De fapt, menţinerea la guvernare este pentru ei o capcană care îi va duce, încet, încet, la un scor electoral de sub 20% în alegerile din toamnă şi de anul viitor. PSD are în continuare cel mai mare număr de parlamentari, de primari, de consilieri locali, dar formaţiunea condusă de Viorica Dăncilă nu are lider, nu are candidat pentru Cotroceni şi nu va reprezenta o forţă în competiţia pentru funcţia supremă în stat. Acest lucru va afecta puternic anul electoral „20-20“, în care PSD va pleca cu şansa a treia (după PNL şi USR-PLUS).

Întrebarea „A fi sau a nu fi în turul doi al prezidenţialelor?“, aflată pe buzele tuturor pesediştilor, nu e în mod sigur o strategie de partid mare. Dăncilă, Nicolae Şerban, Liviu Pleşoianu sunt candidaţi nereprezentativi chiar şi pentru masa partidului. Singura care ar putea ridica pretenţii la un rezultat mai bun în competiţia pentru Cotroceni ar fi Gabriela Firea, însă, când vorbim de pretenţii, să nu ne imaginăm mare lucru, ci doar o participare cu şansă în turul doi (unu-două procente peste Dan Barna, candidatul USR-PLUS), unde cea care conduce destinele Capitalei va fi zdrobită de Klaus Iohannis.

Şansele candidatului PSD la Cotroceni vor fi diminuate şi de „balastul“ pe care va fi nevoit să-l ducă în spate: imagine de partid corupt, antieuropean, antiecologist, nereformat. După votul de pe 26 mai, în care românii şi-au exprimat clar opţiunea pentru apartenenţa la valorile europene, orice candidat la prezidenţiale care va adopta un discurs anti-UE va fi sortit eşecului.

Nici Dăncilă, nici Firea, nici alt pesedist nu va putea fi credibil pentru alegători dacă ar întoarce cu 180 de grade discursul din ultimii doi ani, în care instituţiile europene au fost „demonizate“ de liderii PSD pentru criticile aduse încercărilor de a subjuga Justiţia.

În aceste condiţii, zbaterile interne privind desemnarea candidatului PSD la alegerile prezidenţiale se pot rezuma la o singură întrebare: Ce candidat este suficient de bun ca să piardă în turul doi?