În momentul de faţă, Vladimir Plahotniuc nu are o problemă un unionismul în sine, ci cu liderii acestuia de la Chişinău şi Bucureşti pe care încă nu îi controlează şi încearcă să îi ţină despărţiţi. Acest lucru s-a văzut săptămâna trecută prin jocul informative făcut de SIS şi Poliţia de Frontieră a R.Moldova în cazul activistului pro-unionist George Simion căruia nu I s-a permis accesul pe teritoriul R.Moldova. De asemenea, bruscarea deputatului PMP şi vicepreşedinte al PUN, Constantin Codreanu  de către forţele de ordine ale MAI-ului moldovean reprezintă un mesaj voalat al lui Plahotniuc că în an electoral nu va tolera nicio implicare a fraţilor unionişti de peste Prut.

Teama lui Plahotniuc nu o reprezintă alegerile parlamentare pe care le-a decalat în primăvara anului viitor, ci posibila coagulare a curentului unionist în jurul binomului Sandu-Năstase care luptă să devină în plan extern vectorii opoziţiei la regimul oligarhic instituit de acesta.

În plan extern, combinaţiile politice şi PR agresiv plătit de Plahotniuc  nu au avut efectul scontat de acesta pe la marile cancelarii europene întrucât imaginea Republicii Moldova este compromisă aproape total de Igor Dodon prin seria acestuia de potlogării la curtea „Ţarului de la Kremlin“. După ce a distrus bruma de credibilitate castigate odată cu parafarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb cu UE, astăzi Republica Moldova este sinonimă cu Republica sa, un stat ermetic, subjugat reţelei sale subterane de interese.

Pentru mişcarea unionistă, Traian Băsescu este o pierdere imensă în contextul în care justiţia moldavă i-a retras cetăţenia şi nu mai poate să forţe o candidatură simbolică pentru primăvară. Cred că politicienii moldoveni au greşit că nu s-au solidarizat în jurul lui Traian Băsescu încă din toamna trecută când le-a dat semnalul că este dispus să joace în politica de peste Prut.

Este greu pentru tandemul Sandu-Năstase, gruparea lui Ghimpu şi unioniştii din PUN –societatea civilă să găsească un lider în jurul căruia să construiască un proiect european care să conţină şi elementul REUNIFICĂRII întrucât fragmentarea este prea adâncă.

Citeşte analiza completă pe Jurnaliştii.ro