Să simtă gustul intens, gustul adevărat al puterii. Adrenalină în cea mai pură formă. Impozitul progresiv este mai mult o etichetă. Pusă pe o haină foarte preţioasă. O declaraţie că aparţine unui club select. Cum este cel al familiei socialiştilor europeni. Dar şi un mijloc de a-şi fideliza şi consolida baza electorală tradiţională.

Dezmăţul pesedist din primii ani de după 1989, când „bătrânul edec” s-a cocoţat de trei ori în vârful puterii, a fost urmat de o secetă cruntă. Grea şi apăsătoare! O pedeapsă Divină pentru păcatul trădării, omorului, al uneltirii şi cine ştie câte alte păcate zac nedescoperite încă prin dosarele Revoluţiei şi cele ale Mineriadelor. Iar păcatele se plătesc scump. Foarte scump. Pentru pesedişti, Cotroceniul a rămas un fel de Fata Morgana, o iluzie înşelătoare care se evaporă şi dispare o dată cu primele raze ale dimineţii lăsând loc unei realităţi crude.

Venirea la putere în anul 2012 a guvernului PSD-PNL, condus de Victor Ponta, a reprezentat şi o primă tentativă de reintroducere a impozitului progresiv, eliminat de guvernul „revoluţiei portocalii” din anul 2004. Potrivit „Viziunii economice a USL”, impozitul progresiv urma să aibă trei cote: de 8% pentru salariile de până la 800 de lei, cotă 12% de la 800 de lei până la 1.600 de lei şi o cotă de 16% pentru veniturile ce depăşesc 1.600 de lei pe lună. Războiul politic declanşat cu preşedintele Traian Băsescu, dar şi opoziţia fermă a liberalilor, PNL fiind condus la acel moment de lideri cu personalitate, nu de măscărici politici, care au apărat cota unică cu toate forţele lor, au amânat planurile lui Victor Ponta, un susţinător declarat al impozitului diferenţiat.

Liviu Dragnea nu a fost preocupat doar de anihilarea justiţiei, ci a încercat să mărească şi baza electorală a PSD, după victoria zdrobitoare obţinută de social-democraţi în alegerile parlamentare din anul 2016, astfel că s-a ferit să aducă în discuţie tema impozitului progresiv (mascat sub forma taxei de solidaritate). Ba chiar i-a contrat dur pe unii miniştri, citând din celebrul Program de guvernare al PSD: „Noi am spus în campania electorală că impozitul pe venit sub 2000 de lei va scădea la 0% - ceea ce românii au votat; peste 2000 de lei se va duce la 10% - ceea ce românii au votat, şi aşa se va întâmpla. Unde e problema?”. Astfel că,  „Marea revoluţie fiscală” a PSD-ului lui Dragnea a însemnat scăderea cotei unice de la 16 la 10%, în compensaţie cu mărirea contribuţiilor sociale şi de sănătate, CAS şi CASS.

Acum, PSD este din nou la butoanele de la Palatul Victoria şi se confruntă cu trei probleme majore: criza economică şi explozia preţurilor care lovesc direct în baza electorală a partidului, erodarea electorală de care se „bucură” partidele aflate la guvernare şi pericolul AUR – care stă la pândă şi pescuieşte electoratul dezamăgit de prestaţia social-democraţilor, pozând în haiducul care îi apară pe cei săraci de abuzurile „bogaţilor”. Or, grosul electoratului PSD este format din persoanele cu venituri sub sau în jur de 2000 de lei. De acolo îşi trage PSD seva. Ei sunt nucleul dur al partidului, care se prezintă disciplinat la vot (de exemplu, la alegerile parlamentare din 2020, doar 21% din totalul alegătorilor cu venituri de peste 3000 de lei ar fi votat cu PSD, în timp ce majoritatea votanţilor cu venituri peste 3000 de lei s-au orientat către PNL şi USR).

Deşi PSD a avut în două rânduri toate pârghiile guvernării la îndemână (perioada 2012-2015 şi perioada 2016-2019), din diverse motive social-democraţii nu au reuşit să impună reintroducerea impozitului progresiv în România. Acum, Ciolacu şi gaşca băieţilor deştepţi din Kiseleff au atât avantajul unui premier uşor de manevrat, care nu ştie şi nu înţelege absolut nimic din cifrele economice, cât şi un preşedinte disperat că se apropie de finalul mandatului şi are ZERO realizări. Aşa că vor profita din plin de situaţie şi vor putea trece la şantaj: impozitul progresiv vs revizuirea Constituţiei – marele trofeu pe care Iohannis şi-l doreşte trecut în bilanţul său de preşedinte. De asemenea, nu este exclus ca PSD să folosească pretextul impozitului progresiv pentru o retragere salvatoare de la guvernare.

Doar Alina Gorghiu şi Florin Cîţu s-au pronunţat ferm împotriva reintroducerii impozitului progresiv, însă ei nu mai contează în noua structură de putere a PNL. Liberalii din prima linie nu au respins ideea renunţării la cota unică, ci au declarat că sunt dispuşi la un compromis. Un compromis care va însemna capitularea totală a PNL în faţa „Ciumei Roşii”.