Declaraţia preşedintelui a fost cum nu se poate mai concisă. Dl. Iohannis a spus numai un scurt NU şi şi-a luat un rapid la revedere. Cu toate că echipele de zgomote reunite de la Antena 3, România tv, Evenimentul zilei, Cotidianul  şi, pour la bonne bouche, inenarabilul posesor al cristoiublog s-au grăbit să afirme că în nein-ul d-lui Iohaannis poate fi descifrată inimitabila semnătură a d-lui Traian Băsescu ce ar fi funcţionat drept agent de influenţă al Serviciilor, o diferenţă de stilistică între fostul şi actualul preşedinte este mai mult decât vizibilă. Dl. Iohannis a rămas consecvent cu sine, nu a dat explicaţii suplimentare, nu a devenit brusc locvace, nu a făcut referire la posibilele vulnerabilităţi personale şi de familie ale d-nei Shaidehh, nu a invocat mapa ei profesională.

Tăcerea d-lui preşedinte mi se pare însă mai mult decât semnificativă decât nu ştiu ce amplu exerciţiu de strategii argumentative. Da, dl. preşedinte ne-a lăsat să înţelegem pe toţi ce avem niscaiva minte că există un ceva care o împiedică pe d-na Shhaideh să acceadă la funcţia de prim-ministru. Iar acel ceva are, mai mult ca sigur, legătură cu serioase chestiuni ţinând de siguranţa naţională.

Oricât ar susţine adversarii politici, în frunte cu PSD şi ALDE, dar şi cei mediatici ai d-lui Klaus Iohannis altceva, nu văd nici cel mai mic motiv ce ar justifica acuzaţia că preşedintele ar fi încălcat, prin refuzul său, grav Constituţia. Dl. Iohannis le-a cerut liderilor coaliţiei care deţine majoritatea în Parlament să facă o altă propunere şi gata. Îmi este imposibil să cred că preşedintele Iohannis va refuza şi a doua propunere a coaliţiei în cazul în care aceasta va fi una rezonabilă, necomportând nici un fel de riscuri. Îmi place să cred că nici un înalt responsabil politic din România de astăzi nu este atât de iresponsabil încât să arunce România într-o criză constituţională.

Nimic, nici suspendarea preşedintelui, nici posibile alegeri anticipate nu sunt în favoarea ţării.

Şi, la o adică, nici măcar în favoarea d-lui Liviu Dragnea. Care dacă va duce coaliţia spre o soluţie extremă, s-ar putea să aibă mai curând decât se aşteaptă, chiar din partea acestuia, surprize neplăcute.

Vom vedea cât de înţelept şi cu cât scaun la cap este preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea, în declaraţia sa de presă de la ora 16.

ACTUALIZARE, ora 16, 51

Ceea ce se poate spune la o primă privire după apariţia publică de la ora 16 a preşedintelui PSD, dl. Liviu Dragnea, însoţit de co-preşedintele ALDE, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, e că nici unul, nici altul nu se aşteptau cu adevărat la un refuz din partea preşedintelui Klaus Iohannis în ceea ce priveşte desemnarea d-nei Sevil Shhaideh în funcţia de premier al României.

Discursul dezlânat, mai nesigur ca niciodată al d-lui Dragnea, ca şi cuvintele fără noimă, vorbitul de dragul vorbirii al domnului Tăriceanu reprezintă dovada că nici unul, nici altul, nici coaliţia în ansamblul ei nu a avut cu adevărat ceea ce se cheamă un plan B.

Este, de asemenea, cât se poate de limpede că asupra preşedintelui Dragnea se fac numeroase presiuni venite nu numai din partea UDMR, care îşi condiţionează viitoarea susţinere parlamentară de formularea unei noi propuneri de prim-ministru, ci şi din partea unor vârfuri din propriul partid.

Cum nu toţi membrii, votanţii şi simpatizanţii PSD sunt iresponsabili, este de presupus că există în partid lideri care cred că nu e deloc bine să se facă loc unei totale şi necontrolabile exacerbări a orgoliilor rănite. Că nu e momentul declanşării unor operaţiuni extreme, aşa cum ar fi cele menite să conducă la suspendarea/demiterea preşedintelui.

Preşedintele PSD şi co-preşedintele ALDE şi-au asumat strategic o perioadă de reflecţie care s-ar putea extinde până miercuri, către orele serii. Mai sunt până atunci câteva zeci de ore şi mai e o noapte. Sper din toată inima ca şi dl. Dragnea, şi dl. Tăriceanu să îşi aducă aminte proverbul care spune că noaptea e un sfetnic bun.

Nu cred că ar fi nicidecum în folosul României să intre într-o criză de dimensiuni mult mai ample şi cu consecinţe încă şi mai grave decât cea de la finele lui 1997 care s-a prelungit până în aprilie 1998.

Şi nici într-un ciclu sesmic care să readucă în actualitate teribilele desfăşurări din vara anului 2012 care s-au încheiat cu eşuata suspendare a fostului preşedinte Traian Băsescu

Să sperăm că de toate lucrurile acestea vor ţine cont şi liderii coaliţiei PSD-ALDE.