Revocarea ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, nu i-a luat prin surprindere pe politicienii arcului de guvernământ, nici măcar pe liderul USR, Dan Barna. Concursul de popularitate declanşat de Voiculescu în interiorul executivului îi deranja inclusiv pe colegii de coaliţie ai acestuia. În guvern se vorbea despre el cu o duioşie ironică atunci când era numit „arogant în chip angelic”, iar greşelile lui erau contabilizate de mai multă vreme şi de PNL, şi de USR. Aerul reformist adus de Voiculescu nu a putut egala, în cele din urmă, gafele şi incapacitatea lui de a comunica în perioadele cele mai critice ale mandatului său. 

Revocarea a venit repede, după ce Ministerul Sănătăţii, fără să anunţe guvernul sau să se consulte cu primul ministru, a dat un Ordin prin care schimba criteriile de carantinare a localităţilor (Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 506/2021). E posibil ca întreg conţinutul acestui document să fie raţional şi bine documentat, pe fondul creşterii numărului de bolnavi care ajung al terapie intensivă şi al presiunilor mari la care sunt supuse spitalele. Numai că schimbarea strategiei de carantinare a localităţilor trebuie să aibă girul întregului executiv şi nu poate fi făcută unilateral de un ministru, indiferent de cât de bine intenţionat ar fi. Nu e vorba neapărat despre autoritatea premierului, ci despre respectarea unor reguli, pe baza cărora funcţionează democraţia şi care n-ar trebui să aibă legătură cu vanitatea personală a demnitarilor.

Premierul a aflat pesemne de la televizor despre acest ordin, a vorbit cu preşedintele Klaus Iohannis şi a decis demiterea lui Voiculescu.

Reacţia dură a USR-PLUS, care a anunţat că nu-l mai sprijină pe primul ministru Florin Cîţu, ar putea avea doar două consecinţe imediate: retragerea de la guvernare şi votarea alături de celelalte două partide de opoziţie, PSD şi AUR, a unei moţiuni de cenzură. Niciuna din aceste eventuale efecte nu avantajează USR, chiar dacă această formaţiune s-a obişnuit să câştige electorat pe seama criticilor şi a opoziţiei permanente. În plus, nu toţi miniştrii USR ar vrea să se retragă. De pildă, Cristian Ghinea a renunţat la fotoliul de europarlamentar pentru a fi ministru şi după doar cinci luni ar fi nevoit să renunţe la întreg planul său de patru ani. Mai sunt şi alţi miniştri USR care şi-au consolidat poziţiile şi au agende importante: Cătălin Drulă, care ocupă portofoliul Transporturilor, sau Stelian Ion de la Justiţie. 

Dan Barna a cerut înlocuirea premierului la schimb cu revocarea ministrului Sănătăţii. Un schimb disproporţionat. Nu doar jucătorii de şah ştiu că Regina se sacrifică doar dacă se poate prevedea câştigarea partidei, altminteri nu poate fi dată damă pentru un cal sau pentru un nebun. De aceea e puţin probabil ca liberalii să accepte acest compromis, chiar dacă Ludovic Orban şi-ar dori să revină la Palatul Victoria. 

În PNL, cele două fracţiuni pro-Orban şi pro-Cîţu continuă să aibă anumite divergenţe, dar inclusiv tabăra din spatele lui Ludovic Orban îşi poate da seama că nu se poate pune la dispoziţia USR-PLUS printr-o astfel de mişcare. Din această ecuaţie nu poate fi exclus nici preşedintele Klaus Iohannis, care mizează mai departe pe actualul şef de guvern.

O altă fractură este între USR şi PLUS, cele două partide care au decis să meargă împreună, dar care nu au reuşit neapărat să găsească tactici şi obiective comune. 

Întreaga criză este în favoarea PSD şi AUR, care au şanse să crească pe seama războiului din coaliţie şi complicaţiilor date de epidemie, cu toate că nu au şanse să ajungă la putere înainte de alegerile din 2024.

Dacă USR-PLUS s-ar retrage de la guvernare, PNL şi UDMR ar putea rămâne cu un executiv minoritar pentru care să negocieze permanent majorităţi în Parlament. Această soluţie precară e în defavoarea interesului naţional, -  nu doar din pricina peisajului dramatic al pandemiei, ci şi fiindcă întreaga criză guvernamentală din România se desfăşoară pe fondul instabilităţii din zonă, după ce Rusia şi-a întărit flota de la Marea Neagră şi a comasat în jur de 80.000 de soldaţi la graniţa cu Ucraina.

Sabina Fati - Deutsche Welle