Dl. Cioloş nu a furnizat nici nume, mai mult sau mai puţin răsunătoare, de personalităţi ce ar urma să facă parte din viitorul guvern pentru simplul motiv că lista acestuia e încă departe de a fi definitivă, deschisă modificărilor până în clipa în care va fi transmisă în mod oficial presei, dar şi parlamentarilor ce vor trebui să înceapă audierile candidaţilor la funcţia de ministru. Dl. Cioloş s-a dovedit extrem de prudent şi în ceea ce priveşte comunicarea de amănunte în privinţa programului de guvernare, precizând doar că nu-şi propune deloc să mute munţii din loc şi că nu va opera schimbări semnificative faţă de linia actuală. Nici nu ar avea cum să o facă de vreme ce Executivul pe care ar urma să îl conducă va avea o durată de viaţă de maximum un an.

În loc să vorbească, să intervină telefonic în şuetele televizate de seară, să facă turul televiziunilor, dl. Cioloş a preferat să se întâlnească cu toate partidele şi cu toate grupurile parlamentare spre a le informa asupra intenţiilor sale, spre a se pune la curent cu aşteptările acestora şi, probabil, spre a-şi face o imagine asupra sprijinului de care se bucură din partea acestora. Mai întâi în perspectiva votului de învestitură, mai apoi în guvernarea propriu-zisă.  

Pe lângă partidele şi grupurile parlamentare consacrate, dl. Cioloş şi-a dorit o consultare şi cu fostul preşedinte Traian Băsescu, poate mai puţin în calitatea acestuia de fost şef de Stat, ci în aceea de conducător al Mişcării Populare. Un partid ce nu străluceşte nici prin coagulare, nici prin fermităţi doctrinare, nici măcar prin moralitate, cum nu strălucesc nici partidele mai vechi, dar care are totuşi opt parlamentari ale căror voturi pot să dobândească importanţă. Cu atât mai mult cu cât, chiar dacă nu sunt prea multe dubii în privinţa obţinerii votului de încredere, mult mai puţin clară e imaginea asupra majorităţii parlamentare pe al cărei sprijin va putea conta în activitatea sa curentă viitorul guvern. Aşa că şampaniei de la început de drum i se va putea repede opune Cico-ul răsuflat al nevrerii şi delăsării politice româneşti.

Dl. Gabriel Oprea a repetat şi ieri aiureala, altminteri grăitoare pentru deficitul de moralitate ce îl caracterizează, aiureală în conformitate cu care el şi partidul său îl vor sprijini pe dl. Cioloş, dar vor rămâne pe mai departe aliaţii PSD-ului. Fapt mai mult decât bizar dacă luăm în calcul detaliul că PSD e un partid ce nu ar fi tocmai interesat să îi acorde prea mult sprijin viitorului guvern având în vedere felul deloc onorant şi neaşteptat în care a fost gonit de la putere. De natură să îi ridice destule probleme d-lui Liviu Dragnea.

Liberalii pe care teoretic ar trebui să conteze cel mai mult dl. Dacian Cioloş strălucesc prin oportunism, incoerenţă şi vectori de imagine dubioşi, incerţi şi neexperimentaţi, de genul senatorului Cristian Bodea, trimis cu încăpăţânare pe la televiziuni deşi are mari probleme cu exprimarea coerentă în limba română, spre a ne înştiinţa că guvernul Cioloş e guvernul lui Iohannis şi că eventualul lui eşec va fi eşecul Cotroceniului. Declaraţii care nu prea concordă cu cele ale d-nei Gorghiu şi ale d-lui Blaga dar care sunt relevante pentru dezorientarea şi dezordinea din partid.

Tăcerea utilă şi de bun-simţ a premierului desemnat, în evident contrast cu verbiajul cu care ne-a obişnuit predecesorul său, dl. Victor Ponta, este compensată de agitaţia acelor posturi de televiziune cunoscute ca fief mediatic al PSD- România tv şi Antena 3. Care şi-au mobilizat falşii jurnalişti şi eternii colaboratori spre a-l compromite, chiar înainte de instalare, pe premierul instalat. Mai întâi ca persoană, inventându-i umbre în biografie şi false incompatibilităţi. Pentru indivizi precum Victor Ciutacu, Dana Grecu, Andreea Creţulescu, Radu Tudor, Liliana Ruse, Mircea Badea, Mihai Gâdea, Mugur Ciuvică şi alţii ca ei e un păcat de moarte că premierul desemnat are o soţie franţuzoaică şi ar fi fost de neiertat dacă dl. Cioloş ar fi avut dublă cetăţenie. Iar ideile acestea trebuie induse românilor ce ar trebui readuşi la anti-europenismul din vremea naţional-comunismului ceauşist.

Disperaţi de nereuşita respectivelor intoxicări, aceşti falşi oameni de presă şi ajutoarele lor nu s-au lăsat păgubaşi fiindcă nu degeaba sunt ei plătiţi de patronii lor, Ghiţă şi Voiculescu, unul mai penal decât altul.

Ortacii mediatici şi-au înzecit eforturile spre a induce teamă printre români care trebuie să ştie că gata, s-a terminat cu binele şi cu traiul bun oferit şi garantat de PSD. Că revine austeritatea, că nici vorbă despre măriri salariale ci că, din contră, vor urma tăieri de pensii şi salarii dublate de concedieri masive. Că dl. Cioloş nu e doar omul lui Iohannis care, la urma urmei nici el nu contează prea mult nefiind decât o marionetă politică inventată de americani, ci şi omul Bruxelles-ului şi omul lui Băsescu.

Şi că, de fapt, Traian Băsescu va fi adevăratul premier al României, drept pentru care o adevărată apocalipsă se va abate asupra ţării. Ca parte a unui experiment despre care dl. Bogdan Chirieac ne spune că ar fi fost ordonat de la Bruxelles, experiment ce ar avea drept scop îndepărtarea unei clase politice neperformante care a menţinut România în condiţia de elev etern corigent al Uniunii Europene. Ca şi cum ar fi atât de rău dacă o atare igienizare ar avea cu adevărat loc. Iar peste hărmălaia aceasta neruşinată şi interesată se suprapun profeţiile de Casandră pensionară ale Titanului din Găgeşti, dl. Ion Cristoiu, care, după ce ne anunţă că în România, odată cu desemnarea d-lui Cioloş, ar fi fost suspendate democraţia şi partidele, că guvernele de tehnocraţi sunt specifice dictaturilor, ne avertizează râzând prosteşte că, oricum, şansele de reuşită ale noului posibil Executiv sunt egale cu zero.

În comentariul de ieri, spuneam că una dintre primejdiile căreia va trebui să îi facă faţă viitorul guvern va fi politicianismul. Acesteia i se adaugă neîncrederea şi dezinformarea cu care televiziuni de genul Antena 3 şi România tv şi ortacii mediatici aflaţi pe statele lor de plată s-au şi năpustit asupra românilor.

Tare mă tem că această a doua categorie de primejdii vizând prematura compromitere mediatică a viitorului guvern e mai periculoasă decât prima.

În ceea ce mă priveşte, optez pentru optimismul bine temperat.