Şi, din nou, nu este vorba despre o forţare a semnificaţiilor termenului de patriotism.

Dirijorul Cristian Măcelaru va înregistra integrala lucrărilor enesciene, la Deutsche Grammophon, în cadrul unui proiect estimat să dureze 10 ani. Înregistrarea va fi făcută cu Orchestra Naţională a Franţei, şi cu participarea Corului Filarmonicii George Enescu şi a soliştilor din România. Aceasta va fi prima înregistrare a lucrărilor lui George Enescu la Deutsche Grammophon. Cristian Măcelaru a făcut publică această iniţiativă după al doilea concert de la Sala Palatului, transmiţându-i această excepţională iniţiativă preşedintelui României, care a venit personal să îl felicite după concert.

Cristian Măcelaru a dus pentru prima dată în istorie o orchestră simfonică mare din România într-un turneu în Statele Unite ale Americii, în 2019, făcând tot posibilul ca unul dintre concerte să aibă loc chiar la New York.

Deţinător al unui premiu Grammy, Cristian Măcelaru îl aducea în iulie 2021 în România pe uriaşul trompetist şi compozitor de jazz american Wynton Marsalis (deţinător la rândul său a nenumărate premii Grammy) împreună cu Jazz at Lincoln Center Orchestra şi susţinea împreună cu acesta şi cu Orchestra Naţională Simfonică a României un fabulos concert la Sala Radio, primul mare eveniment muzical şi cultural post-pandemic de la noi care a avut forţa unui manifesto şi aşa va rămâne pentru toţi cei care au participat la el.

Cristian Măcelaru este director artistic al Orchestre Nationale de France, cea mai mare orchestra franceză şi una dintre cele mai bune din lume şi dirijor principal la orchestra WDR Koln. Cristian Măcelaru nu este acolo pentru că este fiul sau nepotul cuiva sau pentru că poartă un nume celebru, este acolo doar pentru că merită, pentru că este un muzician excepţional şi un om de o generozitate cu totul specială.

Cristian Măcelaru mărturisea la un moment dat că este muzician şi datorită tatălui lui: Dorinţa lui ca fiecare din cei 10 copii ai săi să cântăm la un instrument a fost şi prima mea descoperire privitoare la un sunet de ansamblu, deoarece seratele de muzică la noi în casă erau prezente aproape în fiecare zi.

Cristian Măcelaru este omul care a invitat Orchestre Nationale de France la restaurant după concert şi l-a chemat să le cânte pe unul dintre cei mai mari şi prea puţin ştiuţi lăutari români, Cezar Căzănoi, pentru a le arăta şi altfel de unde vin temele din Rapsodia I, care a fost seva care l-a hrănit pe Enescu atunci când scria Poema Română, pe care muzicienii francezi o interpretaseră superb pe scena Sălii Palatului cu câteva ore înainte.

Cristian Măcelaru este omul şi artistul care, după Vladimir Jurowski ar face ca privirile lumii artistice mondiale să rămână aţintite asupra României după cei 30 de ani în care Festivalul Enescu a ajuns la anvergura unică pe care o are astăzi.

Cristian Măcelaru este numele aflat pe buzele tuturor celor care contează în lumea muzicală din România şi care poate duce mai departe fenomenul care este la acest moment Festivalul internaţional George Enescu.

Dacă nu ştiţi cine şi mai ales cum este Cristian Măcelaru citiţi următoarele lui rânduri :Majoritatea oamenilor trăiesc cu impresia că arta li se cuvine numai celor care au un anumit statut social. Dar începând de la Mozart şi Beethoven, compozitorii adevăraţi au înţeles că de fapt de artă are nevoie toată lumea. Muzica este o necesitate şi nu un moft. Ceea ce încerc de ani de zile să fac este să arăt tuturor oamenilor că o viaţă frumoasă este o viaţă îmbogăţită prin frumuseţea muzicii. Muzica ne ajută să definim spaţiul spiritual în care devenim mai sensibili şi mai iubitori. Acest lucru trebuie îmbrăţişat mai ales acum, când suntem obligaţi să ne îndepărtăm unul faţă de celălalt. Iar rolul artistului este să arate drumul spre o aprofundare a acestor valori esenţiale unei societăţi demne de strămoşii ei. Sper ca toţi membrii acestei societăţi globale să înţeleagă rolul important pe care artiştii îl au în dezvoltarea unei comunităţi unite şi prospere.“

Cristian Măcelaru la pupitrul artistic al Festivalului Internaţional George Enescu ar putea fi o declaraţie încredere în viitorul culturii române.