Franţa, Germania, Spania, Olanda, Irlanda au intrat în lockdown

Preşedintele Macron a anunţat aseară măsuri dure adoptate în Franţa pentru stăvilirea răspândirii virusului ucigaş.

Virusul circulă în Franţa cu o viteză pe care nici cele mai pesimiste prognoze nu le-au anticipat. Dacă nu se face nimic, vom avea cel puţin 400.000 de decese suplimentare în câteva luni”, a declarat Emmanuel Macron.

Iată măsurile propuse de preşedintele Macron:

  • Carantină introdusă de vineri până pe 1 decembrie ”cel puţin”
  • Şcolile, creşele şi grădiniţele rămân deschise
  • Universităţile se închid, iar cursurile se vor desfăşura online
  • Restaurantele şi barurule se închid
  • Micile afaceri neesenţiale se vor închide
  • Telemunca va fi regulă acolo unde este posibilă
  • Întâlnirile private vor fi excluse, întrunirile publice interzise.
  • Francezii vor putea să iasă la muncă, să meargă la o programare medicală, să ofere asistenţă, să facă cumpărături sau să facă o scurtă plimbare.
  • Se reintroduce declaraţia pe proprie răspundere pentru părăsirea locuinţei.

Guvernul german şi landurile au convenit miercuri să reimpuna o izolare parţială - de la 2 la 30 noiembrie -, prin închiderea barurilor şi restaurantelor. Numai magazinele care respectă distanţarea socială vor fi autorizate să funcţioneze în continuare. Angela Merkel a avertizat marţi că sistemul de sănătate al Germaniei ar putea atinge curând un punct-limită, iar ministrul economiei, Peter Altmaier, a declarat a Germaia va ajunge probabil la 20.000 de noi infecţii pe zi până la sfârşitul săptămânii. Şcolile şi grădiniţele rămân deschise în Germania.

Irlanda este prima ţară europeană care a introdus restricţii masive în vederea stopării propagării virusului.

Nimeni nu mai iese din casă fară un motiv întemeiat. Exerciţiile fizice sunt permise până la cel mult 5 kilometri distanţă de domiciliu. Doar magazinele esenţiale rămân deschise. Iar restaurantele şi barurile mai fac doar livrări la domiciliu. Nu mai sunt permise nici adunările între prieteni sau cele de familie, fie că sunt în interior sau în curţi. Dar şcolile rămân deschise pentru că guvernul Irlandei vrea să pună educaţia în primul plan, chiar în condiţiile răspândirii accentuate a coronavirusului.

Lista ţărilor şi măsurilor pe care acestea le impun  poate continua.

Ce face România?

Pe dos. Nu introduce restricţii masive, de genul celor introduce de alte ţări, dar închide pe rând şcolile.

Iată ce spune preşedintele Iohannis:

„Aflăm de la buletinele de ştiri că la noi pandemia este în extindere, dar, în realitate, lucrurile la noi au fost gestionate până acum bine. Din păcate, în unele state europene s-a ajuns să se ia măsuri drastice. Noi nu ne dorim acest lucru. Deocamdată, situaţia nu ne duce cu gândul la o carantină sau la un lockdown”.

Aşa să fie? Sau sunt vise exotice!  Numărul infectărilor zilnice a ajuns, rapid, la peste 5000. Posibil sa crească exponenţial. Personalul medical nu este suficient şi acela care lucrează este epuizat. Paturile la ATI sunt deja ocupate  în multe judeţe şi se fac transferuri de bolnavi între judeţe, acolo unde se poate. Numărul deceselor a trecut de 100 pe zi, iar infrastructura pentru asistenţa celor în stare gravă şi foarte gravă  este insuficientă. Bolnavii de alte boli, decât de COVID-19, nu se pot trata, de frica infectărilor sau de lipsa locurilor din spitalele non COVID, atâtea câte mai sunt.  O parte din bolnavii cu COVID au fost trecuţi în supravegherea medicilor de familie, deşi aceştia refuză să-şi asume o astfel de sarcină extrem de dificilă. Deja sunt medici care declară că au ajuns să opteze între cine trăieşte şi cine moare.

Pandemia este scăpată de sub control şi la noi şi în celelalte ţări europene. Adevărul acesta crud nu poate fi anulat cu vorbe meşteşugite.

Două sunt motivele pentru care autorităţile din România nu introduc măsuri dure, de genul celor din Franţa, Germania, Spania, Irlanda. Să nu afecteze procesul electoral şi economia ţării.

Cred că atitudinea României în faţa crizei generate de pandemie este greşită. Nu trebuie să aşteptăm zeci de mii de cazuri de infectări pe zi, sute sau mii de morţi, pentru că atunci va fi prea târziu. Acum trebuie acţionat, cu măsuri restrictive dure, după modelul Franţei şi Germaniei.

Campania electorală şi alegerile trebuie trecute pe planul al doilea. Înţeleg dorinţa actualei guvernări de a schimba actuala structură a parlamentului. În primul rând nu este sigur că se va întâmpla acest lucru, iar sacrificarea sănătăţii populaţiei nu poate fi acceptată. În al doilea rând, alegerile s-ar putea ţine, târâş-grăpiş, chiar şi cu restricţii dure introduse acum. Renunţăm la campania electorală fizică, şi ne rezumăm la cea online. Putem citi pe internet programele de guvernare ale partidelor şi CV-urile candidaţilor. Iar în ziua votării se pot lua măsuri chiar mai dure, comparativ cu cele de la locale. De altfel, nu am auzit de membri ai secţiilor de votare de la alegerile locale infectaţi în timpul votării.

Tot pe dos procedează România cu şcoala. În celelalte ţări şcolile rămân deschise, pentru că autorităţile imteleg importanţa educaţiei, la noi şcolile se închid una după alta, pe măsură ce se intră în scenariul roşu. România îşi fură singură căciulă cu învăţământul online, care funcţionează cu eficienţă în circa 30% din şcoli. La toate semnalele venite de la părinţi, elevi, profesori, conducerea statului face urechea surdă. Închide şcolile judeţ după judeţ, pe măsură ce rata de infectare trece de 3%.

Exemplul dlui Ilie Bolojan, pesedintele CJ Bihor, a devenit un model de urmat. Am aflat, cu subiect şi predicat, ce se întâmplă în toată ţara. 50% din personalul angajat în instituţiile statului ia salariile degeaba. Taie frunze la câini. Aici e sursa de obţinere a veniturilor la bugetul de stat, în perspectiva în care România nu se va mai putea împrumuta în condiţii rezonabile.

Riscul cel mare pentru România este ca decidenţii politici, de la preşedinte, la premier şi şefi de instituţii centrale, să acţioneze în paradigma „wishful thinking”. Să pună interesele electorale deasupra sănătăţii populaţiei. Să se trezească la realitate abia când va fi prea târziu, când vom avea zeci de mii de infectări şi sute de morţi pe zi. Ca în Lombardia.