Pe cine votăm? Profilul candidaţilor: Iohannis – „nu este contrafăcut“, Udrea – cea mai controversată creaţie a lui Băsescu, Ponta – „culmea ipocriziei“

Pe cine votăm? Profilul candidaţilor: Iohannis – „nu este contrafăcut“, Udrea – cea mai controversată creaţie a lui Băsescu, Ponta – „culmea ipocriziei“

Duminică au loc alegerile prezidenţiale 2014, iar românii vor ieşi la urne să-şi aleagă noul preşedinte. În pragul alegerilor, „Adevărul“ vă prezintă profilul politico-psihologic al celor mai mai importanţi candidaţi la alegerile prezidenţiale din 2014.

Ştiri pe aceeaşi temă

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Elena Udrea, candidatul-surogat care dă cu dreapta în stânga

Rar a mai existat pe scena publică românească o figură mai comentată, mai disecată, mai controversată decât Elena Udrea. A irumpt direct în prima linie de partid, având ca unic gir susţinerea celui mai important om în stat. A stârnit scandal încă de la ieşirea ei în lume. Cine era blonda pe care preşedintele o scotea seara la restaurant? Evident, favorita sa. Iar ea a îmbrăţişat această etichetare, ştiind că fără Traian Băsescu, Elena Udrea nu ar fi existat în spaţiul public. O singură blondă a mai avut parte de aşa o lansare fulminantă, deşi în alt registru: Bianca Drăguşanu, păpuşa Barbie propulsată de Cătălin Botezatu. De când a apărut, nici una, nici alta nu a mai lăsat loc altor vedete în interesul publicului.


Negăsind explicaţii pentru ascensiunea ei fulgerătoare, lumea politică şi opinia publică au pus devenirea Elenei Udrea pe seama eternului feminin. Blonda, îmbrăcată atât de provocator încât ridica sprâncene, se integra perfect în bancurile cu marinari şi slăbiciunile lor. Adusă la Cotroceni pe post de sfătuitor, Udrea a dovedit că nu are cultura necesară unui personaj demn de luat în seamă.

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Zodia Elenei: Lupeasca, Ceauşeasca, Udrea

Totuşi, Elena Udrea n-a ajuns aici doar pe baza calităţilor fizice scoase la înaintare. „Culmea, Udrea nu este o femeie frumoasă şi atât. Are o inteligenţă nativă, un spirit autodidact, este un om care învaţă şi acumulează foarte repede, are o capacitate considerabilă de efort, este extrem de abilă, are negocierea în sânge, ştie foarte bine să deschidă şi să întreţină canale de comunicare cu adversarii politici, este înzestrată cu o memorie foarte bună, ştie ce înseamnă loialitatea, are fler şi verb în confruntări.

Pe fond, Elena Udrea a evoluat enorm de la faza cu preşedintele Norvegiei şi până astăzi, când candidează pentru cea mai înaltă funcţie în stat - chiar dacă a ajuns să candideze după un joc deloc onest căruia i-a căzut victimă mult mai calificatul Cristian Diaconescu şi care a făcut să apară fisuri şi în relaţia Elenei Udrea cu fiica preşedintelui, Elena Băsescu. Însă această evoluţie nu prea i-a folosit, pentru că Elena Udrea nu are limite, iar rapacitatea sa îi canibalizează inclusiv evoluţia.

Mulţi o compară cu Elena Lupescu sau Elena Ceauşescu. Comparaţia este disproporţionată, Udrea nu are anvergura celor două femei de tristă amintire din istoria României. Din nefericire, cu o anvergură mult mai redusă, şi ea tot de tristă amintire va rămâne. Sau, cel mult, va rămâne o pată de culoare în politica românească. Pentru curăţirea scenei politice româneşti, candidatura Elenei Udrea nu trebuia să existe. La fel şi ca a multor altora. Iar reţinerea lui Dorin Cocoş o şifonează pe Elena Udrea. Chiar dacă au divorţat, este greu să explice că vreme de 10 ani ea nu a ştiut nimic despre îndeletnicirile soţului său.

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Profilul politico-psihologic al lui Victor Ponta: un melanj de dibăcie politică şi ipocrizie umană

Comportamentul politic din această campanie electorală a lui Victor Ponta este catalogat de specialiştii consultaţi de “Adevărul” ca fiind unul rezervat, acesta pitindu-se sub procentul pe care aparatul PSD este dispus să i-l aducă la alegerile prezidenţiale.
 
Cu un aparat de partid bine închegat în toată ţară, candidatul PSD s-a mulţumit în această campanie electorală să “mănânce popcorn” în faţa televizorului, refuzând cu obstinaţie orice confruntare directă cu contracandidaţii săi. 
 
Unii dintre specialiştii consultaţi de “Adevărul” cataloghează această strategie ca fiind una dibace, conservatoare, în timp ce alţii spun că la mijloc e, de fapt, laşitatea candidatului Victor Ponta. 
 
Politologul Lucian Dîrdală îl cataloghează pe Victor Ponta ca fiind un “candidat extrem de versatil”, care prin apariţiile şi acţiunile sale din această campanie a dat dovadă că este rezervat. 
 
Politologul Sorin Bocancea a vorbit în termeni mult mai duri la adresa lui Victor Ponta. Bocancea aminteşte despre „ipocrizia şi dispreţul“ candidatului Ponta, pe care spune că le foloseşte pentru a-şi atinge ţelul de a câştiga alegerile.

Sorin Bocancea a blamat însă modul în care Victor Ponta a introdus tema religiei în această campanie. “Din punct de vedere religios, Victor Ponta a atins ridicolul. Prin acest mesaj el vrea să dea de înţeles că e aproape de oameni, când el e de fapt un arogant. A atins culmea ipocriziei şi nu i-a stat bine deloc. El s-a comportat în acest mod pentru a-şi conserva voturile pe care oricum le are din partea electoratului său. Nu cred că a mişcat în vreun fel electoratul nehotărât pentru a-l vota. Ba mai mult, Ponta i-a determinat prin campania sa pe cei nehotărâţi să iasă la vot împotriva sa”, a precizat Sorin Bocancea
 

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Kelemen Hunor, „prezenţă discretă“ în campanie. „Nu trebuie să arate decât că UDMR există!“


O „prezenţă discretă“ în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale 2014, cu un discurs decent şi constant. Este descrierea generală făcută de sociologul Eugen Crihan, profesor la Universitatea Oradea, candidatului la Preşedinţia României Kelemen Hunor (UDMR).
 
O campanie liniară, fără atacuri lansate sau ”încasate”, fără mesaje - surpriză, fără modificări esenţiale faţă de specificul campaniilor electorale precedente ale UDMR. Cam aşa este considerată de către cei ce analizează acum prestaţia candidaţilor la Preşedinţia României campania electorală a candidatului uniunii, Kelemen Hunor.
 
Sociologul Eugen Crihan, profesor la Universitatea Oradea, apreciază prestaţia lui Kelemen drept o ”prezenţă discretă”. ”Kelemen Hunor este un tip echilibrat, aşezat. Prin urmare, şi comportamentul său în campanie a fost unul decent, sobru. Tema lui de campanie a fost una naţională, menită să arate doar că UDMR există. De altfel, el a şi spus că nu are nicio şansă să câştige”, explică sociologul.
 

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Călin Popescu Tăriceanu: „Candidatul inodor şi incolor, ca apa sfinţită“


Cei care îl cunosc pe Călin Popescu Tăriceanu încă de la debutul său în viaţa politică postdecembristă, dar şi un număr suficient de mare dintre tinerii interesaţi de mersul vieţii politice de la noi, i-ar putea face acestuia un portret şi fizic, şi moral, destul de aproape de cum este el în realitate.
 
În actuala campanie electorală pentru alegerea preşedintelui României, cetăţenii, în fapt electoratul, nu au avut parte de o dezbatere serioasă, aprofundată, între candidaţii la magistratura supremă în stat, despre profilul de preşedinte şi atribuţiile sale constituţionale, pentru ca oamenii să-şi formeze un punct de vedere privind potenţialul şi capacitatea lor de a reuşi să facă faţă exigenţelor unei asemenea funcţii atât de importante în structurile de putere în stat.
 
În fond, în urma acestor dezbateri, oamenii îşi consolidează opţiunile, ori şi le schimbă, aşa cum se întâmplă în orice democraţie.
 
Cât timp a fost premier, între decembrie 2004-decembrie 2008, ne-a promis că va face din „România a 7-a putere a Europei”.

O lozincă mobilizatoare, dătătoare de optimism că chiar aşa se va şi întâmpla cu oameni ca el la butoane. „Să avem o ţară ca afară”. Adică pe măsura dimensiunii ei geografică, a potenţialului ei economic şi uman. Acesta a fost sloganul lui. Nu a reuşit, deşi avea toate pârghiile în mână: bani şi putere.

Că doar premierul face şi desface bugetul, la el sunt banii ţării. Plus banii europeni. Însă în 2007-2008 nu a atras nici un euro de la UE. Dar a plătit cotizaţia stabilită României ca stat membru. Vreo 800 de milioane de euro în 2007, apoi vreo 900 milioane anul următor.
 

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Analiza campaniei electorale a lui Klaus Iohannis: „Nu este un personaj contrafăcut, ceea ce este în interior se reflectă automat în afară“


Un specialist în ştiinţele comunicării, un psiholog şi un specialist în marketing au analizat pentru ”Adevărul” felul în care Klaus Iohannis, candidatul ACL pentru alegeri prezidenţiale 2014, s-a comportat în campania pentru turul întâi de scrutin.
 
O prezenţă politică şi publică total diferită faţă de ipostazele în care s-au obişnuit românii să-i vadă de politicieni, aşa caracterizează specialiştii în comunicare şi marketing modul în care şi-a făcut campanie candidatul ACL pentru alegeri prezidenţiale 2014.  
 
„Cred că prezenţa lui Klaus Iohannis pe scena politică şi implicit pe scena publică românească este foarte diferită de a celorlalţi candidaţi, iar din unghiul comunicării am putea defini prezenţa, şi chiar trebuie să facem asta, prin trei dimensiuni: non-verbală, ceea ce se vede, paraverbală, ceea ce se aude, tot ce ţine de caracteristicile vocii, şi evident verbală, ceea ce ne transmite la nivelul conţinutului Klaus Iohannis”, spune Minodora Sălcudean, specialist în ştiinţele comunicării şi lector universitar doctor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, Departamentul de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice, Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. 
 
„Are un afiş foarte bun Klaus Iohannis, cel în care i se văd mâinile, este important deoarece mâinile sunt extensiile fiinţei noastre sociale, mâinile în comunicare trebuie să completeze ceea ce transmiţi verbal, mâinile transmit încredere, mâinile ar trebui să fie la vedere, prin urmare o imagine a unui candidat în care se văd mâinile, sigur nu în ipostaze standardizate. Afişul la care mă refer întregeşte şi completează foarte fericit povestea lui electorală, vorbeşte despre el, despre felul în care vede diferit lucrurile de ceilalţi candidaţi. Acest gen de afiş completează imaginea de lider autentic al unei comunităţi considerate ca fiind prospere. El este perceput ca un primar care a reuşit în Sibiu, această imagine poate fi extinsă de fapt la nivelul întregii Românii şi asta se şi face de fapt prin imaginea afişului. Cromatica este bine aleasă, nuanţa aceea de albastru transmite încredere, cămaşa albă, faptul că lipseşte cravata, sunt iarăşi amănunte care ne vorbesc despre apropiere faţă de oameni, un soi de apropiere neconvenţională, sunt aici, sunt cu voi, vă sunt solidar, punem umărul şi muncim împreună, cam asta este în subsidiar ceea ce ne poate transmite afişul”, explică Minodora Sălcudean. 
 

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Monica Macovei ar ieşi preşedintă dacă s-ar vota pe Facebook. S-a axat în campanie pe două concepte băsesciene


Dacă s-ar putea vota pe Facebook, candidata la alegerile prezidenţiale 2014 Monica Macovei ar avea şanse mari, întrucât a avut o campanie online spectaculoasă, ea devenind chiar şi personaj într-un joc pe net. Încercările de „umanizare“ a ei, de exemplu urcarea pe motocicletă sau dansul de la Naşul TV, au îndepărtat-o de modelul de tehnocrată/ profesionistă care a consacrat-o, spun specialiştii consultaţi de „Adevărul“.
 
Portretul politico-psihologic al candidatului la prezidenţiale 2014 Monica Macovei a fost realizat pentru „Adevărul” de Doru Pop, jurnalist, cadru didactic la Facultatea de Teatru si Televiziune a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi autorul volumului „Alegerile naibii. Fals tratat despre metehnele imaginarului politic autohton” (2007), în care analizează într-un mod original comunicarea politică a candidaţilor, şi de Daniel David, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, Universitatea Babeş-Bolyai şi unul dintre cei mai valoroşi psihologi români.
 
„Monica Macovei a ales pentru această campanie discursul justiţiar şi mesajele anti-sistem, în speranţa că va capta atenţia concetăţenilor care, în toate sondajele de opinie, favorizează aceste atitudini publice. În fond, însă, campania Monicăi Macovei s-a axat pe două concepte fundamentale care sunt amândouă de extracţie băsesciană. Primul este dihotomia maniheistă dintre «eu» şi „ceilalţi», explicită în sloganul «Macovei, mai bună decât ei!”.
Legătura cu sloganele: «Am cu ce, dar n-am cu cine» - cum spunea Traian Băsescu în campania pentru primăria Bucureştilor - sau «De ce le e frică nu scapă», din campania pentru referendumul de demitere este evidentă. Opoziţia radicală «eu», apărătorul dreptăţii şi al onestităţii, în luptă cu mogulii, respectiv baronii jafului, a fost un loc comun şi pentru alţi politicieni. Românilor le plac haiducii electorali, după cum s-a văzut din exemplul dat de Vadim Tudor, ale cărui excese justiţiare (mitraliere pe stadioane etc.) l-au propulsat în 2000 pe locul doi în alegerile prezidenţiale. Numai că o campanie bazată pe o simbolistică adversială, unde concurenţa electorală devine, în cele din urmă, o luptă pe viaţă şi pe moarte, aidoma lui Făt-Frumos în luptă cu Muma Pădurilor nu funcţionează la un candidat de gen feminin. În special dacă figura candidatului, o femeie agresivă şi conflictuală, o prefigurează pe Macovei într-o Maşteră ea însăşi”, explică Doru Pop.
 
La acest material au participat Sînziana Ionescu, Ionuţ Benea, Alina Pop, Borcea Ştefan, Ramona Găină, Remus Florescu.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările