Dreptul şi dreptatea românilor, dar şi dreptatea justiţiei l-au înlăturat de pe scena politică ca şi din viaţa românilor pe insul care începuse să se creadă hărăzit, dar şi îndreptăţit a fi un al doilea Ceauşescu. Şi chiar dacă peste câteva zile atât de anacronica şi politizata Curte Constituţională, „primenită“ cu judecători puternic încatenaţi politic, aşa cum sunt domnii Stan, zis Giani, şi Deliorga, ar putea face cine ştie şmecherie de natură să îl facă scăpat pe individul care a aruncat în derizoriu funcţia de preşedinte de partid politic şi şi-a bătut joc de România, numitul Dragnea Nicolae Liviu tot acelaşi lucru rămâne. Un coşmar, un accident teribil al istoriei. Un nimic. Care a fodt astfel cu sprijinul şi în aplauzele partidului. A baronilor locali şi judeţeni, a şefilor de filiale, a celor care tăcând au primit tot felul de recompense. Funcţii, bani, privilegii.

Poate că nu întâmplător viaţa a făcut ca ultimele clipe din viaţa sângerosului dictator al României cu care voia imens să semene Dragnea să se petreacă la Târgovişte, iar ultimul mare miting din cariera politică a moştenitorului său într-ale abuzului şi nesimţirii să se consume tot acolo. Semnificând astfel încheierea rotundă a unui ciclu păgubos, coşmardesc din istoria ţării.

În cazul în care PSD ar fi fost o forţă politică responsabilă, având în frunte adevăraţi oameni de Stat sau măcar fiinţe raţionale şi nu negustori, precupeţe, îmbogăţiţi peste noapte, aventurieri şi traseişti politici care să îşi închipuie că dacă mai măresc ici-colea pensiile şi salariile au dreptul să îşi bată cum vor ei joc de viaţa şi existenţa românilor, Dragnea nu se mai afla demult în fruntea acestei formaţiuni politice. Astfel, coşmarul trăit în ultimii ani şi jumătate de România s-ar fi încheiat cu mult mai devreme. Iar pentru asta întreaga suflare social-democrată in România trebuie să răspundă. Un prim pas se cuvine să fie părăsirea urgentă a puterii.

Nimeni nu ar trebui să uite mulţi ani de acum încolo că liota de semi-analfabeţi, semi-docţi, agramaţi, siluitori ai limbii române şi deţinători de diplome universitare, în cea mai mare parte cumpărate de la universităţi de mâna a doua , uneori chiar de doctorate traficate sau plagiate, au preferat laşitatea, minciuna, amăgirea că votul greşit al românilor din decembrie 2016 le-ar fi garantat pactul cu veşnicia. Şi asigurat dreptul de a încălca demnitatea şi adevăratele aspiraţii ale românilor. Dorinţa acestora de a fi cetăţeni ai Europei. demni, respectaţi cu adevărat şi nu doar la modul trâmbiţat-golănesc profesat de Dragnea, Manda, Vasilescu, Plumb, Carmen Dan, Şerban Nicolae, Nicolicea. Indivizii aştia, dar şi alţii din care fac parte Viorica Dăncilă, Gabriela Firea, cu toată disidenţa ei de operetă au îngăduit ticăloşia de la 10 august şi abuzurile Jandarmeriei, transformarea acesteia într-o miliţie de partid.

Marea majoritate a cetăţenilor României vor să fie euro-români şi nicidecum inşi asimilaţi forţat populism-naţionalismului, izolării. Individualităţi şi nu gloată livrată cu cinism alianţelor încheiate, tejghetate împotriva firii şi cursului firesc al istoriei cu guverne şi regimuri iliberale, aşa cum au plănuit şi făcut-o Dragnea şi colegii, complicii lui din PSD. Iată doar un motiv pentru care El Lider Máximo şi social-democraţii români au primit, prin intermediul votului democratic şi copleşitor împotrivă, o primă şi grea factură de decontat. Cea de-a doua, primită luni, cade exclusiv în sarcina numitului Dragnea Nicolae Liviu.

Numai că adunate cele două note de plată pun serios la îndoială şansa ca PSD să mai aibă vreun viitor în România. Iar dacă viaţa şi viitoarele confruntări electorale vor face ca PSD să ajungă la lada de gunoi a istoriei, aşa cum merită, eu, în nici un caz, nu îi voi duce lipsa.

Şi ca mine sunt convins că mai sunt câteva milioane de români liberi. 

Comentariu apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro şi pe site-ul contributors.ro