Soţul meu e istoric şi pasionat de monumente, fost preşedinte al Comisiei şi cronicar al Bucureştilor vechi: şi atunci cînd sunt la Bucureşti devin adesea şoferul şi fotograful unor expediţii menite a evalua starea în care se mai află bisericile sau conacele noastre. Relaţia dintre familia Iorga (bunicul soţului meu) şi familia Brătianu e evident veche, deşi Iorga vorbeşte cu adevărat călduros despre liberali de abia după lovitura de stat (argumentează elocvent cu regele contra guvernului de tehnocraţi, spunînd că mai mulţi oameni de valoare fără o viziune nu fac un guvern, şi că mai bine i-ar chema pe liberali la guvernare – găsiţi textul, inedit, aici). Soţul meu mi-a povestit că după asasinarea lui Iorga, într-un Bucureşti condus de legionari în care puţini oameni au avut curajul să vină la înmormîntare (tînăra mea mătuşă basarabeancă, soţie de ofiţer, s-a dus, ca să-şi arate şi preţuirea, şi protestul; are azi 102 ani), Sabina Cantacuzino, sora lui Ionel Brătianu, a venit la Catinca Iorga şi i-a spus, în chip de consolare: mai bine aşa (mort de gloanţe), decît ca Ionel, de amigdalită! Femeile Brătianu, mai mult ca bărbaţii, aveau ca atare ceva roman – Dinu Zamfirescu a editat un volum subţire dar impresionant de memorii ale Piei Alimănişteanu (o altă soră) despre persecuţiile la care au fost supuse femeile din familie, rămase la Bucureşti sub ocupţie germană în timpul primului război mondial, în vreme ce guvernul condus de Ionel conducea rezistenţa anti-germană de la Iaşi (unde erau şi Regele, şi Iorga). Nemţii, pe standardele sovietice de mai tîrziu, nu ne par azi chiar aşa de feroci, dar în orice caz averea familiei (moşia de la Florica) a avut dramatic de suferit, iar azi vezi la Conacul Golescu (peste drum, magnific refăcut cu fonduri europene) mobilier adus de la Florica atunci pentru a-l salva. Scena din memoriile Piei în care femeile din înalta societate se duc peste Patriarh ca să îl facă să stea demn în faţa nemţilor e de roman – femeile Brătianu sunt de scenariu de film în general, dacă ar mai trăi Lucian Pintilie l-aş convinge să facem un film feminist de clasa 1, deşi interesul românesc faţă de istorie e spre zero.

Fără asemenea vechi relaţii de familie, că familia mea nu are vechime, am avut ocazia să văd latura meritocratică a familiei Brătianu. Ioana Brătianu m-a sunat de două ori în viaţă, deşi nu ne cunoşteam, de fiecare dată în mod memorabil. În anul 1998 s-a recomandat, iar apoi mi-a cerut scuze pentru trădarea PNL în chestiunea TVR (cînd ne-au dat pe mîna PSD pe mine şi echipa mea) şi m-a rugat să i le transmit şi Ancăi Toader. Nu am spus niciodată public ce mi-a spus Ioana despre partidul de atunci. În anul 2004 m-a sunat din nou, cînd a cîştigat Alianţa DA (prezidenţialele) şi m-a rugat să am grijă de Călin Popescu Tăriceanu, şeful partidului, să ţină calea dreaptă. Din nou, nu mă întrebaţi ce altceva s-a spus atunci şi cum am primit această cerere (dna Brătianu mi-a vorbit de fiecare dată cu francheţe şi familiaritate, de parcă apariţiile mele la televiziune pe care le văzuse ţineau loc de 20 de ani de trecut comun). Cînd l-am sunat pe Mihnea Constantinescu, şeful de cabinet al premierului Tăriceanu, şi i-am spus să intre peste Călin ca să îi spună din partea mea că Voiculescu nu poate fi vicepremierul unui guvern PNL ori liberalii nu vor mai guverna niciodată România, ştiam sigur că familia Brătianu e în spatele meu, nu al lui.

În ianuarie 2020 am coborît să aprindem o lumînare în cripta Brătienilor, cei vechi şi cei cunoscuţi de noi, acum, toţi acolo.

Conacul era închis, deoarece se făcea tranziţia de la proprietatea Consiliului Judeţean la cea a ministerului, după ce un guvern anterior (PSD) o cumpărase de la moştenitori. O fundaţie locală se ocupase de administrarea domeniului chiar cînd era încă în proprietatea familiei, cu bani de la administraţia locală. Noul guvern PNL decisese să o treacă de la CJ Argeş la Ministerul Culturii şi se ştia deja că se pregăteşte o mare lansare. Sursa mea locală a fost pur şi simplu călugăriţa cumsecade care ne-a deschis cripta. Mi s-a părut ciudat să închizi un monument care funcţiona (mai fusesem acolo) pentru o lansare, dar am dat din umeri.

În 15 ianuarie, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind înfiinţarea Muzeului Naţional „Brătianu”, după ce o variantă liberală mai veche picase la Curtea Constituţională din cauza ineptitudinii autorilor. Legea a intrat în vigoare la 1 februarie, trecînd conacul din administrarea Consiliului Judeţean Argeş în subordinea Ministerului Culturii. Pe viitor, instituţia va fi finanţată din subvenţii acordate de la bugetul central, bilete şi donaţii.

Conacul a fost redeschis săpămîna trecută. Şeful PNL, Ludovic Orban, a spus la lansare ”De 30 de ani, noi, liberalii, am venit aici la Vila Florica să sărbătorim aniversarea datei de înfiinţare a PNL. Anul trecut baronii PSD ne-au interzis să venim aici şi să aniversăm partidul. Şi, prin intermediul unui proiect de lege care a readus în proprietatea statului Vila Florica, putem să dăm românilor un loc în care să se întâlnească cu istoria”.

Foarte impresionant, dar e fake news.

Vila era deja în proprietatea statului, că şi judeţul e stat, de asta mă îndoiesc că aceia care au trecut Belina de la guvernul central la judeţ vor fi condamnaţi de vreo instanţă. Nu e o crimă să muţi patrimoniul de la guvernul central la cel local, şi nici invers. Dar sensul care e? Vila a fost cumpărată de Ministerul Culturii, pesedist, demersurile le-au făcut Vulpescu şi Romaşcanu. CJ Argeş aparţine azi unora, mîine altora, cine ştie. Consiliile judeţene au acces la fonduri, inclusiv europene, destul de bun, deci a muta ceva pentru un conflict de moment e o prostie. E chiar foarte bine că PSD a plătit familiei un preţ (nu mare) şi, deci, şi-a asumat -cum e firesc- moştenirea, ca şi cum ar fi naţională, nu de partid. Românii au avut acces şi înainte – deşi nu aş spune că moştenirea familiei Brătianu, inclusiv în Bucureşti, are parte de tratamentul pe care l-ar merita. Iar privatizarea memoriei Brătianu de unii sau alţii (vedeţi şi placa din fotografie) e cu totul absurdă şi nelegitimă.

Evident însă că acest fake news a fost lansat ca să-i instaleze pe fraţii Orban, cel de la guvern şi pe cel de la preşedinţie, ca urmaşi ai Brătienilor. Ce să mai spun de Violeta Alexandru, de Nelu Tătaru şi de compania cu trese, în general – ceva urmaşi, unul mai brătian ca altul.

PSD şi-a cumpărat numele de la Sergiu Cunescu, cel mai onorabil politician din România veche pe care l-am cunoscut, care a judecat probabil că altfel social democraţia va dispărea în România. Nu a dispărut, dar vai de numele ei.

PNL a moştenit numele. L-au dus la populari în Parlamentul European, fără nicio explicaţie pe fond, doar că popularii erau mai tari la Bruxelles. Zilnic transferă pesedişti sau proromânişti sau ce mai e nevoie – mari şi încăpătoare sunt braţele Brătienilor.

Bine ar fi dacă şi liberalii şi-ar schimba numele. Tot plănuiesc serviciile un mare partid de dreapta, ăla în care PNL va fuziona cu pluseriştii după alegeri, să îşi ia un nume nou pentru el, ce nevoie aveţi de PNL (=PSD)? Ziceţi-i Alianţa pentru Viitor. Lăsaţi trecutul în pace. Sunteţi băieţi şi fete de viitor toţi, nu?

În felul acesta Republica Las Fierbinţi va avea în continuare reprezentarea meritată, iar numele de PNL se înapoiază la Brătieni şi la noi, românii care iubim România aşa cum a fost şi ar fi putut fi, nu pe asta a voastră.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată