Despre fuziunea dintre USR şi PLUS se vorbeşte de anul trecut, iar graficul îndeplinirii formalităţilor a fost trasat în această iarnă, când s-a confirmat oficial un congres comun pentru luna iulie. Amânat din varii motive pentru 15 august, congresul USR şi respectiv convenţia naţională a PLUS au fost mutate în mediul online, pe fondul dificultăţii şi riscurilor de a organiza evenimente cu prezenţă fizică în pandemie.

Convenită la nivel înalt între conducerile centrale ale celor două partide, fuziunea nu i-a convins pe toţi din organizaţiile locale, până la firul ierbii. Forme publice de opoziţie faţă de fuziune s-au manifestat în ambele formaţiuni politice, mai vehemente însă în tabăra USR. Chiar dacă în alianţă au realizat o performanţă electorală remarcabilă în primăvara anului 2019, între USR şi PLUS nu este mult feng shui.

Alianţa 2020 formată din partidele conduse de Dan Barna şi respectiv Dacian Cioloş a fost adevărata bulă electorală a europarlamentarelor de anul trecut, când a obţinut 22,3% din sufragii, cu numai o zecime şi jumătate de procent mai puţin decât PSD, cel mai mare partid din România. Însă cu ocazia alegerilor prezidenţiale, când interesul nu mai era comun, ci candida preşedintele USR, s-a putut vedea că o parte a PLUS nu a pus umărul la succesul candidatului alianţei. Acest aspect a fost eclipsat de faptul că inclusiv o parte a USR, cea care i se opune lui Barna, a jucat pasiv la prezidenţiale şi apoi a savurat semi-eşecul acestuia de a nu se califica în turul II.

Fuziunea prin absorbţie a PLUS în USR este rodul a trei ani de eforturi susţinute în interiorul USR pentru ca Dacian Cioloş să preia acest partid şi ilustrează faptul că în politică se poate întâmpla ca peştele mic să-l înghită pe cel mare. Între alegerile locale şi cele parlamentare din 2016, activiştii civici din USB s-au transformat în USR, primind pe ultima sută de metri înainte scrutinului legislativ o serie de membri ai cabinetului tehnocrat condus de Dacian Cioloş. De altfel, imaginea premierului pe atunci în funcţie a figurat pe afişele electorale ale USR (la fel ca şi pe cele ale PNL) în campania pentru parlamentare. Cu toate acestea, în primăvara anului 2017, primirea lui Dacian Cioloş a fost respinsă de majoritatea celor cu putere de decizie în partidul condus încă de Nicuşor Dan la acea dată. Cu toată susţinerea deputatului Cristian Ghinea, un agregator al taberei pro-Cioloş din USR, fostului comisar european şi premier i s-a închis uşa în nas de către USR (la fel şi de PNL).

Încă din martie 2017, Ghinea dezvăluia prin intermediul unei scrisori către membrii USR opţiunea de rezervă a lui Cioloş: aceea ca fostul premier să-şi formeze propriul partid, existând riscul de a fragmenta „susţinerea publică pentru reformă”. Noul partid al lui Dacian Cioloş a apărut pe scena publică românească în octombrie 2018, sub numele PLUS (după ce titulatura Mişcarea România Împreună s-a blocat în instanţe) şi a recuperat persoane publice din guvernul său tehnocrat care nu trecuseră în USR, precum Vlad Voiculescu, fost ministru al sănătăţii, sau Oana Ţoiu, secretar de Stat în Ministerul Muncii. Pe lângă aceştia, au intrat în PLUS cetăţeni idealişti, dar şi mulţi oportunişti, pe aceeaşi reţetă ca şi în USR, cu deosebirea că sita PLUS avea ochiurile mai largi, oamenii cei mai buni fiind deja luaţi de USR ori deja scârbiţi de politică tot de USR.

Fuziunea este rodul a trei ani de eforturi susţinute în interiorul USR pentru ca Dacian Cioloş să preia acest partid şi ilustrează faptul că în politică se poate întâmpla ca peştele mic să-l înghită pe cel mare.

Avându-l ca ideolog pe Cristan Preda, cel care din postura de om politic a bifat contraperformanţa de a fi exclus din toate partidele din care a făcut parte, PLUS s-a aşezat doctrinar ceva mai în stânga USR. Mai ales prin prisma faptului că Dacian Cioloş vorbea şi limba micilor agricultori, o specie însă pe cale de dispariţie în România, unde mediul rural este împărţit între o fâşie subţire de mari latifundiari şi arendaşi, respectiv o pătură numeroasă de proletariat sătesc care practică agricultura de subzistenţă şi mâna întinsă la primar pentru dosarul de ajutor social. În realitate, PLUS viza fix acelaşi electorat non-ideologic ca şi USR, canibalizând voturile celor interesaţi de teme precum lupta împotriva corupţiei, profesionalizarea aparatului public şi reforma temeinică a statului. Discursul liderilor celor două partide era şi el cam acelaşi: un jurnalist neatent ar putea să pună cuvintele lui Cioloş în dreptul lui Barna şi viceversa şi nu s-ar prinde nimeni.

Asemănarea celor două partide a fost aşadar pretextul de la care s-au pornit discuţiile privind o alianţă electorală pe o perioadă determinată şi ulterior fuzionarea definitivă. Dat afară pe uşa din faţă, Dacian Cioloş era astfel primit în USR, de către facţiunea care i-a rămas fidelă, pe uşa din dos. Pe vechii membri şi colaboratori ai ONG-ului pe care Nicuşor Dan l-a transformat în partid politic, această mişcare i-a pus în gardă, iar unii nu au ezitat să vorbească despre deturnarea USR de către Cioloş, cu largul concurs al lui Dan Barna.

PLUS a fost construit în oglindă cu USR, încercând să replice în fiecare localitate organizaţiile teritoriale ale partidului rival. Ca să tindă către aceeaşi alonjă în teritoriu, PLUS a făcut rabat în multe locuri la calitatea şi onoarea celor primiţi în partid. Dacă primirea unui nou membru în unele organizaţii părea un concurs de admitere, cu background check, eşalonat pe minimum o lună, alte organizaţii primeau cam pe oricine. Înscrierea formală în partid a cât mai multor membri a devenit un obiectiv în sine pentru PLUS, mai ales din momentul în care s-a profilat un tandem electoral cu USR.

La alegerile europarlamentare, PLUS a primit o favoare, oferindu-i-se paritate 1:1 în alcătuirea listelor electorale. La cele pentru Parlamentul României, paritatea candidaţilor este preconizată a fi calculată după cifre neverosimile dintr-un tabel Excel: în judeţe ca Tulcea sau Teleorman, PLUS se laudă cu de peste două ori mai mulţi membri decât organizaţiile judeţene ale USR, iar în Bucureşti are 3.400 de membri, faţă de 2.600 pentru USR. Fabulos pentru un partid nou format, fără trecut şi fără să fi participat vreodată singur la nişte alegeri. La o discuţie onestă în privat cu un lider PLUS, îţi va recunoaşte că fiecare filială de sector din Capitală nu are mai mult de zece membri activi zilnic.

Estimările curente ale Alianţei USR PLUS arată că în alegerile legislative din România, prevăzute în luna decembrie a acestui an, ar obţine circa 72 de mandate de senatori şi deputaţi, dintre care 42 ar reveni membrilor USR, respectiv 30 către PLUS. Aceasta în condiţiile în care USR a obţinut pe cont propriu 43 de mandate în alegerile din decembrie 2016. Practic, toată creşterea USR – datorată opoziţiei energice faţă de PSD, dar şi erodării PNL la guvernare – este cedată către PLUS, un start-up politic creditat în sondaje cu un scor vulnerabil la neîndeplinirea pragului electoral de 5%.

De la nivelul membrilor de rând până la conducerea unor organizaţii teritoriale, între USR şi PLUS există un grad ridicat de neîncredere. Principala problemă a multor membri USR faţă de omologii lor din PLUS este probitatea îndoielnică a unora dintre cei din urmă. Surse din organizaţiile ilfovene ale USR mi-au spus că la PLUS activează ca membri reprezentaţi ai rechinilor imobiliari împotriva cărora ei luptă de patru ani, iar exemplele nu se opresc la nivel local. La congresul USR de Sfântă Mărie, conducerea uneia dintre cele mai puternice organizaţii din ţară a cerut în mod explicit verificarea criteriilor de integritate la absorbirea membrilor PLUS, cu o atenţie deosebită asupra desemnării candidaţilor comuni la alegerile parlamentare.

Mai deunăzi, o membră PLUS de la sectorul 1, aspirantă la un loc eligibil pe lista de Bucureşti pentru Camera Deputaţilor, îmi mărturisea textual că are de gând să folosească mandatul de patru ani în Parlament ca să înveţe în ce parte se deschid clanţele uşilor de pe coridoarele puterii. Pentru ca după mandat să-şi deschidă o firmă de lobby care să intermedieze relaţia dintre investitorii privaţi şi Guvern sau Parlament. Or, politicieni care să-şi folosească influenţa ca să împingă în legislativ sau executiv anumite legi şi respectiv ordonanţe cu dedicaţie am avut mereu în România, aşa încât nu este nevoie de oameni noi care clamează „o altfel de politică” pentru a face aceleaşi lucruri imorale ori ilegale.

Delegat USR despre partid: „A fost un fenomen, azi tocmai îl îngropăm”.

Pe 15 august, USR şi PLUS au desfăşurat fiecare câte un congres, respectiv convenţie naţională pentru a vota protocolul de fuziune între cele două partide. Dacă la PLUS convenţia a fost difuzată public pe Facebook, iar lucrurile au mers şnur, USR a ţinut congresul pe Zoom, cu participarea exclusivă a delegaţilor cu drept de vot, şi nu a stat totul roz. Platforma Zoom oferă posibilitatea unui chat live în timpul intervenţiilor audio-video, iar pe acest canal s-au făcut auzite în timpul congresului numeroase şi dure critici la adresa conducerii USR şi a manierei forţate în care este împinsă fuziunea. Aşa încât reacţia organizatorilor a fost să dezactiveze funcţia chat pe durata discursului lui Dan Barna. Reflexul de a-i reduce la tăcere pe contestatari nu este tocmai din registrul acela cu democraţie internă şi conducere participativă.

Este bine ştiut faptul că mulţi oameni sunt mai curajoşi în mediul virtual decât faţă în faţă, iar unele replici au fost deosebit de dure şi de tăioase. O replică a unui delegat USR spune multe despre starea de spirit din interior vizavi de proiectul politic al acestui partid: „A fost un fenomen, azi tocmai îl îngropăm”. Alţii au fost deranjaţi de modul în care a fost organizat congresul, lăsându-le impresia că este o procedură dinainte aranjată. S-a pus pe tapet şi situaţia din USR Diaspora, unde preşedintele de filială Emanuel Stoica a fost suspendat 12 luni în urma unei decizii luate de Biroul Naţional al partidului.

Fuziunea a fost aprobată cu o largă majoritate de către congresul, respectiv convenţia celor două partide, însă este de aşteptat ca procesul de absorbţie a PLUS în USR să fie mai anevoios decât cel al PDL în PNL. Deja există conflicte deschise între USR şi PLUS pe plan local ori judeţean, de pildă la Hunedoara şi Călăraşi, iar cei care nu renunţă la principii vor avea de ales doar între demisie şi excludere. Probabil nu întâmplător a fost lansat cu zece zile înainte un mic sanctuar politic pentru USR-iştii dezamăgiţi, enigmaticul partid de buzunar UNDOR.