să punem osul la treabă şi să facem reunirea Basarabiei cu România”

Dumitru Chiriţă: “În acest caz dictonul mai bine mai târziu decât niciodată este binevenit. Să nu uităm că puteam face asta acum 20 de ani.

În 1989 nu s-a putut dar iată că acum şi moldovenii de dincolo de Prut îşi doresc. Prin adoptarea Limbii române ca limbă oficială sper ca toată lumea să o respecte iar noi în acelaşi timp să ducem stindardul că suntem români şi de ce să nu începem să creiem mitul cetăţeanului român protejat de statul român indiferent unde el se află, că este în România, că se află în diaspora. ”

Precizez că rugămintea organizatorilor a fost de reprezentare din partea tuturor partidelor politice parlamentare. Acest lucru s-a reuşit, deşi în această zi a fost un plen destul de încărcat. Important este mesajul politic transmis din interioriul fiecărui partid, lucru care demonstrează că punctele de vedere sunt comune şi asumate direct de fiecare parlamentar în parte, fără a exista restricţii din interior.