Escaladarea retoricii senzaţionaliste, care până nu demult era specifică politicienilor partidelor extremiste de tip Vadim Tudor, a devenit, în special în ultimii doi ani, îngrijorătoare. A devenit o parte aşteptată a discursului comunicatorilor politici şi a fost acceptată şi chiar promovată de televiziunile aşa-zise de ştiri. Un spectator străin şi neutru al emisiunilor de la orele de maximă audienţă va crede cel mai probabil că România este în mijlocul unui război civil, că structuri oculte sau nu vânează lideri PSD-ALDE şi că „agenturili străine“ sunt hotărâte să rupă Teleormanul de ţara-mamă. Diaspora devine încet, dar sigur, inamicul statului PSD-ist. Similaritatea cu strategia FSN de la începutul anilor ‘90 care prezenta românii veniţi din diaspora ca elemente subversive plătite de străini este şi ea îngrijorătoare, dar nu tocmai surprinzătoare.
 
Termeni ca „şobolani“, „trădători de ţară“, „veninoşi“, „nazişti“, „fascişti“, „stalinişti”, folosiţi nu doar provocator, dar şi ameninţător, au devenit parte firească a discursului politicienilor coaliţiei de guvernare şi al surogatelor lor. Eforturile de subminare a justiţiei au devenit aproape criteriu de măsurare a fidelităţii faţă de partid în majoritatea politică aflată la putere. La fel de impresionant este şi numărul celor cu probleme mari în justiţie care sunt promovaţi seară de seară la televiziunile „de partid“. Lipsa evidentă de imparţialitate şi bun-simţ a acestor „formatori de opinie“ şi nerespectarea unor norme minime de etică jurnalistică au devenit stridente.
 
Frapantă este şi disfuncţionalitatea CNA, mecanism menit să prevină şi să amedeze derapajele de acest fel.

Răspunsul dur al societăţii civile la acţiunile menite să submineze justiţia şi, mai ales, lupta anticorupţie, la care se adaugă condamnarea liderului PSD la trei ani şi şase luni de închisoare, a avut ca rezultat o degradare rapidă a discursului politic.
 
Repetat, la ore de maxima audienţă, la televizor, lideri PSD-ALDE fac declaraţii provocatoare, de cele mai multe ori complet lipsite de probe, dar cu impact emoţional pentru oameni cu bun-simţ care nu au posibilitatea şi probabil nici disponibilitatea de a le verifica. Aflăm stupefiaţi despre tentative de omor împotriva acestora, despre lupte pe viaţă şi pe moarte cu mafia şi despre conspiraţii globale la cel mai înalt nivel menite să îi elimine din viaţa politică. Asasinarea din priviri si cu gesturi ameninţătoare a domnului Dragnea este până şi pentru PSD o încercare de manipulare penibilă.
 
Disperat să scape de puşcărie, liderul PSD şi cei din jurul lui nu par să aibă nicio ezitare de a urma modelele iliberale de succes.  Polarizarea României cu scopul unei autocraţii „luminate“ este pentru PSD un preţ meritat.

Maşina de manipulare a PSD ocupă cea mai mare parte a discuţiilor publice. Agora politica seamănă din ce în ce mai mult cu o replică a ceea ce a fost, cândva, OTV. Liderii PSD sunt prezentaţi ca fiind martirii unor lupte imaginare, cumplite, cu adversari feroce şi, în ultimele zile, cu ei însăşi. 
 
Discuţiile despre milioanele de români care trăiesc la limita sărăciei, despre ce avem de făcut pentru a rezolva problemele cu educaţia, sănătatea, infrastructura, poziţionarea României în Europa şi global, adoptarea unor priorităţi de dezvoltare şi securitate strategice par a fi mofturi în comparaţie cu ameninţările cu degetul sau pe Facebook cu care se confruntă liderii PSD.
 
Subordonarea politică a tuturor instituţiilor statului este parte a firescului politic pentru PSD. Acest proces de preluare sub control autocratic al statului va fi, probabil, însoţit de stimulente din ce în ce mai consistente pentru votanţii PSD. Asta va duce în plan economic la o degradare a dezvoltării efective şi la o creştere a datoriei publice sau o decimare a vistieriei valutare a statului, precum se observă deja.
 
Populismul lui Dragnea are consecinţe directe şi extrem de negative asupra dezvoltării economice viitoare.
 
De luni încoace, Gabriela Firea îl prezintă pe Dragnea ca fiind mincinos, manipulativ, dictatorial, diabolic. Vorbeşte public despre campanii de defăimare, de dezinformare, despre cultura instituţională de tip interlop, despre dezastrul guvernării şi minciunile campaniilor de comunicare care nu au nicio legătură cu realitatea. Despre legăturile foarte strânse ale domnului Dragnea cu statul paralel şi despre dezastrul moral în care am ajuns sub conducerea lui Dragnea.
 
Pe acest fond, al unor discursuri halucinante şi agresive, are loc o polarizare accentuată în societate, fiecare parte acuzând cealaltă parte ca sursă a acestei polarizări. Este evident că pentru Dragnea polarizarea este bună, pentru că elimină dezbaterile care necesită competenţe, discuţiile logice cu argumente, discuţii care sunt fatale guvernării doamnei Dăncilă. Răspunsurile din partea opoziţiei, care întreţin această tensiune în loc să aducă soluţii, fac jocul lui Dragnea şi al celor care îl sfătuiesc să aplice această metodă încă din 2016.
 
Despre soluţii şi cum reconstruim încrederea, într-un articol următor.