În toată istoria electorală post-decembristă românească, dezbaterile dintre candidaţi nu au fost eludate. Pentru prima oară, lupta politică electorală dintre pretendenţi, la cea mai înaltă funcţie în stat, a fost fentată de staff-urile de campanie şi chiar de către candidaţi. Chiar şi în campania electorală din 2009 şi 2014 candidaţii au acceptat dezbateri televizate.

De ce să mai informezi cetăţeanul, când îl poţi sugestiona sau manipula?

De aceea, dezbaterile televizate nu au existat, iar toată campania s-a mutat în mediul on-line, fiind împânzit cu reclame şi filmuleţe electorale foarte scurte, dar agresive pe paginile ziarelor şi pe reţeaua de socializare Facebook, care a devenit principalul agent electoral al partidelor politice, care şi-au cumpărat reclamă.

Eludarea dezbaterilor electorale reprezintă modul prin care cetăţenii au fost privaţi de conţinutul programelor politice ale candidaţilor şi de viziunea asupra politicii interne şi externe a celor care şi-au depus candidatura la Biroul Electoral Central.

Din toată ecuaţia alegerilor prezidenţiale a lipsit cetăţeanul, adică alegătorul, cel care deţine puterea politică, pe care o transferă, în ziua votului, reprezentanţilor. Aşa ne spune Constituţia României, revizuită în 2003, articolul 2, alin. (1) faptul că „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”.

Cu toate acestea, în duminica scrutinului electoral pentru alegerea Preşedintelui României, partidele politice şi-au mobilizat electoratul, iar prezenta la urne a fost de aproape 47% din numărul alegătorilor, cu drept de vot, înscrişi în listele electorale permanente, gestionate de Autoritatea Electorală Permanentă şi STS. Cu toate acestea, cetăţenii, fără să cunoască programele electorale ale candidaţilor, au votat în funcţie de simpatiile politice.

Există şi o dimensiune de natură legislativă, cu privire la desfăşurarea campaniilor electorale şi a finanţării lor şi anume Legea 113/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015.

De aceea, trebuie menţionat faptul că cheltuielile de campanie ale organizaţiilor politice care susţin candidaţi sunt decontate de la bugetul de stat. Acesta este motivul pentru care partidele politice au început campania electorală cu o lună înainte de desfăşurarea ei efectivă, deoarece cheltuielile efectuate în afara campaniei nu fac obiectul verificărilor de către AEP.

În precampanie, candidaţii, susţinuţi de partide, au împânzit cu corturi şi bannere electorale străzile şi trotuarele, iar în timpul desfăşurarii efective a campaniei electorale, afişajul stradal s-a mutat în mediul online. Astfel, candidaţii au fost constrânşi de legislaţia electorală să-şi limiteze cheltuielile şi în consecinţă, publicitatea stardală de mari dimensiuni nu a existat.

De ce candidaţii au evitat confruntarea politică directă?

Răspunsurile pot fi diverse, în funcţie de simpatii şi antipatii, însă în toate ţările civilizate astfel de dezbateri sunt organizate în cadrul universităţilor, cu întrebări punctuale privind politica internă sau direcţiile politicii externe. Lipsa dezbaterilor electorale din timpul campaniei electorale româneşti pune în lumină faptul că cetăţeanul este ocolit şi privat de accesul la programele electorale ale candidaţilor, deşi i se cere votul prin toate mijloacele de comunicare. Aceste programe pot fi citite pe paginile de internet ale candidaţilor, însă confruntarea clasică de idei dintre dintre candidaţi este mută în lipsa dezbaterilor.

Nici campaniile electorale prezidenţiale nu mai au haz!